x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Flagrant la Graniţă

0
Autor: Sidonia Silian 08 Iul 2008 - 00:00
Flagrant la Graniţă


BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.

Să ne reamintim puţin. Chiar dacă, după retrocedări, hectarele x de pădure ţi-au intrat în posesie, fiindcă hăt, demult, erau ale bunicului, ale bunicii sau ale unei mătuşi ciufute, pe care ai cunoscut-o doar din poveştile de la gura sobei… aşadar, chiar dacă după buna rînduială ai devenit peste noapte proprietar de pădure, n-ai voie s-o pui pe toată la pămînt, fiindcă hodoronc-tronc aşa ai tu chef. Teoretic, dintr-o pădure se taie cu cap, de ce?, ca să n-o afectezi. Mai întîi trebuie să vină cineva de la Ocolul Silvic care stabileşte care copaci pot fi puşi la pămînt, de regulă, cei mai rebegiţi şi mai bătrîni. Apoi îi marchează cu un ciocan special, avut numai de el, un semn ca toată lumea să ştie că exploatarea se face cu acceptul statului. Şi abia apoi tu, proprietar, intri cu drujba şi tractorul printre brazi. Bunul-simţ şi legea te îndeamnă să sădeşti puieţi lîngă cei retezaţi, fiindcă pădurea trebuie întreţinută ca roşiile şi castraveţii din grădina din faţa casei, dacă vrei să te poţi bucura şi de roade. Asta, teoretic. Practic… după spusele sursei noastre, pe munţii de lîngă Bilbor, o comună din judeţul Harghita, situaţia este… "Situaţia este scăpată de sub control. Veniţi să vedeţi cum se fură brazi ziua în amiaza mare, a filmat şi Pro TV-ul în februarie şi degeaba, tot nu s-a făcut nimic!" Şi fiindcă nu-i mare şmecherie să-ţi dai seama dacă exploatarea unei păduri se face legal sau nu: cauţi cioatele de marca Ocolului Silvic. Plus pontul aflat de la săteni – "Hoţii trag lemnele în sat cu tractoare neînmatriculate, ca să li se piardă mai uşor urma". Atunci, de ce nu? Totul e să ne ţină balamalele pînă la cuiburile cu pricina, adică să urcăm vreo 6 km de munte, că restul, aşa-zisul flagrant, ne spune călăuza, pică precum para mălăiaţă.

PRINTRE FRAGI ŞI BUFNIŢE. De mers e de preferat drumul forestier din partea Borsecului, e mai lung, însă mai sigur pentru o fire suspicioasă, care pune în ecuaţie şi posibilitatea unei iscoade la margine de Bilbor, care să anunţe prin telefon sus, în munţi, persoane necunoscute cutreierînd pădurea. Cum drujba nu-i o unealtă tocmai silenţioasă şi-ţi dă în vileag intenţiile de la depărtare, e uşor să deduci că prin preajmă nici măcar un simplu turist nu e bine privit. Aşadar, iată-ne hopa Mitică pe potecile ce pleacă din Borsec spre Bilbor, zonă denumită simplu de săteni – Graniţă.

Şi mergi. Şi mergi. Şi tot mergi căutînd zgomot de drujbă. Brazi în stînga, brazi în dreapta, un kilometru, doi kilometri, timp în care orice bîrîitură, cît de mică, te face să-ţi deschizi urechea pîlnie şi orice greier ţi se pare a fi o drujbă în depărtare măcelărind pădurea. Probabil că liniştea tîmpeşte. Şi totuşi, parcă se aude ceva… acolo, sus, un brrrr-brrrr anemic! "Fiţi atenţi, asta-i drujba!", proclamă fără drept de apel Zas. "Da, asta-i sigur drujba", şi noi ca oile, prinzînd puteri şi căutînd în grabă în minte marca de pe bradul din mîinile bilborenilor. "Toată lumea în tufiş, nu care cumva să fim observaţi!" Numaidecît toată lumea în tufiş. Nu care cumva să fim observaţi. "Să se audă musca!" Ne vîrîm toţi în bălării, căutînd simfonia muştii. În realitate, musca sau drujba era greierele. Ne ridicăm demni din boscheţi ca doamna tăvălită într-un loc îndoielnic şi continuăm apăsat, năduşind încă un kilometru. La un moment dat, pe potecă se iveşte scîrţa-scîrţa o căruţă. "Bună ziua!" "Bună ziua!" Ni se arată un bărbat cu gesturi şterse, leneşe, pe a cărui pălărie sînt înfipte zeci de tulpine de fragi, ca într-o coroană de împărat roman. "Dar ce de fragi aveţi în cap!" Bărbatul rîde şi merge mai departe. "Sănătate!", zice el. "Sănătate!", zicem noi. Încă un kilometru, brazi în stînga, brazi în dreapta. Şi mergi după cum te-mpinge poteca şi iar îţi faci urechea pîlnie şi orice zumzet de greier ţi se pare a fi o drujbă în depărtare măcelărind pădurea. Se aude un brrrr-brrrr! anemic. Cauţi în minte marca de la rădăcina bradului. E un greiere sau o drujbă? "E greierele!", proclamă sec Karina. Hoţoman mic ce eşti. Mîinile sus!
Apoi apare şi o bufniţă. Are ochii rotunzi-rotunzi.

