Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".
Oricît ai încerca să te fereşti, să ocoleşti gigantul industrial din Dealul Smîrdanului, Sidex Galaţi – numit mai nou "Arcelor Mittal Galaţi" –, nu ai nici o şansă. Indiferent din ce parte te apropii de municipul de pe Dunăre, te întîmpină un val de fum, de noxe de furnal, te cuprinde un gust dulceag de bioxid de sulf, iar dacă prinzi "momentul şarjei" simţi că te sufoci. Constaţi cu regret că nu s-a schimbat nimic în ultimii 20 de ani. Oraşul este acoperit tot timpul de acelaşi smog nenorocit. Privatizarea combinatului, în iulie 2001, vînzarea lui către cel mai mare "siderurgist" pe plan mondial – grupul indian ISPAT Mittal –, nu le-a adus gălăţenilor nici o bucurie. Dimpotrivă, locurile de muncă la combinat sînt din ce în ce mai puţine (profitul trebuie să crească, nu?), accidentele de muncă se ţin lanţ, iar oraşul este poluat în continuare cu celebrele "noxe siderurgice".
SECRETUL LUI POLICHINELE. Cînd am plecat din Bucureşti, am încercat să aflăm de la Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS, fostă AVAB, fostă FPS – vînzătorul legal al Sidexului către firma ISPAT Mittal Steel, din India), care este stadiul investiţiilor de mediu la care s-a angajat, prin contractul de privatizare, noul proprietar. De la Departamentul Postprivatizare ni s-a spus că toate informaţiile pe care le solicităm sînt "confidenţiale", ele fiind cuprinse într-o anexă "secretă" a contractului de vînzare- cumpărare.
În fine, ajunşi la Galaţi, am încercat să luăm legătura cu purtătorul de cuvînt al combinatului, Sidorian Dumitrescu, şi cu directorul pentru probleme de mediu de la Arcelor Mittal, Vespasian Popescu, pentru a vedea cît s-a investit în acest scop, cum se derulează programul de retehnologizare, de ecologizare etc. şi, în general, ce a făcut noul proprietar să diminueze, măcar, dacă nu să elimine, poluarea Galaţiului. Spre "ghinionul" nostru, amîndoi lipseau din combinat, fiind "în drum spre Bruxelles". "Pentru orice informaţie legată de activitatea combinatului, de ce vă interesează pe dumneavoastră, luaţi legătura cu firma mea de PR, Premium, din Bucureşti, care vă va da pe e-mail toate datele", ne-a spus la telefon dl Dumitrescu, pe un ton "secretos". Fără comentarii.
OFICIAL, GĂLĂŢENII RESPIRĂ AER CURAT. La Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) din Galaţi, totul este în ordine, investiţiile de mediu ale combinatului sînt "în grafic", cum s-ar spune, situaţia este complet "roz". "Autorizaţia integrată de mediu pe care le-am dat-o anul trecut este valabilă pînă în 2014 şi, pînă acum, nu avem informaţii că agentul economic în cauză nu şi-ar fi respectat obligaţiile asumate", ne-a spus, zîmbind ca la dentist, doamna Carmen Elena Sandu, director executiv al ARPM Galaţi. Aşa o fi, numai că, chiar şi în biroul doamnei director, se simţea mirosul de sulf, de aer greu, de alea, alea...
