x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre agricultura cu metale grele

0
Autor: Costin Anghel 10 Iul 2008 - 00:00
Despre agricultura cu metale grele


   "ÎNCĂPĂŢÎNARE"  ●  Pariu între oameni şi natura bolnavă

În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.

Mii de hectare sînt infestate cu plumb, dioxid de sulf (SO2), cadmiu şi alte metale grele în jurul oraşului Copşa Mică. Axente Sever, Tîrnava, Micăsasa, Şeica Mare, Ţapu şi  Şeica Mică sînt doar cîteva dintre comunele afectate de poluarea provenită, după cum declară autorităţile de mediu judeţene, de la Societatea Sometra, din Copşa Mică. În toate comunele mai găseşti însă oameni care nu vor sub nici un chip să renunţe la agricultură, la a planta porumb, grîu, lucernă ori legume. Dorinţa lor nu ar părea anormală, numai că agricultura lor este una riscantă, posibil ucigătoare. Atît oamenii, cît şi animalele se pot îmbolnăvi de la plumbul infiltrat peste tot ori din cauza dioxidului de sulf, eliberat în atmosferă de coşurile de evacuare a gazelor de la Sometra.

AGRICULTORUL PETIŢIONAR.
La Axente Sever, un om nu doar că nu renunţă la obiceiurile moştenite, la agricultură, el încearcă chiar să se lupte cu Sometra! Ioan Pridon consideră că agricultura "clasică" este calea de urmat. "Eu am un fel de microfermă. Am avut vreo douăzeci şi ceva de vaci, acum am numai cinci. Din 2001 pînă în 2005 au murit toţi viţeii, chiar şi vaci din alea bătrîne. Azi îl vedeai cum mănîncă, cum suge de la mă-sa şi după vreo oră, două era mort, blocaj renal. I se blocau rinichii şi murea, imediat era gata. Mureau din cauza metalelor grele pe care le dă Sometra afară. Am făcut analize, am făcut tot ce trebuie şi s-a constatat că din cauza plumbului şi a cadmiului mor." Omul spune că unuia dintre viţeii morţi cărora le-a făcut analize avea în organism de 600 ori mai mult plumb decît limita maximă admisă.

Pierderile suferite l-au determinat pe Pridon să facă 10 memorii şi petiţii la autorităţile de mediu competente din judeţul Sibiu. Pentru unele petiţii, omul spune că a fost ameninţat. "M-au ameninţat! Dar eu nu mă sperii prea uşor. M-au ameninţat că-mi dau foc la fermă, că nu ştiu ce... Dar merg înainte. M-au ameninţat tare acum vreo doi ani cînd nu aveau autorizaţie şi eu le tot făceam memorii la mediu... Acum... nu prea le-am mai făcut. Înainte erau şi muncitorii de acolo porniţi pe mine, că... ce vreau eu? Să le închidă fabrica? Să-i lase pe drumuri? Păi, eu nu vreau să o închidă, vreau numai să o pună la punct, să nu mai polueze atît."

PUSĂ PE BUTUCI. Situaţia fermierilor din zona Copşei Mici este una... ciudată. Ştiu că nu au voie să mai crească animale, că trebuie să renunţe la porumb, grîu, secară ori legume şi totuşi îşi continuă îndeletnicirea. Ba chiar, cer despăgubiri şi cer ajutorul autorităţilor pentru a-l obţine. "Eu aş vrea să-l întreb pe domn’ ministru Korodi, care va fi ultima zi în care ăia or să-şi mai arunce mizeriile pe terenurile noastre? Eu fac agricultură! Mie dacă îmi arde frunzele la culturi de 2-3 ori pe an, e gata! Îţi dai seama că eu fac producţie pe jumătate faţă de ăla care nu are probleme de poluare. Dar impozit plătesc ca şi ăla. Trebuia să fim despăgubiţi pentru pierderile noastre. Nu am primit nici o despăgubire. De la Sometra au mai dat doar la unii cărora le-au murit caii. Mie nu au vrut să-mi dea, au zis că puteam să tai vitele să le mănînc! Mie în comerţ nu mi se dă voie să le duc, că nu sînt sănătoase! Dar eu pot să mănînc?", se plînge Pridon.

Agricultorul are după spusele proprii două hectare de grîu, vreo două de lucernă şi trei de porumb. Pentru consum propriu, dar şi pentru vînzare (dacă găseşte vreun cumpărător). Mult teren, puţin teren... Pridon ştie. Şi numai el ştie de ce s-a încăpăţînat să facă agricultură într-un mediu devenit ostil acestei ocupaţii. "Solul la noi aici e tot acid. Eu, ca să fac o producţie bună, trebuie să dau de două ori îngrăşămîntul pe care-l dă cineva de unde nu este solul acid. La noi pe cîmp nu creşte o iarbă cu frunza lată, creşte numai păiş. Am discutat cu cei de la Sometra, dar ne-au păcălit şi atunci. Ne-au zis că ne dau despăgubiri, dar nu ne-au dat. Noi am cerut şi să nu mai plătim impozit pe teren, să ne plătească ei, cît pierdem noi să plătească ei cotă parte."