LA LOCUL FAPTEI. Cu cît urci mai mult pe munte, cu atît poţi cuprinde mai bine, dintr-o rotitură a capului, urmele exploatării omului. Parcele întregi de pădure bărbierită, acum doar multe cioate acoperite de crengi uscate, care seamănă cu nişte muşuroaie imense de furnici. "Se acoperă rădăcinile, fiindcă au impresia că sînt mai puţin vizibile... însă dacă ne punem acum să le descoperim de crengi, o să găsim şi multe cioate care nu au nici o marcă pe ele", explică însoţitorul.

Dintr-o dată se aude. La cîteva sute de metri, trei bărbaţi taie doi brazi. Ne vîrîm numaidecît în boscheţi. Noi îi vedem pe ei, ei pe noi, nu. Se opresc brusc şi aşteaptă. Linişte. După zece minute apare tractorul. Nu tu număr de înmatriculare, nu tu nimic. În momentul în care maşina deja trage lemnele pe potecă în jos, spre sat, vorba fotoreporterului, ca pe sicriu, le ieşim în întîmpinare. "Drumul spre Borsec?! Ne-am rătăcit prin pădure şi nu mai ştim să ne întoarcem!" "Luaţi-o pe potecă-n sus, noi mergem în jos, la Bilbor", spun ei cu drujbele puse lejer pe umăr, aşa cum ţine şi ţăranul coasa. "Mulţumim! Sănătate!", spunem noi. "Sănătate!", spun şi ei. Asta a fost tot. Înapoi 6 km de munte spre Borsec.

Hoţie în robie

Comuna Bilbor este cea mai nordică aşezare a Harghitei, pe valea Bistricioarei, foarte aproape de hotarul cu judeţul Suceava. Este relativ izolată, accesul către localitate se face dinspre şoseaua care leagă Borsec de Topliţa. Se află în mijlocul unei căldări naturale, între păduri de conifere. La Bilbor sînt sute de izvoare de apă minerală. O bogăţie încă neexploatată. Ar putea fi o destinaţie de vis şi pentru turişti. Drumul este însă prost, turiştii n-au chef să-şi strice maşinile şi nici localnicii nu sînt iubitori de musafiri. Pentru că aceştia ar putea să vadă îndeaproape secretele comunităţii. Secretul cel mai aprig este, cum altfel, furtul de lemn. Majoritatea localnicilor sînt hoţi de nevoie. Mai curînd, sînt pălmaşii hoţilor, un fel de robi liberi, care însă n-au de ales. Ca să supravieţuiască, fură lemn din pădure, pe care-l valorifică la gaterul primarului, al pădurarului, al popii sau al altor cîţiva bogătaşi ai comunei. Aceştia impun preţul metrului cub de lemn furat, tot ei comandă culegătorilor de buşteni cînd li se isprăveşte materia primă.
Pălmaşii din Bilbor sînt prima verigă a unui lanţ trofic care se îngraşă pe măsură ce urci. Ilie Trif e pădurar şi primar. Cumpără pădurile ieftin de la localnici. Cine altul să le cumpere? Apoi le taie. Nu el, tot ei le taie, în beneficiul său. La fel şi pădurarul Dumitru Runcan. Pe acesta îl puteţi vedea pe www.jurnalul.ro, cum supraveghează direct furtişagul. Filmarea e realizată de nişte ecologişti, bine intenţionaţi, cărora le vom proteja anonimatul. După ce scandalul masacrului pădurii
din Bilbor a ajuns pe micile ecrane, popa satului a încredinţat gaterul unei consătence. De formă. Mai sus, pe lanţul trofic, stau deputatul Mircea Duşa şi alţi protectori politici. Acestora însă le rezervăm un episod aparte.
  • Valentin Zaschievici


7  iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.  


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.   

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.   

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată 
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii 
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   rezervaţia,   lemn,   pădure,   brazi,   sînt,   cheile,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei,   bilbor,   mergi

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de