x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ecoturism la Fefeleagul

0
Autor: Ionela Gavriliu Paul Rogojinaru 15 Iul 2008 - 00:00
Ecoturism la Fefeleagul


GREU LA DEAL CU CALUL • Urmaşul fefeleagăi încearcă să atragă turişti la detunate
Urmaşii Fefeleagăi din nuvela lui Ion Agârbiceanu s-au ruşinat generaţii de-a rîndul că au printre înaintaşi o aşa sărăcie de femeie, de care a mai auzit şi toată lumea. Vetălău, un stră-stră- strănepot, face din numele de Fefeleaga un brand cu care atrage turiştii la poalele Detunatelor.


Cui nu i s-a rupt inima de compasiune citind rîndurile lui Agârbiceanu în care o nenorocită de femeie, căreia viaţa i-a luat bărbatul şi copiii, cară zi de zi ca un Sisif piatră de pe un deal, ajutată de o mîrţoagă de cal, ultimul ei sprijin. "Dii, măi, Batore, diiiii!" Urmaşul Fefeleagăi la a şasea generaţie cară astăzi pe priporul pe care a fost vechea casă a străbunicii sale, cu un cal în putere, bagajele turiştilor pe care drumul i-a înmuiat. Ca să ajungi la popasul Fefeleagului şi de acolo, mai sus, la Detunatele sculptate ca nişte degete de Rodin, îţi trebuie răbdare şi putere.


PORTRET DE FEFELEAG. Bărbatul vorbeşte iute, îţi caută privirea şi te ia pe ocolite pînă-ţi dă toată încrederea unei discuţii. David Vetălău, fost miner, e slab, cu ochii de culoarea pămîntului şi riduri accentuate pe faţa muncită. Multe săpate de cele trei femei care i-au trecut ca nişte furtuni prin viaţă, a doua lăsîndu-i un odor de fată, bălaie şi cu ochii albaştri, care cunoaşte muntele ca pe şura din spatele casei. Totuşi, numărul nevestelor nu e mare, zice omul, că un bunic al lui a trăit cu 17 femei şi rău nu i-a fost. Fefeleagul vorbeşte mult de viaţa trăită la Mina Livezeni, de mineriadele care l-au marcat pe viaţă şi simte nevoia mereu să ia apărarea minerilor chiar dacă nu aduce nimeni vorba de ei. Vorbele îi sînt amestecate despre vremurile alea tulburi, acuma caută să se limpezească la cei 57 de ani ai lui şi merge din cînd în cînd singur pînă la Detunatele măreţe. "Acolo simt că viaţa e alta", povesteşte, în vreme ce nevasta, o femeie voinică ce a speriat într-o iarnă un lup ce-i ieşise în drumul spre popas, perpeleşte plăcinte buciumănene, cu brînză, ceapă şi mărar. Şi încă ceva ce nu spune nimănui, ca să nu furăm reţeta locului. În curtea care se învecinează cu pădurile de brazi şi poienile dulci de munte, Fefeleagul scos din mină a învăţat să facă agroturism.


SPRE POPAS. Natura l-a ajutat cît a putut. Şi-a dezvelit stîncile, pe altele le-a îmbrobodit prin contrast: faţă în faţă cu Detunata Golaşă vezi Detunata Flocoasă, care, atunci cînd se acoperă de abur, vesteşte ploaia. La poalele Detunatei Golaşe sînt doi gheţari, frapiere naturale în zăpuşeala verii. Dar pentru toată frumuseţea a pus un preţ: ca să ajungi la popas, trebuie să urci un sfert de oră pe un drum prin pădure care scoate sufletul din orăşenii obişnuiţi cu asfaltul. Aşa că Vetălău îi mai ajută cu un cal, cu spinarea pentru a-i duce să-i cazeze. "Avem cazare pentru toate gusturile: în camere pot caza cam 8 oameni, iar în şură, adică la pensiunea «Tri paie», numai căte doi", glumeşte bărbatul.


