x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Uraniu, ultima frontieră

0
Autor: Carmen Plesa 08 Iul 2008 - 00:00
Uraniu, ultima frontieră


OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă
Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.

După primul panou cu "Acces interzis" de pe drumul care leagă satul de mină, un bărbat sare ca ars, făcînd semne. Oprim. Paznicul trece agitat podul de lemn de la punctul de control, lăsînd în urmă doi tovarăşi în pantaloni scurţi, care se scobesc în dinţi în faţa unor resturi de mîncare.

"E interzis, e interzis", ţipă paznicul. E un băieţandru speriat, cu ochelari cu multe dioptrii. Şi-a tras repede pe el o haină vişinie care-l etichetează ca asigurator al securităţii în zonă.

Mina de uraniu e zonă de securitate clasa I. Deci nimeni nu poate intra să fure minereul, dar eu oricum aş paria că n-are chef nici un mare hoţ internaţional de material radioactiv să dea la tîrnăcop şi să care cu roaba, aşa cum fac minerii, ca să obţină preţiosul zăcămînt.

TOATE "BUNE". În sat, la Crucea, oamenii sînt vorbăreţi. Pensionarii şi văduvele care primesc pensie de urmaş după soţii care au lucrat în mină au gura slobodă, că n-au ce pierde. Actualii angajaţi vorbesc şi ei, dar fără să-şi spună numele. "Nu mi-e teamă că mă dau afară, dar mă mută pe undeva unde e şi mai greu", ne explică unul dintre mineri.

Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Suceava, care are în responsabilitate şi mina de la Crucea, în zonă nu există elemente de îngrijorare. Apa nu e afectată, solul nu e afectat, cazurile de cancer înregistrate sînt în grafic. Nimic anormal.

Se crucesc oamenii din Crucea, cînd aud de atîta normalitate oficială. Minerii scot din memorie, unul după altul, cazuri de colegi morţi. "Leucemie, cancer, inimă, ficat. Asta te termină la uraniu." Maria Ilie e una dintre cele zece văduve de pe uliţa care trece prin sat şi urcă la mină. Soţul ei a lucrat la uraniu 23 de ani. Primeşte pensie de urmaş după el – 300 de lei. "Bolnav şi de inimă, avea şi cancer la pancreas", îşi aminteşte femeia.
Mai sînt şi cei care au fugit de uraniu, s-au dus pe la cîmpie sau prin străinătate şi au murit pe acolo. "La uraniu e muncă grea, corpul e slăbit după 15 ani în mină. Nu mai rezistă să faci iar muncă grea în altă parte", spune Paul Bîrsan.

S-AU TOPIT. "Ionel Hagiu, sărăcu... A zis că a scăpat de uraniu cînd a plecat să muncească în Italia. Dar a început să se usuce şi dus a fost", îşi aminteşte Ion Muscalu, "pensionar tînăr, cu 22 de ani de mină". Apoi, ceilalţi pensionari strînşi la o vorbă de duminică numără copiii din Crucea născuţi cu malformaţii. "Sînt cinci numai la blocuri", spun oamenii. Grea treaba cu copiii, spun minerii, chiar cînd pe lîngă noi trece un cărucior cu gemeni. "Întîi îţi cade dantura. Apoi începe să-ţi cam cadă tot", spune unul din tinerii pensionari, măsurîndu-se de la piept în jos. Şi apoi, ca să fie sigur că am înţeles: "Mie puteţi să-mi aduceţi şi două striptizuri din alea, că tot degeaba. După ce ai lucrat la uraniu, se mai prind copiii cum se prinde nuca în perete", spune bărbatul.

Paul Bîrsan (54 de ani) îşi aminteşte cu ce echipament de protecţie lucra în mină cînd s-a angajat, în tinereţe – salopetă, cască obişnuită şi cizme. Echipamentul e valabil şi azi. "Ne mai dau în plus nişte săpunele", spune un miner. Măcar nu sînt deranjaţi de şobolani la locul de muncă. "Nu stau ei la radiaţiile alea şi nici n-ar avea ce mînca, la cît e de sărăc minereul", spune un angajat.

Minerii spun că au salarii de 1.500 de lei, la care se adaugă diverse sporuri. Şi din care se scad diverse "neîndepliniri de plan". Ies la pensie după numai 15 ani de mină. S-ar duce în altă parte, dar în zonă e sărăcie, nu e de lucru. De altfel, în ciuda frisoanelor pe care le produce ideea de a lucra cu uraniu, directorul tehnic al minei spune că sînt cel puţin 1.000 de cereri de angajare.

Minerul care deţine recordul de vîrstă la Crucea e Alexandru Borşan. Are aproape 70 de ani şi vreo 40 de kilograme.

