Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Zilnic, Jurnalul Naţional are şase sau chiar opt pagini dedicate vieţii sănătoase. O cincime din conţinutul editorial tratează alimentaţia, mediul înconjurător, sănătatea, clima. Acum mergem mai departe. Vreme de o lună şi încă multă vreme de acum încolo, Caravana noastră va umbla prin ţară să ne poarte manifestul verde. Acesta sună cam aşa:
Ne pasă de aerul pe care îl respirăm, de iarba pe care călcăm, de apa pe care o bem. Nu vrem să trăim într-o ţară acoperită de PET-uri şi de excremente, de halde sterile, de praf şi de fum. Nu vrem să fugim dintr-o ţară care pute şi ne otrăveşte, ci vrem să o păstrăm curată pentru copiii noştri. Nu vrem să cumpărăm aer sulfuros la bursa europeană a tranzacţiilor de noxe, nici să vindem indulgenţe marilor poluatori industriali. Nu închidem ochii la mutilarea naturii. Nu vrem rîuri fără peşti şi nici păduri fără copaci, şi nici cuiburi fără păsări.
Prin urmare, am ales să călătorim de astă dată prin cîteva dintre cele mai frumoase şi mai sălbatice locuri, pe coclaurile cele mai binecuvîntate şi în acelaşi timp cele mai periclitate de prezenţa şi de acţiunea omului. Nu le-am ales întîmplător, ci ne-am călăuzit după documentele oficiale, elaborate de Guvern şi de instituţiile de protecţie a mediului. Prin sondaj vom afla în ce măsură este respectată legea, cine construieşte şi exploatează resursele acolo unde nu are dreptul.
SOS NATURA! Pînă şi ţările din lumea a treia, de pe continentul african sau cel sud-american, consideră prioritate naţională să salveze speciile ameninţate cu dispariţia, să protejeze tezaurul lor faunistic, siturile arheologice şi frumuseţile naturale. Este un adevăr binecunoscut că afectarea naturii este ireversibilă şi ce se distruge pierdut rămîne. Braconajul sau distrugerea monumentelor sînt pedepsite în alte ţări cu ani grei de temniţă. Autorităţile române n-au nici măcar curajul să dărîme construcţiile ilegale din ariile protejate sau gaterele care maltratează pădurile virgine. Pentru că protectţia naturii trebuie să fie politică de stat, pentru că Uniunea Europeană ne-a cerut imperativ să adoptăm politicile comunitare în materie de mediu, pentru ca urmaşii noştri să trăiască într-o ţară sănătoasă, noi facem un scop din a apăra, cu condeiul, ce are mai frumos şi mai nobil ţara asta.
Caravana Jurnalul Naţional va poposi şi în oraşele cele mai poluate ale ţării. Va bate la poarta marilor poluatori industriali, pentru a le cere să înceteze odată să ne mai împută aerul şi apa. Să-şi respecte obligaţia de a instala filtre şi instalaţii de epurare, aşa cum s-au angajat atunci cînd au cumpărat de la statul român, pe doi lei, marile combinate. Vom scrie despre viaţa localnicilor agresaţi de deversările de deşeuri, despre bolile copiilor care au neşansa de a se naşte în vecinătatea acestor duşmani ai sănătăţii.
În fine, pe unde vom întîlni iniţiative nobile şi oameni pasionaţi de natură, le vom arăta că sîntem alături de ei. Vom promova tot ce înseamnă România curată, de la producătorii de alimente ecologice la păstrătorii datinilor străvechi, pentru că România curată este deopotrivă un tezaur al sufletului.
DOBROGEA BINECUVÎNTATĂ. Călătoria Caravanei începe din Podişul Dobrogei. Istorie multimilenară, floră şi faună sălbatică, specii de vieţuitoare şi flori unice în lume. La doi paşi de litoralul atît de aglomerat, pustietăţi fermecătoare populate de vipera cu corn. În pereţi de calcar, peşterile în care au pustnicit întîii creştini din Europa. Aici, stricînd linştea, echilibrul şi buna rînduială au apărut duşmanii. Perfizi ca nişte limbrici, insistenţi ca nişte vîrcolaci cu dinţi ascuţiţi şi limbi lipicioase. Despre ei vom vorbi în primele episoade ale serialului nostru. Despre pofta lor nestăvilită de înavuţire. Despre neruşinarea de a cumpăra pe oricine şi orice, căci totul se cumpără în această ţară ca un sat fără cîini.
PRIMUL DUŞMAN. Cînd am pătruns în Podişul Casimcei, în Rezervaţia Gurile Dobrogei, a fost ca şi cum am fi poposit în Vestul sălbatic. Unde legea e voinţa celui mai tare, a celui cu bani. Am descoperit, în buza rezervaţiei, că un afacerist care şi-a făcut cheagul în vremurile de aur ale contrabandei cu ţigări ocupă o vale de rîu şi, netulburat de cineva, îşi ridică templul desfrîului la poalele peşterii unde a pătimit Sfîntul Casian al Dobrogei. Acum, interlopul spălat de toate dosarele pe care le-a avut sau putea să le aibă îşi spală la rîndul său osînza. Ridică hotel cu circuit închis, transformă albia rîului în heleştee. Ca să le populeze cu crapi graşi pe ele, heleşteele, iar hotelul să-l populeze cu crema lumii interlope, cu drojdia judecătorilor şi demnitarilor corupţi, cu avocaţi lunecoşi ca ştiucile, cu îmbogăţiţi asemeni lui, patronului, babinciucului. Peste trei, patru ani, pe marginea iazurilor vor sfîrîi grătarele cu mititei şi crapi, berea va gîlgîi la vale, umplînd tuburile digestive încăpătoare. Va şiroi, în cele din urmă, din vezici, iar oaspeţii de seamă or să se pişe, suspinînd de mulţumire, la poalele Peşterii Sfîntului Casian, în Rîul Casimcea, căruia tocmai i s-a făcut albie nouă. Din hotel vor răsuna chicotele tîrfelor ce-i satisfac în week-end pe procurorii, deputaţii şi vameşii osteniţi de bancurile groase cu care se răsfaţă, îndeobşte, unii pe alţii.
VA FI SAU NU AŞA? Cu siguranţă aşa va fi, pentru că nimeni nu l-a oprit pe babinciucul prădător să mute albia rîului, să-şi facă hotelul şi heleşteul, toţi sînt cumpăraţi, şi nu de ieri de azi, ci de mult, babinciucul e acum negustor cinstit, ca şi partenerul său iacobovul şi noi ştim, cu toţii ştim care este lumea lor, pe care, iată, o iau cu ei să o răsădească în Rezervaţia Naturală Cheile Dobrogei, fix la gura Peşterii Sfîntului Casian, bată-i Dumnezeu de capitalişti sălbatici de cumetrie şi pe cumetrii lor, demnitarii şi judecătorii de cumetrie, şi pe slugile lor, directorii de la Mediu şi comisarii de poliţie, şi pe primari, şi pe toţi cei care vor veni să-şi primească tainul, să se îndoape, să bea, să se împerecheze şi să se pişe în templul naturii şi al credinţei, căci nimeni nu-i va mai alunga vreodată de acolo cu nuiele, aşa cum a făcut, cîndva, Cineva, cu zarafii din alt templu...