TURISM CA PE VREMEA STRĂBUNICII. După ce urci o cărare pieptiş prin soarele fierbinte, zici că răcoarea pădurii mai uşurează drumul. Sari trei pîrleazuri, timp în care abia mai apuci să-ţi arunci privirea spre dealurile verzi-verzi de-ţi vine să muşti din ele. Şi spre casele adunate ca un stol de vrăbii speriate, între văi. Femeia Fefeleagului ne arată buşteanul pe care se odihneşte de obicei cînd urcă cu poveri mari în spate. "Uite, la răspîntia asta mi-a trecut prin faţă astă iarnă o căprioară. Şi-n urma ei văd lupul. S-a uitat la mine şi nu ştia încotro s-o mai apuce. Ş’apăi cînd am ţîpat o dată la el «Da’ ce-ţi trebuie, măi?», şi-o văzut de drum", rîde cu tot pieptul femeia pe care n-ai cum să n-o crezi la cît e de voinică. După ce se răresc copacii, se iţeşte o casă înconjurată de leagăne şi măsuţe şi scaune de lemn. La popas, turiştii sînt îndrumaţi pe cărările cele mai scurte spre frumuseţile din jur, primesc o plăcintă şi un păhărel cu pălincă de mere, ca să prindă inimă la drum şi apă rece din fîntînă. Pentru copii, bărbatul a construit mai multe hinturi, adică leagăne. "Mulţi vin aici cu cortul. Anul trecut au venit nişte canadieni şi au zis că, dacă ar avea ei Detunatele, tot Montrealul ar trăi de pe urma turismului", spune bărbatul textul pe care l-am auzit în toate locurile frumoase întîlnite pînă acum. Că potenţial este, dar nu se vrea. Omul zice că a încercat: şi-a făcut un foişor, o scenă, a pus curent electric, apă într-un bidon uriaş care să semene cît mai mult a civilizaţie. "De-aş avea cîte un leu cîte cuie am cărat cu spatele ca să fac ceva la casa asta...", se gîndeşte cu nostalgie nevasta, mama Luci, cum îi zice fetiţa. Timp de cinci ani a reuşit să încropească un festival de muzică populară la popas. A cărat trompetele şi toate instrumentele muzicanţilor cu calul, că altfel nu se putea. Anul ăsta "politica" îl împiedică să mai ţină festivalul care a adunat şi cîţiva actori, figuri mai importante din judeţ. "La anul, doar să mor şi să nu fac iar festival", se jură aprig.


GENEALOGIE. Ceva spoială de management şi turism l-au învăţat că numele Fefeleagăi, de care toţi ai lui au fugit, poate fi un agaţament perfect pentru turişti. Acuma lumea zice că vine la Fefeleagul, că altfel nu-l ştiu. Supărarea strănepotului la a şasea generaţie al femeii care căra bolovani cu mîrţoaga e că în sat, în Bucium Saşa, s-a ridicat o casă care, chipurile, ar fi aparţinut femeii. "Nu e nimic autentic acolo. Nici măcar locul. Dacă făceau ceva şi ar fi vrut să atragă turişti, mai bine ridicau casa aia de lemn în sat", spune Vetălău. Şi, ca să ne arate ce înseamnă autentic, scoate o bundă scorţoasă de vreme, o pereche de opinci care ar fi fost ale bărbatului Fefeleagăi şi corfele – un fel de şa de lemn cu desagile incluse cu care aceasta a cărat piatra. "Dar de fapt nu căra doar piatră. Căra firimiturile de minereu ce rămîneau de la oamenii înstăriţi care aveau mine de aur particulare. Aşa mai făcea şi ea un ban, ducea piatra la spart, apoi la ales cu şaitrocul, la şteampuri. Nu a rămas nici o poză cu ea din vremea aia şi la cît era de săracă... Cică era o femeie uscată la chip, slabă. Într-adevăr i-a murit o fată cînd era mică rău, dar şi un băiat mai tîrziu prin Siberia. Doar trei din şase cîţi a avut au apucat să crească", povesteşte Fefeleagul.

Cît vezi cu ochii în jurul popasului, e pămîntul urmaşului femeii făcute celebră de Agârbiceanu. Cum din sărăcia aceea cruntă a strămoaşei a ajuns să aibă zeci de hectare pămînt. "Păi, bunicul meu a fost ginerele Fefeleagăi. El era înstărit şi ne-am îmbogăţit pe partea asta", se scuză parcă omul. De opt ani de cînd se află la poalele Detunatelor, Fefeleagul se încăpăţînează cu aceeaşi îndîrjire ca strămoaşa lui să urce panta abruptă a agroturismului, deşi acum recunoaşte că munceşte mai mult în pierdere. "Am un bar unde preţurile sînt cam ca în sat. Ce cîştig că-mi rup spinarea? La cazare nu iau mare lucru, pentru camparea corturilor în curte iau 5 lei. Am cerut Primăriei fonduri să mă promovez de 10 milioane de lei vechi. N-am văzut nimic. Cînd am urcat aici, la toţi le era ruşine că sînt nepotul Fefeleagăi. Acuma am reuşit să mai schimb ceva şi nu mă las", vorbeşte cu obidă Vetălău.