FĂRĂ MEDIC. Mina de uraniu nu mai are de mult cabinet medical. În fiecare an, pentru mineri vine un fel de caravană medicală. Li se fac radiografii şi analizele de bază. "Dar parcă ştii vreodată ce ai... Rezultatele vin după jumătate de an şi oricum nu înţelegi nimic din ele", spune unul dintre mineri.

Satul are doar un medic de familie, care şi acela vine o dată pe săptămînă. "Am avut o doctoriţă din asta tînără la dispensar, dar nu ştia nici pe ce lume e. Eu, decît să mă ducă la una care stă să citească în carte, în faţa mea, ca să-mi spună ce boală am, mai bine mă duc direct la babe, îmi spun că e cazul să mă pregătesc de parastas şi ştiu o treabă", rîde un pensionar.

Lucrează ca-n vremea dacilor

"Lucrăm cu tîrnăcopul, cu lopata. Cărăm cu roaba. Ca pe vremea dacilor", zîmbeşte un miner. Directorul tehnic al minei spune însă că acesta este sistemul clasic de lucru la uraniu şi că e conform normelor, ca şi echipamentul de protecţie al minerilor – salopete, cască, cizme. Plus o baie la ieşirea din mină, care intră tot la sistemul de protecţie. Minereul de uraniu pleacă de la Crucea la gara Argestru din Vatra Dornei şi de acolo spre Feldioara, cu trenul. Pînă la Argestru este transportat cu camioane acoperite de prelată, metodă care a adus multe discuţii şi reclamaţii de la autorităţile din Vatra Dornei. Mai mult, i-a cam pus pe fugă pe turişti şi pe cei care intenţionau să-şi cumpere case pe Valea Bistriţei, pe traseul celor 35 km pe care trec camioanele cu uraniu.

Apă cărată din pădure

Crucea e un sat pîrlit, cam singurul de pe malul Bistriţei, pe drumul spre Vatra Dornei, care nu s-a umplut de vile. Casele din Crucea sînt vechi, jerpelite, cu o vagă urmă a unei bunăstări pe care trebuia să o fi avut cîndva oamenii din zonă. Din blocurile construite pentru mineri, doar căminul de nefamilişti, murdar şi fără geamuri, nu mai e de mult timp locuit. Celelalte – blocuri de garsoniere sau de apartamente cu două-trei camere – sînt pline. Firma care e acum proprietara blocurilor vinde un apartament de două camere cu 30.000 de lei. Apa care curge la robinete nu e de băut, iar încălzirea se face la sobele care au înnegrit pereţii blocurilor. Oamenii din Crucea merg după apă, cu bidoanele, tocmai la izvoarele din pădure. "E gata colorată, nici cafea nu trebuie să mai pui în ea. Şi ai şi rîme asigurate, dacă vrei să dai la peşte", spune una dintre locatare.

FĂRĂ PROBLEME
"Au fost sesizări şi verificări în privinţa minei de la Crucea. S-a constatat că nu sînt afectate nici apele, nici solul, nici aerul, nici sănătatea oamenilor. Afectat a fost turismul. În urmă cu cîţiva ani, un grup de israelieni a renunţat la vizita în zona Vatra Dornei, de teama uraniului de la Crucea, despre care citiseră în presă"
Iluţă Cocriş - inginer APM Suceava



7  iulie 2008
Mănăstirea din buza pădurii
PETRU-VODĂ ● Locul unde oamenii au redescoperit adevăratul sens al bisericii şi al slujitorilor săi
Am părăsit Mănăstirea Neamţ sperînd că vom găsi un lăcaş al Domnului fără un aer comercial şi fals şi unde bunătatea, căldura şi credinţa răsar din fiecare piatră de temelie. Am pornit spre Mănăstirea Petru Vodă. La numai cîţiva kilometri.

Gaterul "Sf. Troiţă"
MĂNĂSTIREA NEAMŢ ● Afaceri cu lemn, vin liturgic şi mercurialul, la acatiste
Un prieten îmi spunea cu cîteva zile în urmă că în Neamţ se poate vorbi uşor despre SC Sfînta Biserică SA. Puţine sînt lăcaşurile unde Sfîntul Duh şi buna credinţă se simt ca acasă. În rest, sutanele negre se ocupă cu sfintele afaceri cu lemn, sfinte gatere, sfînta prelucrare a lemnului şi construcţii în ariile protejate.


5 iulie 2008
Rana deschisă din inima Călimanilor
EXPLOATAREA DE SULF ● Salutări din epoca marilor realizări comuniste!
A avut mii de angajaţi şi a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească. Exploatarea din Călimani e azi doar o durere de cap pentru ecologişti.

