x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar

0
Autor: Irina Munteanu 01 Iul 2008 - 00:00
Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar


NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională
Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.

Lanul de grîu de lîngă Zebil e plin de maci roşii; sau poate e un lan de maci în care s-au strecurat spice de grîu. "Se vede că nu am ierbicidat; de aceea, am pierdere 30% la producţia de grîu", explică Gheorghe Gheorghe, inginer horticultor şi acţionar unic al societăţii Adaflor. Lucrează pămînturile de lîngă Zebil de 24 de ani, iar de patru ani a început să facă agricultură ecologică, adică fără îngrăşăminte chimice, fără pesticide şi ierbicide convenţionale. Pune floarea-soarelui cu sămînţă pestriţă, pe care le-o exportă nemţilor, care o folosesc pentru o pîine specială. Cultivă grîu dur, pe care-l cumpără italienii ca să facă paste. "Pe piaţa românească avem un singur client pentru soia, pentru că noi nu am intrat încă în Europa cu agricultura ecologică. Vesticul, om deştept, îşi respectă sănătatea; mănîncă sănătos şi mai scump, ca să nu dea mai tîrziu banii pe medicamente", spune Petrişor Petrescu, preşedintele Delta Dunării Organics. Ferme eco din Danemarca şi Grecia cumpără de aici pentru că trebuie să îşi hrănească animalele tot cu produse eco; altfel nu ar fi omologate.

CORIANDRU ECO. Judeţul Tulcea este pe locul doi la producţia eco, după Suceava, care e în top datorită suprafeţei mari de păşuni. La producţie cerealieră eco, Tulcea este pe locul întîi. Aici, 75% din agricultură este ecologică. Poate meritul este şi al solului bogat în humus, dar şi al oamenilor care au decis să facă acest gen de agricultură. Din Delta Dunării Organics (DDO) face parte şi SC Agroexim Grup, care cultivă 400 de hectare cu soia nemodificată genetic, porumb, grîu, grîu dur şi floarea-soarelui şi loturi semincere pentru producătorii mai mici afiliaţi DDO. La această fermă, Petrişor Petrescu a obţinut recorduri de producţie – 9.200 kilograme de grîu la hectar şi 14 tone de boabe  de porumb la hectar, pe un sol generos, aflat lîngă braţul Sfîntu Gheorghe. El intenţionează să facă experimente eco şi cu pepenii, cartofii, fasolea şi ceapa. Un alt membru al asociaţiei, Ecopet, produce, pe lîngă porumb şi floarea-soarelui, mazăre şi coriandru. Societatea Miti-Geo pune la Dunavăţ grîu, rapiţă şi porumb, Agro Eco Sanitas – soia, orz şi grîu la Măcin, iar Veritas – orz, rapiţă şi grîu la Teliţa.

PROFIT. Anul trecut, o tonă de grîu eco a costat cu 30% mai mult decît una de grîu obişnuit. "În ciuda preţului mai mare, avem o piaţă de desfacere sigură. Cei cu grîul normal se vor chinui să vîndă", crede Petrişor Petrescu. Totuşi, profitul a apărut pentru agricultorii eco abia în al patrulea an; genul acesta de producţie este costisitor şi implică riscuri mai mari decît agricultura convenţională. Ierbicidele ecologice sînt greu de găsit pe piaţa românească, iar îngrăşămintele ecologice sînt scumpe.

Procesul de trecere de la convenţional la eco presupune o perioadă de doi ani în care treptat se înlocuieşte un gen de producţie cu altul. Gheorghe Gheorghe vorbeşte şi despre alte greutăţi pe care le întîmpină producătorul eco: "Trebuie să facem o serie de munci agricole manual; nu mai găsim nici oameni care să ne ajute, pentru că mulţi localnici au plecat să lucreze în Spania. Am investit bani şi în utilaje, şi în irigaţii, pentru că fără apă aici, în Dobrogea, eşti un om mort".

AJUTOARE. Statul român ar trebui să acorde subvenţii cu gîndul la protejarea mediului care vine implicit prin acest gen de agricultură, cît şi la sănătatea oamenilor şi a animalelor. "În Italia, agricultura eco beneficiază de o subvenţie de 280 de euro pe hectar. La noi, anul trecut s-a subvenţionat doar producţia de soia ecologică, cu 30 de bani la kilogram la producţia realizată. Ministerul Mediului şi Ministerul Agriculturii nu se implică în dezvoltarea agriculturii ecologice", spune Petrişor Petrescu. El crede că, dacă nu se vor aloca fonduri mai repede, acest gen de producţie va muri; deja în ţară există fermieri care după o încercare eco au revenit la agricultura convenţională.

Lîngă lanul de grîu şi maci, o combină intră în lanul de orzoaică de toamnă Montana. Adună boabele şi la capătul rîndului le toarnă în remorcă; paiele le toacă mărunt, mărunt. Ele vor intra în sol şi vor deveni un îngrăşămînt potrivit pentru o altă producţie eco.

Principii în producţia eco

Petrişor Petrescu nu numai că a devenit producător eco, dar a făcut şi propagandă pentru acest gen de culturi. Unul dintre avantajele agriculturii eco este că reduce dependenţa pe care agricultura o are faţă de sursele energetice convenţionale (combustibili fosili, electricitate). "Piaţa externă pentru produsele «bio» este liberă şi lipsită de concurenţă mai ales la unele legume şi fructe (vinete, pepeni, ardei, caise, piersici, prune)". El crede că "faptul că nu s-a ajuns încă la gradul de intensivitate al agriculturii occidentale permite o mai uşoară identificare a perimetrelor nepoluate ecologic". Agricultura ecologică presupune şi cîteva restricţii. Combaterea buruienilor se face mecanic (prăşit, frezat), manual (praşile manuale, plivit) sau prin alte mijloace fizice (flacără, frig). Combaterea bolilor se realizează numai cu substanţe cuprice, cu sulf nativ sau cu alte mijloace nechimice (extracte de plante).

Subvenţii

Potrivit unui proiect de hotărîre de guvern, fermierii care fac agricultură ecologică ar putea beneficia în acest an de o subvenţie care să acopere 50% din valoarea taxei de inspecţie şi certificare, dar nu mai mult de 900 de lei, precum şi de un sprijin financiar, care poate ajunge la 700 de lei pe hectar. Sprijinul îl vor primi spre sfîrşitul anului, conform Teodorei Aldescu, consilier pentru agricultura ecologică în Ministerul Agriculturii.



29 iunie 2008
Tulcea, curăţenia dinaintea furtunii
SUSPANS ● Fabricile "DE FUM"se redeschid retehnologizate
Cei doi agenţi economici poluanţi din municipiul Tulcea – Ferom şi Alum, producători de neferoase – au oprit, deocamdată, producţia. Ca urmare, oraşul din "gura" Deltei Dunării a devenit mai curat, mai aproape de condiţia unui oraş european. Dar, din păcate, tulcenii nu au motive de bucurie, cele două "fabrici de fum" urmînd să-şi reia în curînd activitatea.

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.



28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.   

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.   

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată 
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii 
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent

Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.



23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   iunie,   producţia,   dunării,   delta,   delta dunării,   ecologică,   agricol,   grîu,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei,   petrişor petrescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de