Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultima plajă sălbatică a Europei, cea de la Sulina, este de mai mulţi ani în pericol. „Chitit“ să scoată localitatea din sărăcia în care se zbate, primarul singurului oraş din Delta Dunării aprobă de ani buni tot felul de proiecte de dezvoltare a plajei. Acestea sînt însă oprite de autorităţile de mediu, fie că e vorba de hoteluri, de parcuri eoliene sau de aerodrom.
Aţi fost vreodată la Sulina? Europa se sfîrşeşte cînd ajunge la Sulina, şi asta nu doar din punct de vedere geografic, cît mai ales din cauza sărăciei lucii în care se zbate cel mai estic oraş al Uniunii Europene. Deşi ascunde cîteva mici comori (fostul Palat al Comisiunii Europene, catedrala ortodoxă, castelul de apă, construit de olandezi, cimitirul sau vechiul far), acestea îşi pierd însemnătatea în faţa ruinelor fabricii de conserve, ale şantierului naval, cinematografului sau altor clădiri publice. Turiştii care fac cumpărături de 70 de lei la supermarket-ul din centrul oraşului produc rumoare între locuitori: localnicii sînt obişnuiţi să cheltuiască maximum 10 lei la cumpărături. Mai mult, vînzătoarea îţi recomandă, de la detergent la salam, produsele cele mai ieftine din raft. Salariile depăşesc rar în Sulina 600 de lei pe lună. Blocurile comuniste dau ultima măsură a sărăciei. Surse de supravieţuire? Turismul sau plecarea în străinătate, mai ales pe vas.
OPŢIUNI. Ce poate face un turist dacă vine la Sulina? Teoretic, foarte multe. În primul rînd, oraşul se află în Deltă, ca atare turiştii pot face excursii pe canalele şi lacurile Rezervaţiei. Apoi, pentru că Sulina este pe ţărmul Mării Negre, turiştii pot merge la una dintre cele mai spectaculoase plaje din Europa, considerată ultima plajă virgină a continentului. Plaja are 150 de metri lăţime, nisipul este extrem de fin, fiind filtrat de Dunăre, iar marea nu este sărată, ca în partea de sud a litoralului, ci are un gust dulceag. E lume puţină şi multă linişte. Nu te deranjează muzică de la terase, nu există vînzători ambulanţi, iar dacă ceilalţi turişti te deranjează, te poţi refugia oricînd fie mai la nord, spre Dunăre, fie mai la sud, în direcţia Sfîntu Gheorghe, pentru a rămîne complet singur. Meniurile tradiţionale, cu peşte de apă dulce, dar şi de apă sărată, ar trebui să întregească motivele pentru care cineva ar trebui să îşi petreacă vacanţa în Sulina.
INVESTIŢII? Plaja de la Sulina nu avea pînă de curînd prea multe de oferit pentru un turist obişnuit. Accesul se făcea pe un drum cu nisip şi piatră, iar plaja nu avea terase sau restaurante. De cîţiva ani încoace, lucrurile au început să se schimbe. Cam de prin 2001, de cînd primarul Aurel Dimitriu (pe atunci PSD, acum PD-L) a anunţat începerea lucrărilor la un megaproiect turistic: un complex de hoteluri, vile, restaurante, cluburi, cazinouri chiar pe plajă. Toate demersurile au fost făcute, iar lucrările erau pe punctul de a începe. Pe fir a intrat însă Parchetul Naţional Anticorupţie, actualul DNA. Fostul guvernator al Deltei, Virgil Munteanu, îşi aminteşte: „Plaja de la Sulina este domeniu public de interes naţional, administrat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Acolo nu se poate întîmpla nimic fără avizul ARBDD. Consiliul local Sulina a aprobat într-o şedinţă, fără nici un drept, încadrarea plajei în domeniu public de interes local. Printr-o astfel de decizie, total ilegală, Primăria avea drept asupra terenurilor. Bineînţeles că am sesizat imediat PNA, însă primarul a reuşit să producă nişte documente care arătau că în perioada interbelică pe plajă funcţiona un cazinou. Poate că în anii ’30 plaja era administrată de primăria oraşului, dar în acest moment aşa ceva reprezintă o ilegalitate“. Fostul guvernator a reuşit să oprească proiectul imobiliaro-turistic. Un argument în plus pentru oprirea investiţiei a fost şi o mică plantă, volbura de nisip, aflată pe lista roşie a speciilor periclitate şi care creşte pe plaja Sulinei. „Cei care conduc oraşul Sulina nu par interesaţi de această plantă. Mai mult decît atît, îi neagă existenţa şi iau în derîdere faptul că o biată plantă poate opri astfel de proiecte importante. Ei nu înţeleg că realităţile din Uniunea Europeană sînt altele faţă de cele din România“, mai spune Virgil Munteanu.