Uraniul de la Grinţieş
CONTROVERSE ● O mină împarte satul în două tabere
Posibilitatea redeschiderii minei de uraniu de la Grinţieş naşte controverse şi vii discuţii de la autorităţi pînă la sătenii de rînd din localitate. Pe de o parte, e vorba despre bani şi locuri de muncă, pe de altă parte, e vorba despre sănătate şi turism.

Pădurea zimbrilor
Istoria localizează ultimul zimbru vînat în România undeva la începutul anilor 1800. Peste un secol şi jumătate, cîteva exemplare de zimbri sînt aduse din ţările estice, primele trei exemplare venind din Polonia, în anul 1970.


4 iulie 2008
Ceahlăul hoţilor
"ORGANIZARE" ● În Parcul Naţional nu fură nimeni. De capul lui
Ne-am plimbat prin Parcul Naţional Ceahlău fără să plătim taxă. Pentru că nu am mers pe potecile turiştilor, ci pe potecile hoţilor. Hoţii nu plătesc taxă de intrare. Plătesc comision. Noi am fost să constatăm prezenţa hoţilor. De comision să se ocupe Poliţia şi Parchetul.

Averile din pădure
LĂCOMIE ● Din tăierea abuzivă a copacilor de pe Ceahlău se cîştigă bani mulţi şi repede
Pe DN 15, între Piatra-Neamţ şi Topliţa, trebuie să conduci cu grijă. La fiecare curbă îţi iese în faţă cîte un camion supraîncărcat cu buşteni sau cu cherestea. Şi spre Bucureşti şi Constanţa, în jos, şi spre Ardeal şi de acolo mai departe, spre graniţă, în sus. Pădurea se scurge pe şosea în calupuri de cîte 20 de metri cubi, pe patru roţi. Fără număr.

Jos drujbele de pe Ceahlău!
CRIMĂ ECOLOGICĂ ● În Parcul Naţional Ceahlău sînt exploatate, "legal", sute de hectare de pădure
Ceahlăul, muntele sfînt al românilor, deseori asemănat cu Muntele Athos, este supus în ultimii 18 ani agresiunii omului "postrevoluţionar", unei adevărate hoarde de afacerişti veroşi, care vrea să scoată bani şi din piatră seacă. Sub diverse pretexte, multe sub "acoperire legală", aceşti afacerişti au început să stoarcă Ceahlăul de tot ceea ce le-ar putea aduce bani, în primul rînd de "hainele" sale milenare, sute de hectare de pădure fiind deja puse la pămînt.

3 iulie 2008
Gondola lu’ Pinalti
PRIMARUL PD-L DIN PIATRA-NEAMŢ FAULTEAZĂ NATURA
La Piatra-Neamţ, afacerea bate mediul. Primarul Gheorghe Ştefan (PD-L) a pus în operă proiecte fără avize de mediu. Pentru a-şi desăvîrşi planurile, a ras de pe faţa pămîntului rezervaţia fosiliferă Cozla şi a construit cu 12 milioane de euro o telegondolă care sfidează natura. Următoarea ţintă: Vîrful Pietricica.  


2 iulie 2008
Asediul tenace al factorului "om"
INTRUZIUNE ● Gunoaie, zgomot, focuri în pĂdure, trasee prin habitate
Lacul Roşu e ameninţat de turiştii care aruncă gunoaiele la întîmplare, dar şi de tăierile ilegale de păduri. Aluviunile aduse de ploaie de pe munte nu mai pot fi stăpînite, din cauza defrişărilor masive, şi riscă să sufoce lacul.

Cum să cumperi o floare de colţ
ACOPERIRE ● La Bicaz-chei, minorii sînt folosiţi în comerţul ilegal
În Cheile Bicazului, lipite de stîncă, gheretele din lemn încărcate cu ii, oale de lut şi cu tot felul de chinezării le fac turiştilor cu ochiul. Desfăşurat chiar pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, comerţul ambulant poluează şi încurajează comerţul cu plante ocrotite de lege.

Sturionul de Oltina
PASIUNE ● Undeva, în sud-vestul Dobrogei, un român creşte pui de morun, cegă, nisetru şi păstrugă
La Oltina de Constanţa, un inginer s-a apucat de o afacere căreia nu mulţi îi dau sorţi de izbîndă. Pasionat de piscicultură, Dan Mirea creşte pui de sturion pentru consum şi pentru a repopula Dunărea.

Bomba ticăie la Săvineşti
CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.


