x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Drujba Romsilva păzeşte pădurea

0
Autor: Adrian Mogos 14 Iul 2008 - 00:00
Drujba Romsilva păzeşte pădurea


INVESTIŢIE  ●  Aurul verde a ajuns aur galben la gîtul şi mîinile pădurarilor şi şmecherilor 
O parte a pădurii Parcului Natural Munţii Apuseni se află, nefiresc, sub administraţia Romsilva. La faţa locului l-am găsit pe pădurar, în fruntea tăietorilor de lemne. Evident, nu era vorba de copaci însemnaţi pentru "recoltare". Pentru indiscreţia noastră am fost bruscaţi şi cît pe ce trimişi în vizită la spital.

Boga se află în partea de vest a Parcului Natural Munţii Apuseni, pe drumul ce urcă dinspre comuna Pietroasa spre Padiş. Odată un mic sat de vacanţă, Boga a ajuns acum un sătuc cu peste 200 de case. De fapt, vile. Dezvoltarea rurală a adus cu sine şi nevoia de mai mult, tot mai mult lemn. Liniştea zonei este des tulburată de camioanele care trec pe aici, de lucrările la drumul judeţean. Însă cel mai enervant zgomot este cel al drujbei. Omul nemilos de la capătul lanţului tăietor nu ţine cont de nimic, cu excepţia profitului.

DRUJBE NEPRIETENOASE. Chiar spre capătul staţiunii Boga, căci aşa este trecută pe harta turistică a Apusenilor, trei oameni trăgeau din greu. Un tractorist blocase drumul cu utilajul pe care-l conducea. În spatele lui, la cîţiva metri, un coleg îşi odihnea drujba. Dintr-o dată, liniştea a început să fie tulburată de zgomotul altei drujbe. Tractoristul nu ne-a permis să trecem, pentru că din pădure urmau să cadă copaci. Am trecut totuşi, pentru că drujbierul de pe coasta muntelui ne-a permis accesul pînă să cadă copacii.

Drumul forestier era blocat de patru arbori care fuseseră tăiaţi şi cărora li se dăduse drumul. Iniţial i-am întrebat pe cei trei întreprinzători cît mai e pînă la pensiunea la care voiam să ajungem. Ne-au îndrumat binevoitor, însă atunci cînd am scos aparatul foto şi am încercat să-i fotografiem în cîmpul muncii au luat foc. "Cu ce drept mă fotografiezi tu pe mine, mă?", s-a oţărît cel mai tînăr dintre ei. "Nu aveţi traseu de făcut? Ia, daţi-i drumu’ de aici!", l-a completat drujbierul care tocmai coborîse versantul. Am întrebat dacă drumul este proprietate privată: "Nu e, mă! E al Romsilva!", a adăugat drujbierul mai tînăr.

Degeaba am încercat să îi explicăm că Romsilva e o instituţie de stat şi, ca urmare, drumul forestier poate fi bătut de oricine. Nu am avut cu cine ne înţelege! Am dat să plecăm. "Unde pleci, mă, şterge tot ce ai în aparat acum, că altfel...", a spus agitat tînărul drujbier. Evident că nu am şters nimic şi ne-am continuat drumul către pensiunea pe care o căutam. Am zăbovit cîteva minute acolo şi ne-am întors la meşterii drujbieri. Am făcut alte fotografii, ceea ce l-a înfuriat pe tînărul drujbier, care era cît pe ce să explodeze. O mică altercaţie, cîteva înjurături, ameninţări. I-am întrebat de ce se agită în halul ăsta. Devenise evident că atitudinea lor trăda nişte "conştiinţe încărcate" şi că aveam de-a face cu o ilegalitate. Hotărîţi să nu ne lase să plecăm, cei trei au strîns rîndurile. O strîngere "amicală" de gît din partea tînărului drujbier, tremur de nervi din partea tractoristului şi o mînă fermă pe drujbă a celuilalt drujbier arătau că nu prea stăteam pe roze. Am plecat, după ce în prealabil am încercat zadarnic să apelăm 112, serviciul de urgenţă. Tractoristul şi cu drujbierul ne-au urmărit cale de cîţiva zeci de metri pentru a se asigura că părăsim zona.

LA POLIŢIE. Prima oprire după întîlnirea "prietenoasă" din pădure am făcut-o la postul de poliţie din Pietroasa. I-am arătat şefului de post fotografiile cu cei trei întreprinzători şi l-am rugat să îi identifice. "Este pădurarul Trip şi cu ajutoarele lui", a spus poliţistul. Apoi, după ce ne-a asigurat de tot sprijinul, a sunat la Ocolul Silvic Sudrigiu pentru a cere şi prezenţa unui angajat al Romsilva, pentru că am insistat să ne întoarcem la locul faptei. Nu răspundea nimeni, însă a promis că mai încearcă. Am plecat în căutarea unui semnal de telefonie mobilă şi am sunat la Direcţia Silvică Oradea, unde am avut plăcerea de a mă întreţine telefonic cu un robot vreme de cîteva minute.