 

Monumentele naturii

La Detunate, splendidă rezervaţie a naturii, ajungi greu. Dar, odată ajuns, te minunezi de minunea sculptată în stîncă din faţa ochilor. O orgă uriaşă din coloane de bazalt sau nişte degete unite ridicate spre cer se arată într-o parte. Faţă în faţă cu Detunata Golaşă se găseşte Detunata Flocoasă, o măgură uriaşă împădurită atît de stufos cu pin, că cei de la popas spun că-l ţin o săptămînă pe mîncare şi băutură gratis pe cel care va reuşi să mearga pînă în vîrful ei.


14 iulie 2008
Necunoscută nouă, apreciată în Europa
ATENŢIE ● O plantă medicinală din munţii Apuseni, "anonimă" în România, este studiată cu interes de zecile de cercetători străini care vin aici
Arnica Montana este o plantă medicinală înrudită cu muşeţelul şi este încă necunoscută în România. Atît de oamenii de rînd, cît şi de cercetători. Asemănătoare florii-soarelui, arnica creşte în cîteva zone din ţară, însă în Apuseni ea a devenit obiectul mai multor proiecte internaţionale.

Drujba Romsilva păzeşte pădurea
INVESTIŢIE ● Aurul verde a ajuns aur galben la gîtul şi mîinile pădurarilor şi şmecherilor
O parte a pădurii Parcului Natural Munţii Apuseni se află, nefiresc, sub administraţia Romsilva. La faţa locului l-am găsit
pe pădurar, în fruntea tăietorilor de lemne. Evident, nu era vorba de copaci însemnaţi pentru "recoltare". Pentru indiscreţia noastră am fost bruscaţi şi cît pe ce trimişi în vizită la spital.

12 iulie 2008
Ceahlău - Panaghia popească de la Toaca
În ditamai Parcul Naţional Ceahlău, pe ditamai vîrf Toaca, ditamai Mitropolia Moldovei şi Bucovinei construieşte ditamai clădirea sub pretextul modernizării unor chilii pentru călugări.

Purgatoriul de la Roşia Montană
TIME OUT ● Unii roşieni vor şi cu banii în buzunare, şi cu sufletul în rai
Ca să stoarcă sume cît mai mari de la compania Roşia Montană Gold Corporation, care vrea să exploateze aurul cu cianuri, localnicii şi-au plantat pomi fructiferi pe care s-a plătit regeşte şi şi-au construit cabane pe care au luat bani cît pe o vilă.

Zlatna – bătută de noroc
CurĂŢenie cu ŢÎrÎita Într-o parte ecologizăm, iar în alta poluăm
Minele de aur şi combinatul de cupru au adus Zlatna de-a lungul anilor în pragul unui dezastru ecologic. Cu puţini ani în urmă, vizitatorii Zlatnei, neobişnuiţi cu aerul îmbîcsit, leşinau pe capete după cîteva ore în oraş. Doamnele se trezeau cu ciorapii găuriţi de la acizii din aer.

Parcul Ceahlău e administrat lamentabil
SCANDAL ● Preşedintele CJ Neamţ promite remedierea situaţiei descoperite de Caravana JN
Oripilaţi de situaţia în care am găsit Parcul Naţional Ceahlău, am tras pe un DVD fotografiile realizate de noi şi i le-am pus la dispoziţie preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, Vasile Pruteanu.


11 iulie 2008
Obiectiv strategic străpuns de iubire
PSIHOZA URANIULUI ● Deşi toate instituţiile susţin că radioactivitatea se încadrează în parametri, oamenii se plîng de calviţie, dinţi stricaţi, unghii bolnave şi apă contaminată
Echipa Jurnalului Naţional a testat cît de păzit e un obiectiv strategic. Am pătruns nestingheriţi pe haldele de uraniu de la Băiţa, acolo unde se află şi Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive.

Sometra, zînă neagră cu coasa pe umăr
COPŞA MICĂ ● Joaca de-a responsabiitatea pe sănătatea oamenilor
Autorităţile judeţului Sibiu recunosc situaţia tristă de la Copşa Mică, cauzată de activitatea SC Sometra SA, dar nu fac nimic concret pentru a rezolva problema. Responsabilitatea pentru o decizie concretă este pasată dintr-o parte în alta.


10 iulie 2008
În 1965, localnicii îi spuneau Morga
COPŞA MICĂ ● "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.

Despre agricultura cu metale grele
"ÎNCĂPĂŢÎNARE" ● Pariu între oameni şi natura bolnavă
În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.


9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.

S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.

"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.


8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.

Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.

Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.


7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   national,   romania,   intr-o,   mediu,   drum,   rezervaţia,   lemn,   iulie,   pădure,   sînt,   cheile,   ceahlau,   parcul national,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei,   fefeleagul,   fefeleagăi,   fefeleag

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de