GARDA, ÎN CONTROL. Tocmai în aceste zile, Garda de Mediu Galaţi desfăşoară un control la combinatul siderurgic. Unul periodic. "Practic, noi supraveghem, permanent, derularea activităţii productive, modul în care se respectă condiţiile de mediu pe întreaga platformă siderurgică, dar şi în împrejurimi", ne-a declarat şeful Gărzii de Mediu Galaţi, comisarul-şef Daniel Tudorache. Că reprezentanţii gărzii îşi fac datoria, dar, totodată, şi faptul că Galaţiul este poluat nonstop cu noxe de furnal o demonstrează numărul mare de amenzi pe care Garda de Mediu le aplică celor de la Arcelor Mittal Galaţi. Astfel, numai în perioada ianuarie – iunie 2008, "în domeniul metalurgiei şi siderurgiei" din Galaţi (adică, la Sidex – n.r ) au fost aplicate 11 amenzi, în valoare de circa 3 miliarde de lei vechi. "În condiţiile în care constatăm că avertismentele şi amenzile pe care le aplicăm celor care se fac vinovaţi de nerespectarea legii nu au nici un efect, putem dispune suspendarea activităţii pînă la intrarea în normalitate", spune comisarul-şef Daniel Tudorache. Practic, deocamdată, combinatul funcţionează în baza autorizaţiei integrate de mediu eliberată de ARPM Galaţi, în care sînt prevăzute toate investiţiile obligatorii de mediu, pînă în 2014, în valoare de circa 400 de milioane de euro. Pînă în prezent, au fot executate lucrări în valoare de doar 40 de milioane de euro (Constatare: în opt ani s-a investit zece la sută din suma totală, urmînd ca în următorii şase ani să se investească restul de 90 la sută! Aşa o fi proiectul!). "Cea mai poluantă secţie, în momentul de faţă, este uzina cocsochimică, unde instalaţiile de desulfurare şi de purificare sînt fie colmatate, fie corodate, astfel încît gazul nu se mai răceşte suficient, ceea ce face ca bateriile de cocsificare să nu mai funcţioneze la parametri normali", ne-a declarat dl Tudorache.
Pe de altă parte, potrivit unei hotărîri de guvern (HG nr 349 – n.r), halda de zgură trebuie închisă şi ecologizată, iar în 2009 ea trebuie scoasă din uz şi construită altă haldă, la parametrii europeni. "Timp de cinci ani, începînd cu 2009, Arcelor Mittal trebuie să rezolve această problemă, plecînd de la valorificarea sterilului din vechea haldă, apoi achiziţionarea terenurilor necesare şi amejarea unei noi halde, ecologice, pentru depozitarea zgurei", ne spune dl Tudorache. Desigur, noi nu punem la îndoială bunele intenţii, atît ale autorităţilor de mediu din Galaţi, cît şi pe cele ale proprietarului Sidex. Deocamdată însă noi constatăm: la Galaţi nu s-a schimbat mai nimic, oraşul este în continuare poluat de combinatul siderurgic. Punct.
Birocraţie crasă
Domnul inginer Mihai Turcu, directorul executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului – Galaţi, ne-a confirmat ceea ce noi am semnalat în nenumărate rînduri, şi anume că în domeniul protecţiei mediului în România există o grămadă de instituţii, toate bine înţesate cu funcţionari – cei mai mulţi foarte bine plătiţi, dar fără nici o pregătire în domeniu –, cu fel de fel de şefi şi de comisari care se calcă în picioare într-o veselie. Păi, există aşa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu şi Ministerul Mediului, toate la Bucureşti. Apoi, în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ există cîte o Agenţie de Protecţie a Mediului şi o Gardă de Mediu. Pe urmă, la două, trei judeţe funcţionează cîte o Agenţie Regională de Protecţie a Mediului. "Dom’le, eu, ca agenţie locală de mediu, stabilesc ce trebuie să respecte agentul economic în acest domeniu, îl prind că nu respectă, da’ n-am ce-i face, că autorizaţia i-o dă şi i-o ridică agenţia regională, iar de amendat îl amendează Garda de mediu, dacă-l amendează... iar eu vorbesc singur", ne-a mărturisit cun năduf dl Mihai Turcu. Întru totul de acord!29 iunie 2008
Tulcea, curăţenia dinaintea furtunii
SUSPANS ● Fabricile "DE FUM"se redeschid retehnologizate
Cei doi agenţi economici poluanţi din municipiul Tulcea – Ferom şi Alum, producători de neferoase – au oprit, deocamdată, producţia. Ca urmare, oraşul din "gura" Deltei Dunării a devenit mai curat, mai aproape de condiţia unui oraş european. Dar, din păcate, tulcenii nu au motive de bucurie, cele două "fabrici de fum" urmînd să-şi reia în curînd activitatea.
Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.
28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.
27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.
Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.
Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.
26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soarele începe să dezmorţească pofta de viaţă a vietăţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bipede, week-end de week-end, Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub asediu. Sute de oameni se năpustesc asupra pădurii, strivind monumentele naturii sub roţile maşinilor.
Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.
24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.
La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent
Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.
23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.
Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