ANIMALELE MOARTE NU LE PRELUA NIMENI. Aşa că tot fermierul trebuia să se descurce singur. Lui Pridon cînd îi murea cîte un animal îl ducea la o groapă, mai sus de ferma proprie, şi-l lăsa pradă cîinilor şi animalelor degustătoare de mortăciuni din zonă. Nu interesa pe nimeni! "Nu vedea nimeni să vadă ce e cu animalul ăla. Chemam eu medicul veterinar să constate cum a murit... şi atît." De plante tehnice nu prea vrea să audă, în schimb a dorit să-şi facă o fermă BIO... Normal că... nu i s-a dat nici un aviz!

VREMURI PUŢIN MAI BUNE. De vreo doi ani, de cînd noii proprietari ai Sometrei au pus filtre pe instalaţii pentru a diminua emisiile nocive produse în timpul procesului de producţie, situaţia din zona Copşei Mici s-a mai ameliorat. O recunoaşte pînă şi Pridon, dar... tot nemulţumit este.

"Viţeii văd că anul ăsta nu mor, iar anul trecut mi-a murit unul şi unul s-a născut handicapat." Dar acum avem alte probleme. Vin ploi acide. Dacă te uiţi la florile alea, poţi să vezi cum le-a ars frunzele. În primăvară am avut vreo două hectare de lucernă, mi le-a ars. N-am avut ce face cu ele. Şi mai este ceva. De cîteva ori pe lună sînt nişte gaze atît de puternice în atmosferă, de nu poţi nici să lucrezi! Acum, de curînd, a fost iar. A fost foarte mult praf, ca un nor şi era mirosul ăla greu de plumb în gît, nu puteai respira", explică Pridon.

NU SE OPREŞTE.
Cu gaze nocive sau fără, cu despăgubiri acordate sau nu, omul vrea să meargă înainte. Nu se opreşte, nu ştie ce l-ar putea determina să-şi schimbe ocupaţia şi stilul de viaţă. Speră doar să vină o vreme în care să-şi poată planta liniştit porumbul la cîmp. Şi să-i placă Vremea Bună!...

Aici, pe lîngă Copşa Mică, dacă vrei să le urezi ceva de bine oamenilor, de care chiar să se folosească... atunci urează-le cam... aşa: "Să vină ploaia peste voi! Să vă bată vîntul mai mereu!". Şi nu vei fi înjurat, ba din contră! Ploaia spală şi curăţă pămîntul de dioxid de sulf, de plumb... de tot. Vîntul împrăştie şi el norii ucigaşi formaţi din cauza inversiunilor termice. La Copşa Mică, vremea frumoasă nu şi-o mai doreşte nimeni!

Calul, "semnal" de alarmă

Acum vreo doi ani, la Micăsasa, caii au murit pe capete. Oamenii locului spun că dintre toate animalele, cabalinele sînt cele mai sensibile la poluare. SO2-ul şi plumbul din pămînt le omoară foarte repede dacă ajung la cote mari. Emisiile "rele" nu s-au diminuat prea tare, iar creşterea cabalinelor ar trebui interzisă, zic oamenii de la Mediu. Cu toate acestea, nu doar că nu se interzice creşterea cailor, ba se organizează şi tîrguri pentru comercializarea lor! Relativ aproape de Copşa Mică, la Ţapu, duminica se face tîrg de animale. Atracţia principală sînt caii... Aici, cabalinele nu sînt însă cumpărate doar de oamenii care vor să aibă ce pune la căruţa din curte, oamenii spun că vin şi foarte mulţi samsari care cumpără cai pentru a-i duce la abatoare, la fabrici de mezeluri! N-ar fi o problemă, numai că... în zonă, după cum zicea o doamnă venită la un mic şi-o bere din Micăsasa... "toţi caii sînt bolnavi. Îi cumperi şi nu ştii cît mai trăiesc! Mor cai în fiecare lună prin comunele astea, de la poluare!". Femeia, ca să fie sigură că murgul familiei sale nu se îmbolnăveşte, îi aduce otavă de la depărtare, de unde poluarea nu ajunge. Spune femeia că altfel... de mult nu mai avea cal în curte! Şi mai prost este că nimeni nu cere acte de proprietate, ori certificate de sănătate pentru cai... Ba, chiar poliţiştii supraveghează liniştiţi comerţul...





9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.

S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.

"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.


8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.

Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.

Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.


7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   national,   două,   mediu,   cauza,   oamenii,   copşa mică,   rezervaţia,   iulie,   pădure,   sînt,   cheile,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei,   pridon

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de