x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Purgatoriul de la Roşia Montană

0
Autor: Ionela Gavriliu Paul Rogojinaru 12 Iul 2008 - 00:00
Purgatoriul de la Roşia Montană


TIME OUT ● Unii roşieni vor şi cu banii în buzunare, şi cu sufletul în rai
Ca să stoarcă sume cît mai mari de la compania Roşia Montană Gold Corporation, care vrea să exploateze aurul cu cianuri, localnicii şi-au plantat pomi fructiferi pe care s-a plătit regeşte şi şi-au construit cabane pe care au luat bani cît pe o vilă. Rezultatul bătăliei dintre RMGC şi cei care se opun exploatării e greu de prevăzut şi se amînă pînă în 2009, pentru că Ministerul Mediului a blocat avizarea proiectului minier.

Un pictor care a muncit în minele de aur şi care a cîştigat de cîteva ori "Cîntarea României" cu tablouri înfăţişînd mineri împingînd cu sîrg vagonete şi spărgînd munţii din Roşia Montană şi-a donat lucrările primei pensiuni deschise în localitate. Pentru a încuraja turismul. Tot pictorul cu pricina şi-a vîndut proprietăţile pe bani grei companiei Roşia Montană Gold Corporation, companie care vrea să exploateze aurul din zonă folosind cianuri. În războiul dintre mîna de localnici care se opune proiectului şi compania RMGC, bătăliile devin din ce în ce mai gri, iar în acest moment e imposibil să spui cine sînt cîştigătorii şi cine pierde în afacerea aurului.

VIŢELUL DE AUR...
Roşienii au fost întotdeauna răsfăţaţi. Aurul le-a dat de mîncare şi localitatea a cunoscut vremuri în care soarele se învîrtea în jurul lor: îmbogăţiţii din aur plecau de la crîşmă cu trei trăsuri – în una aveau bastonul, în alta mergeau ei, iar în ultima veneau lăutarii. Cînd minele de aur s-au închis, minerii care ştiau unde sînt filoanele au mai scormonit o vreme prin găuri şi au mai spălat nisipurile în dosul caselor, cît să-şi ridice gospodăria sau să iasă din greutăţi. Cînd sursele de venit s-au restrîns şi mai mult în comună, unde agricultura e mai mult pagubă, a venit o firmă care le-a dat bani pe case şi pe pomii fructiferi de parcă ar fi fost poleiţi cu aur. Motivul bunăvoinţei îl reprezintă exploatarea cîtorva sute de tone de aur din munţii făcuţi şvaiţer de galerii încă de pe vremea romanilor.

ŞI VACA DE MULS.
În Roşia Montană lucrurile se întîmplă în paralel. Unii numesc situaţia "pauză", alţii îi zic "impas". Există un centru de informare în piaţa centrală care aparţine RMGC şi este altul deschis vizavi de Fundaţia Soros, care se împotriveşte proiectului minier. Şi casele se luptă între ele. Pe unele scrie răspicat: "Această casă este proprietate RMGC", iar lor le ţin piept clădiri cu plăcuţe: "Această proprietate NU este de vînzare". Între Scylla şi Carbida, locuitorii încearcă să se descurce, aşa cum au făcut-o de mai multe ori de-a lungul istoriei. Sînt mulţi care şi-au vîndut casele celor de la Gold, dar rămîn pe loc pînă le vor fi gata casele promise de companie, sînt alţii care încă negociază, cerînd sume la care nici nu visau cu zece ani în urmă. Şi mai sînt cîteva familii care refuză din răsputeri să se lase pradă ispitei. Pentru că numai ispită se poate numi suma neruşinată pe care o pot primi şi care concurează cu preţul imobilelor în zone decente din marile oraşe. Celor cărora li s-a părut că primesc prea puţin le-au stat la îndemînă două soiuri de tertipuri: o parte şi-au construit cabane fără fundaţie, existînd o hotărîre de consiliu local prin care se interziceau construcţiile, şi au luat pe ele miliarde de lei vechi. Altă parte, auzind că sumele pe care Goldul le oferă ca despăgubire pentru pomii fructiferi sînt considerabile, s-au apucat să planteze de la o zi la alta livezi întregi. "Auzisem că pe un nuc dau 5 milioane. Am plantat rapid 60 de nuci, dar mi-au plătit doar 20. Pe urmă au zis că nu vor mai plăti decît pentru pomii care dau rod." "Toate şmecheriile le-au acceptat ăştia, doar să le vindem", povesteşte un sătean căpătuit, care se fereşte de aparatul de fotografiat. "A trebuit să punem capăt acestei specule. Nu era corect faţă de cei care au fost cinstiţi. Noi am făcut mult pentru oamenii de aici, mai ales că nu ne interesau casele din zona protejată a localităţii, zonă care nu va fi afectată de exploatare, dar localnicii ne-au rugat să-i tratăm la fel ca pe ceilalţi şi să le cumpărăm şi lor casele", explică managerul pe probleme de Administraţie la RMGC, Marius Todor. La o vizită de acum doi ani la Roşia Montană, reprezentanţii RMGC declarau că plătesc pentru un prun 40 de euro şi pentru un hectar de pădure 14.000 de euro.