Am renunţat şi am sunat direct la cabinetul lui Dan Ioan Aldea, directorul general al Romsilva. I-am explicat ce s-a întîmplat şi i-am spus că atît şeful de post, cît şi eu am încercat să găsim pe cineva de la Ocol sau de la Direcţie. I-am spus că poliţistul a identificat oamenii şi că cel mai hotărît dintre ei este chiar un angajat al Romsilva.

Directorul Aldea a precizat că nu are cum, pentru că acolo sînt ocoale private şi că zona nici nu face parte din Parcul Natural Munţii Apuseni. Dar oricine se uită pe o hartă poate vedea că zona Boga este inclusă în aria parcului, aşa că directorul Aldea ar face bine să fie mai atent cu ariile pe care le administrează, pentru că parcul este administrat de onor Romsilva – ceea ce este un paradox, de altfel.

Şeful cel mare de la Romsilva a insistat pe tema ocoalelor şi pe faptul că tăietorii nu pot fi ai instituţiei pe care o conduce. Pînă la urmă, Aldea şi-a trimis un subordonat, pe Dragomir Ştiole, şeful Ocolului Silvic Sudrigiu, care cu greu a fost de acord să ne însoţească la locul acţiunii. Din punctul lui de vedere, pădurarul Nicolaie Trip este un om calm, angajat de numai un an (iată că este foarte uşor să-ţi intri în mînă după puţin timp de la angajare) şi că, dacă situaţia se confirmă, va avea grijă să ia măsurile legale. Nu a uitat să precizeze că a mai dat afară vreo doi, trei care făceau lucruri necurate prin pădure, dar şi că mulţi dintre pădurarii concediaţi găsesc diferite căi legale de a se reangaja exact pe postul din care fuseseră daţi afară. 

LA PĂDURE. Dragomir Ştiole a tot încercat în sediul de poliţie să ne explice că Trip e un băiat bun, care nu bea, că nu a avut probleme cu el, că nu este violent deloc şi că nu-i vine să-şi creadă urechilor ceea ce i-am povestit. I-am arătat fotografii cu faţa schimonosită de nervi a pădurarului şi nu a mai avut nici o replică. Am întrebat în stînga şi-n dreapta cum e cunoscut pădurarul Trip. "Un mare nesimţit, dom’le", a fost răspunsul. Însoţiţi de el şi de adjunctul şefului de post, ne-am întors la locul faptei. Evident, cei trei îşi luaseră tălpăşiţa, însă oficialii au recunoscut că tăierile erau proaspete.

COPACI ERAU NEMARCAŢI. L-am întrebat pe şeful pădurarului Trip cum putem vedea dacă arborii au fost tăiaţi legal sau nu, dacă există documente. A explicat că se poate vedea foarte uşor pe ciotul rămas, pentru că tot lemnul aprobat pentru tăiere trebuie marcat, în acest caz cu vopsea albastră. Cum nu putea să urce versantul, destul de abrupt, de altfel, am făcut fotografii pe care i le-am arătat. A recunoscut că nu există nici un marcaj şi ne-a asigurat că va trimite o echipă de inspecţie. "Dacă le-a tăiat ilegal, şi se vede că aşa e, o să i le imput. Dacă a tăiat mai mult de 15 metri cubi, legea şi contractul colectiv de muncă îmi permit să-l dau afară fără alte comentarii", a spus Ştiole. Pe lîngă arborii pe care îi văzusem doborîţi de drujbieri, pe versant se mai aflau alţii care aşteptau. Şeful Ocolului ne-a asigurat că în cîteva zile inspectorii vor finaliza controlul şi vom afla ce s-a constatat.

Din păcate, Munţii Apuseni, la fel ca alte zone des împădurite, sînt victimele acestor inconştienţi care pentru bani uită de fapt pentru ce sînt plătiţi: să protejeze şi să apere pădurea. Atacatorii fervenţi ai pădurilor în Apuseni sînt chiar moţii care trăiesc în Parcul Natural, aproape 10.000 de suflete. Exploatarea lemnului în această zonă a dus şi la crime, ceea ce ne duce cu gîndul la armonia perfectă între om şi natură şi la viaţa bucolică de la sat.