1 iulie 2008
Roşiile şi Cernobîlul, duşmanii Galaţiului
EXPLICAŢIILE PREFECTULUI ● Vîntul îi scapă pe localnici de poluarea de la Arcelor Mittal
Prefectul de Galaţi, Gabriel Panaitescu, fost comisar-şef al Gărzii de Mediu, susţine că modul în care bate vîntul în oraşul de la Dunăre trimite cea mai mare parte a poluării produse de Arcelor Mittal departe de judeţ. Prefectul mai spune că numărul mare de gălăţeni bolnavi se poate explica şi prin alimentele pline de chimicale pe care aceştia le consumă. Pentru bolile oamenilor din judeţ, prefectul mai acuză Cernobîlul şi traficul rutier intens.

Movilenii de lîngă Mittal
SIDERURGIE ● Halda de zgură le taie nu numai respiraţia movilenilor, ba chiar şi setea
Sănătatea scîrţîie. Agricultura se tîrîie. Un miros greu se întrepătrunde hoţeşte şi începi să te obişnuieşti cu el.

La Galaţi, poluarea continuă
NOXE ● Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Gălăţenii inspiră, în continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea oraşului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotrivă, parcă, în ultimii ani, pe coşurile de evacuare ale colosului siderurgic iese şi mai mult fum, şi mai multe gaze, care de care mai otrăvitoare, pîrjolind totul în jur. Autorităţile locale de mediu consideră însă că "totul este în regulă", că, în general, "parametrii de poluare sînt normali".

Proiect de lux în rezervaţia Grindu
DELTA DUNĂRII ● Cartier de vile sau staţiune la nord de Constanţa
Nebunia imobiliară a cuprins şi Grindu Chituc, zonă situată la nord de Constanţa. Parte a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, grindul este una dintre cele mai valoroase teritorii ale României, zona fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La fel de valoros este şi pentru dezvoltatorii imobiliari, care "coc" aici un megaproiect.


28 iunie 2008
În patria trîntorilor, albina e falimentară!
AFACERE ANEMICĂ ● Apicultorii – subvenţii condiţionate şi concurenţă chinezească
Negustorii oferă preţuri mici pentru produsele apicole, subvenţiile sînt condiţionate, iar China, Argentina şi, mai nou, ţările africane trimit în România miere de calitate mai slabă, dar la preţuri foarte mici.


27 iunie 2008
Canaraua din sînul viperelor
DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.   

Hagienii gunoaielor
PUTE, DAR FACE BANI ● Rezervaţie „protejată“ de vecini duhnitori
Dacă vrei să faci la mare şi altceva decît plajă şi-ţi plac junglele, încearcă rezervaţia de la Hagieni, aflată la 10 km de Mangalia. Dar ţine-te de nas pînă ajungi la pădure, ca să nu-ţi vomiţi vacanţa prin gropile de gunoi.

Dinozaurii din stînci
DEGRADARE ● Faleza fosiliferă din Cernavodă se prăbuşeşte încet, dar sigur
Puţini sînt cei ce ştiu că atunci cînd vin spre mare, dacă-şi aruncă privirea în dreapta, la malul în care se înfige podul de la Cernavodă, văd o rezervaţie fosiliferă care te lasă să citeşti în stîncă o istorie care te duce pînă hăt, departe, la vremurile cînd reptilele gigantice erau stăpînii Terrei.


26 iunie 2008
La grătar în Rezervaţia Fîntîniţa – Murfatlar
BĂTAIE DE JOC ● Fripturiştii lasă în urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejată
De cum dă firul ierbii şi soa­re­­le începe să dez­mor­ţeas­că pofta de viaţă a vie­tă­ţilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi­pe­de, week-end de week-end, Re­zer­va­ţia Fîntîniţa – Murfatlar se află sub ase­diu. Sute de oameni se nă­pus­tesc asu­pra pădurii, strivind monumentele na­tu­rii sub roţile maşinilor.   

Delta, încă folosită pentru agricultură
TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată 
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.

Volbura de nisip
PLAJA SULINA ● Protecţie ecologică vs investiţii 
Ultima plajă sălbatică a Eu­ropei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.


25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.

Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.

Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.


24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".

Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Grîu eco: 9.200 de kilograme la hectar
NECESITATE ● Fără subvenţii, fermierii eco se vor întoarce la producţia convenţională

Şapte fermieri din Tulcea fac agricultură ecologică de patru ani; s-au adunat într-o asociaţie, Delta Dunării Organics, pentru a trece împreună peste lipsa de subvenţii de la stat şi peste preţul mare al îngrăşămintelor şi insecticidelor eco. Se încăpăţînează să cultive cereale, soia şi coriandru, pe care le exportă în ţările unde oamenilor le pasă ce mănîncă.


23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.

Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
Citeşte mai multe despre:   mediu,   mina,   oamenii,   rezervaţia,   pădure,   uraniu,   crucea,   sînt,   cheile,   descoperirea româniei '08,   cheile dobrogei,   min

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de