ALTERNATIVE. Cei care au refuzat să facă vreun tîrg cu compania sînt priviţi cu suspiciune. "Nu există că nu vînd, astea-s desene animate. Nu s-au înţeles la preţ, asta e singura lor reţinere", îi spune convins nea Sorin unei vecine mai în vîrstă, aşezate pe treptele unei case goale din piaţa mare a Roşiei Montane. Bărbatul spune că oricum locuri de muncă nu sînt în Roşia şi oamenii tineri n-au încotro. "Alternativa celor care se împotrivesc Goldului e să ne apucăm să adunăm fructe de pădure, să ne omorîm pentru o afină. Sau să facem agricultură, aicea unde nu cresc decît cartofii. Sau să ne apucăm de turism".

De turism, mergînd pe linia unor planuri paralele celor de la RMGC, s-a apucat un tînăr, ajutat de organizaţiile nonguvernamentale care se opun proiectului. "Sper ca pînă în august să termin hostelul. De turişti nu-mi fac probleme", spune Andrei, care munceşte cu mîinile lui la căsuţa de lemn spaţioasă. Prin Roşia mai mişună vara străinii şi turiştii de la Cluj şi Alba, care vin să vadă locul care a stîrnit atîtea scandaluri şi pasiuni. Şi Eugen David, localnic şi preşedinte al organizaţiei Alburnus Maior, îşi construieşte o pensiune în curte. "Se poate face treabă aici şi cu turismul, şi cu agricultura ecologică, produse animaliere. Aţi văzut cum arată locul unde a fost vechea exploatare la suprafaţă şi ce culoare are rîul Roşia de la poluarea pe care o spală din galerii. Cei 100, cîţi mai sîntem de partea cealaltă a baricadei, nu vrem să se întîmple aşa. Io aici stau cu curul pe iarbă, nu pe aur".

ÎN DOUĂ LUNTRII. Despre actualul primar din Roşia Montană, aflat în funcţie de o lună, la fel ca şi despre cel precedent, oamenii spun că este "favorabil" proiectului de exploatare cu cianuri. Eugen Furdui a fost consilier local şi umblă vorba că a votat cu amîndouă mîinile toate hotărîrile care ajutau RMGC. "Dacă respectă legile, normele de poluare şi fac pentru oameni, să facă. Nu vreau să fiu nici pro, nici contra. Momentan, RMGC-ul plăteşte cele mai mari sume la bugetul local", declară proaspătul primar. În Roşia Montană sînt 74 de asistaţi social. Numărul şomerilor nu a putut fi precizat de Furdui.

NESFÎRŞIT. Situaţia "surie" de la Roşia Montană se prelungeşte cu încă un an. Atît a amînat Guvernul viitoarea rundă din bătălia pentru aur, timp în care una dintre părţi vede partea plină a paharului. "Faptul că nu ne-au spus clar nu e semn că nu au ce să conteste în toate demersurile pe care le-am făcut", spun oficialii companiei care a rezultat din asocierea firmei canadiene Gabriel Resources cu societatea de stat Minvest. "Au pierdut mult teren cei de la Gold. Acum se află în acelaşi punct ca în 2000. Sîntem în pauză, ca la box", spune zîmbind hîtru în timp ce-şi bate coasa preşedintele Alburnus Maior.

Între vocile care spun că în Roşia săracii şi-au vîndut sufletul Satanei cu iniţialele RMGC şi cele care spun că această companie nu face altceva decît să dea de muncă oamenilor din zonă, păstrînd tradiţia mineritului în Apuseni, aurul e singura constantă care de mii de ani împlineşte blestemul sub care a fost pus de trei cuvinte: "întărîtă-i, drace!"