Drujba, obiect tradiţional în Apuseni

Tăierea arborilor în Parcul Natural Munţii Apuseni se face la greu şi instituţiile se fac că plouă. Se dă vina pe capriciile vremii care a doborît cîteva zeci de hectare în zona Padişului, inima parcului, înspre Ic Ponor. Numai că vîntul care a scos din rădăcini molizii sau i-a rupt a avut la el şi drujbă, după cum lesne se poate vedea. Înainte de Ic Ponor, un drum în dreapta duce spre Călineasa. Turistul care se încumetă să intre acolo şi are neobrăzarea să facă şi poze va avea mari probleme cu moţii tăietori. Zeci de gatere împînzesc zona, mii de metri cubi de lemn şi cherestea îşi aşteaptă rîndul frumos pe marginea drumului pentru a fi transportaţi. Basculante, autofrigorifice, tiruri pline cu lemn pleacă zilnic din Padiş, lăsînd în urmă dezastru. Cîndva loc de întîlnire şi de schimburi economice al moţilor din Alba, Bihor şi Cluj, locul a devenit locul de întîlnire cu drujba. Dinspre Călineasa se poate ajunge pe drum forestier pînă pe Dealul Clujului şi de acolo la Peştera Gheţarul Scărişoara. Pe aproape 20 km se pot vedea urmele adînci lăsate în inima pădurii de localnici. Este adevărat că moţii de aici trăiesc numai de pe urma lemnului, că au venit reprezentanţi ai instituţiilor europene să evalueze problema şi cum au venit aşa s-au dus, că există o problemă socială în această zonă. Probleme şi iar probleme. Localnicii nu se sfiesc să ameninţe pe oricine care vine să le strice socotelile cu pădurea, chiar şi pe reprezentanţii autorităţilor. Jandarmeria montană îşi face apariţia numai iarna, cînd începe sezonul de schi. Garda de Mediu rar calcă drumurile forestiere. Poliţiştii din aceste comune sînt puţini la număr, iar trei sau patru agenţi care răspund de cîteva comune nu au cum să verifice în permanenţă tăierile. Poate ar trebui să vină nişte străini care să ne înveţe cum să protejăm ce a mai rămas din pădurile Apusenilor, pentru că autorităţile noastre au alte griji şi nu le rămîne decît să citească lozincile comuniste frumos înfipte în pămînt sau pironite în copaci cu: aurul verde, plămînul planetei, avuţia naţională şi alte asemenea forme fără fond.




12 iulie 2008
Ceahlău - Panaghia popească de la Toaca
În ditamai Parcul Naţional Ceahlău, pe ditamai vîrf Toaca, ditamai Mitropolia Moldovei şi Bucovinei construieşte ditamai clădirea sub pretextul modernizării unor chilii pentru călugări.

Purgatoriul de la Roşia Montană
TIME OUT ● Unii roşieni vor şi cu banii în buzunare, şi cu sufletul în rai
Ca să stoarcă sume cît mai mari de la compania Roşia Montană Gold Corporation, care vrea să exploateze aurul cu cianuri, localnicii şi-au plantat pomi fructiferi pe care s-a plătit regeşte şi şi-au construit cabane pe care au luat bani cît pe o vilă.

Zlatna – bătută de noroc
CurĂŢenie cu ŢÎrÎita    Într-o parte ecologizăm, iar în alta poluăm
Minele de aur şi combinatul de cupru au adus Zlatna de-a lungul anilor în pragul unui dezastru ecologic. Cu puţini ani în urmă, vizitatorii Zlatnei, neobişnuiţi cu aerul îmbîcsit, leşinau pe capete după cîteva ore în oraş. Doamnele se trezeau cu ciorapii găuriţi de la acizii din aer.

Parcul Ceahlău e administrat lamentabil
SCANDAL ● Preşedintele CJ Neamţ promite remedierea situaţiei descoperite de Caravana JN
Oripilaţi de situaţia în care am găsit Parcul Naţional Ceahlău, am tras pe un DVD fotografiile realizate de noi şi i le-am pus la dispoziţie preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, Vasile Pruteanu.


11 iulie 2008
Obiectiv strategic străpuns de iubire
PSIHOZA URANIULUI ● Deşi toate instituţiile susţin că radioactivitatea se încadrează în parametri, oamenii se plîng de calviţie, dinţi stricaţi, unghii bolnave şi apă contaminată
Echipa Jurnalului Naţional a testat cît de păzit e un obiectiv strategic. Am pătruns nestingheriţi pe haldele de uraniu de la Băiţa, acolo unde se află şi Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive.

Sometra, zînă neagră cu coasa pe umăr
COPŞA MICĂ ● Joaca de-a responsabiitatea pe sănătatea oamenilor
Autorităţile judeţului Sibiu recunosc situaţia tristă de la Copşa Mică, cauzată de activitatea SC Sometra SA, dar nu fac nimic concret pentru a rezolva problema. Responsabilitatea pentru o decizie concretă este pasată dintr-o parte în alta.


10 iulie 2008
În 1965, localnicii îi spuneau Morga
COPŞA MICĂ ● "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.

Despre agricultura cu metale grele
"ÎNCĂPĂŢÎNARE" ● Pariu între oameni şi natura bolnavă
În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.


9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.

S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.

"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.


8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.

Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.

Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.


7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   national,   mediu,   zonă,   parcul,   drumul,   bani,   rezervaţia,   i-am,   lemn,   munţii,   parcului,   iulie,   pădure,   apuseni,   sînt,   romsilva,   cheile,   ceahlau,   parcul national,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei,   munţii apuseni

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de