Bani şi iar bani

Roşia Montană Gold Corporation i-a dat în judecată pe ministrul Mediului Attila Korodi şi pe reprezentantul ministerului în Comitetul de Analiză Tehnică a proiectului minier, comitet ce a blocat procedura de autorizare care ar fi dus la începerea exploatării celor 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. RMGC a cerut ministerului despăgubiri suplimentare de 900.000 de euro, explicînd că suma este necesară pentru a plăti salariile compensatorii persoanelor disponibilizate. Din zona Roşia Montană au fost disponibilizate, conform managerului Administraţie Marius Todor, 144 de persoane. "S-a făcut deja plata primului an din cei 2 ani, iar suma medie plătită pentru o persoană, inclusiv taxele companiei, este de aproximativ 13.000 lei de persoană", a spus acesta.

În acest moment, în societate mai activează un număr de 163 de persoane, dintre care: 73 sînt din Roşia Montană, 22 sînt din Abrud, 6 din Cîmpeni, 3 din Bucium şi 45 din zone adiacente.

Ecosistem – Tăul Brazi

Aflat ceva mai sus de zona istorică a Roşiei, pe un drum întortocheat care duce spre vîrful muntelui, aproape de un intrînd subteran, tăul Brazi adună toate umbrele pădurii care-l înconjoară pe un brîu, părînd în lucirea soarelui inel de aur cu piatră de smarald. Altă dată, doar un ochi sterp, toxic de apă unde se spăla piatra de aur. De mulţi ani, natura a lucrat pozitiv, populînd apele vălurite de bătaia vîntului, cu toate formele de viaţă existente în lacurile obişnuite. Locuitorii de aici şi cei din împrejurimi vin la picnic, îşi aşază prosoape de plajă ori fac baie fără teamă în apa clară şi adîncă. Numai cînd luna se ridică albă deasupra brazilor lacul luceşte auriu, amintind de vremea cînd grăunţii de aur străluceau ademenitor în sit.

Firimituri de aur

La Roşia Montană legendele căutătorilor de aur se împletesc cu realitatea. Şi-n zilele noastre mai sînt umbre cu daltă şi ciocan care merg tiptil pe urmele filoanelor care apar ca dîrele de cacao în cozonac doar pe anumite zone, în galerii lăsate în paragină. În una dintre aceste galerii poţi vedea semne pe care "umbrele" le-au făcut pentru a lua probe să vadă dacă locul unde sapă are aur sau nu. "Dacă într-un loc ai dat de aur, te întorci şi sapi unde ai numerotat. S-a dus vremea cînd căutătorii de aur foloseau şaitrocul, o sită în formă de palmă unde speli, speli pînă rămîne doar minereu. Acuma vin cu scule performante străinii, iar din sat trimit mai ales copii", povesteşte un localnic. Căutătorii de aur sînt ca vîlvele despre care minerii povestesc că le apar unora prin străfundurile pămîntului: toată lumea e de acord că există, dar puţini sînt cei care le văd.

"Protecţie"

Directorul Agenţiei de Protecţie a Mediului Alba, Vasile Todea, nu are amintiri plăcute despre afacerea Roşia Montană. "M-am ales cu o grămadă de procese. Sînt nişte ONG-uri care ne dau constant în judecată, că de ce le-am dat aprobări celor de la RMGC să facă forări de explorare prin 2006. Dar forajele respective au fost doar nişte găurele de 10 cm în care s-au introdus sonde şi s-au scos probe. Noi nu ne depăşim competenţele. De la noi RMGC-ul a primit toate avizele", a declarat acesta. Todea recunoaşte că în zonă încă mai e poluare de la vechea exploatare şi că o nouă exploatare ar afecta mediul, dar subliniază faptul că obiectivele protejate de la Roşia Montană vor fi ferite. "E acolo Piatra Corbului, Piatra Despicată – o stîncă oarecare. Nu comentăm noi ce şi cum. Nu sîntem nici pro, nici contra proiectului companiei", spus Todea.

Mutaţi pe Roşia Street

RMGC a promis celor care le vînd proprietăţile în Roşia Montană că li se vor face case noi în alte părţi. Un proiect viza zona Piatra Albă din Roşia, loc unde urma să fie ridicat un cartier de vile. Alunecările de teren de anul acesta au stricat lucrările începute, singurul demers vizibil fiind drumul de acces terminat. La Alba Iulia există un alt cartier în zona Recea. Dan Brearly, şeful de şantier din partea RMGC, spune că pentru acest proiect se vor cheltui aproximativ 22 de milioane de dolari, iar casele vor fi gata în 2009. Vecină cu cartierul este fabrica de porţelan Apulum, iar între casele în care se vor muta roşienii care şi-au vîndut proprietăţile şi fabrică se vor planta arbori, "barieră sonoră şi vizuală", conform coordonatului pe probleme de comunicare al RMGC, Cătălin Hosu. În noul cartier sînt străzi care amintesc de locul de baştină al viitorilor locatari. "Roşia Street, Corna Street, Gura Roşie Street", explică încîntat şeful de şantier.



11 iulie 2008
Obiectiv strategic străpuns de iubire
PSIHOZA URANIULUI ● Deşi toate instituţiile susţin că radioactivitatea se încadrează în parametri, oamenii se plîng de calviţie, dinţi stricaţi, unghii bolnave şi apă contaminată
Echipa Jurnalului Naţional a testat cît de păzit e un obiectiv strategic. Am pătruns nestingheriţi pe haldele de uraniu de la Băiţa, acolo unde se află şi Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive.

Sometra, zînă neagră cu coasa pe umăr
COPŞA MICĂ ● Joaca de-a responsabiitatea pe sănătatea oamenilor
Autorităţile judeţului Sibiu recunosc situaţia tristă de la Copşa Mică, cauzată de activitatea SC Sometra SA, dar nu fac nimic concret pentru a rezolva problema. Responsabilitatea pentru o decizie concretă este pasată dintr-o parte în alta.

10 iulie 2008
În 1965, localnicii îi spuneau Morga
COPŞA MICĂ ● "ORAŞUL NEGRU" DE PE VALEA TÎRNAVEI A RĂMAS DOAR O POVESTE
Mentalitatea celor din Copşa Mică s-a schimbat în ultimii ani. De cînd numărul angajaţilor s-a redus, Sometra este înjurată din toate părţile.

Despre agricultura cu metale grele
"ÎNCĂPĂŢÎNARE" ● Pariu între oameni şi natura bolnavă
În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.


9 iulie 2008
Pe drumul verde al Maramureşului
TURISM ECOLOGIC ● Tradiţii, natură, aer curat, mîncare sănătoasă
"Drumul verde al Maramureşului" este un proiect lansat de ecologişti în scopul promovării ideii de mediu curat şi de viaţă sănătoasă.

S-o termina hoţia cînd s-or termina pădurile!
VLĂHIŢA-HARGHITA ● O bombă cu fitilul aprins în mijlocul unei comunităţi exasperate
"Aici, în Vlăhiţa, proprietarului îi e frică să meargă în pădure din cauza hoţilor. Ca la noi nu e niciunde în România. Şi nimeni nu face nimic", spune un sătean. Vecinii, roată în jurul lui, dau aprobator din cap şi completeză pauzele făcute de bătrîn.

"Puşcătura" goneşte animalele din rezervaţie
HOTĂRÎRE ● Patronul carierei spune că va continua să exploateze marmură din parc "pînă la moarte"
Undeva mai sus de satul Anieş, pe un drum cu şleauri şi pietre, după ce treci de panoul care anunţă că tot ce e în stînga şi-n dreapta aparţine Parcului Naţional Munţii Rodnei, am găsit o mînă de oameni "puşcînd" muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc naţional, dar patronul a găsit o cale de a muta limitele parcului.


8 iulie 2008
Flagrant la Graniţă
BILBOR–HARGHITA ● Pe brînci prin zmeuriş, după hoţii de copaci
Am plecat să-i căutăm pe hoţii de lemne. Aflasem de la un cunoscător al locului că aici, în munţii dintre Borsec şi Bilbor, se şterpelesc brazi – şi asta ca să nu spunem "se fură ca-n codru" – şi hop şi noi făcînd pe lupul din pădure să auzim. Şi să vedem mai bine.

Jnepenii – înecaţi în Lacul Ştiol
COTROPITOR ● În 2002, fostul primar a construit un drum prin rezervaţie
În fiecare week-end, împrejurul tăului Ştiol, lac aflat într-o arie protejată prin lege, se adună o mulţime de turişti cu jeep-uri, care lasă în urmă grămezi de gunoaie. Ajung la lac din cauza fostului primar, care n-a ţinut cont că se află într-o arie naturală protejată, şi a intrat cu buldozerul în pajişte.

Uraniu, ultima frontieră
OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.


7 iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   national,   mediu,   zonă,   casele,   s-au,   roşia montană,   bani,   oamenii,   montana,   roşia,   rezervaţia,   proiectului,   iulie,   pădure,   rmgc,   sînt,   cheile,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de