ALTE IDEI. După eşecul super-staţiunii, primarul Aurel Di-mitriu a încercat să atragă alte investiţii în zonă: o staţiune mai mică, un parc de eoliene şi chiar un... aerodrom. Între 2004 şi 2008, edilul a făcut tot ce a putut ca măcar una dintre ele să se realizeze. Primarul a lăsat PSD-ul, partid din care făcea parte de mulţi ani, pentru PD-L-ul (pe atunci PD) aflat la putere. Doar, doar mai-marii de la Tulcea şi Bucureşti i-ar fi aprobat proiectele. De această dată, cel care s-a opus trecerii terenurilor din domeniu public de interes naţional în domeniu public de interes local a fost prefectul de Tulcea, Chirică Lefter. Acesta a sesizat trecerea ilegală a nu mai puţin de 1.000 de hectare în domeniul oraşului Sulina şi a atacat în contencios hotărîrea Consiliului Local Sulina. „Ingineria“ din 2006 a fost oprită, dar primarul Dimitriu şi-a găsit un „aliat“ neaşteptat: actualul guvernator al Deltei, liberalul Paul Cononov. Acesta a declarat că, din punctul lui de vedere, plajele Rezervaţiei ar trebui amenajate pentru turişti, astfel încît oamenii să poată servi un mic, o bere, o apă minerală şi să fie apăraţi de salvamari pe plaje precum Sulina, Sfîntu Gheorghe, Corbu sau Vadu. Azi, Cononov nu mai declară aşa ceva, pronunţîndu-se pentru menţinerea actualului statut al plajelor. Totuşi, în ciuda declaraţiilor pozitive, pe plaja de la Sulina au fost amenajate în ultimii ani două terase şi o minidiscotecă. Toate au statut de construcţii sezoniere, însă nimeni nu le dărîmă peste iarnă, aşa cum prevede legea. Mai mult, dincolo de linia plajei au început să apară primele contrucţii: o pensiune şi două vile. Primarul s-a ocupat şi de drumul care duce la plajă: dintr-unul pitoresc, cu nisip şi piatră, specific locului, a fost asfaltat şi flancat cu broduri. S-a făcut chiar şi trotuar. Un drum este, nu-i aşa, primul pas spre investiţii serioase. Ai drum, poţi face multe. În ajutorul turiştilor care mergeau 15 minute pînă la plajă s-au adus şi cîteva microbuze. De unde Sulina abia dacă avea două maşini, numărul autovehiculelor s-a înmulţit binişor în oraşul de unde nu poţi pleca nicăieri pe patru roţi.
MANDAT NOU, PROIECTE NOI. Proaspăt reales în funcţia de primar, Aurel Dimitriu are alte planuri pentru plaja pe care nu reuşeşte să pună mîna. De data aceasta, pedelistul vrea să dezvolte investiţii în imediata apropiere a plajei. „Rezervaţia are plaja, 150 de metri de la malul mării. Ce trece de 150 de metri este domeniul oraşului Sulina. Vrem să facem în parteneriat cu Consiliul Judeşean mai multe investiţii în infrastructura turistică a zonei. Nu dorim hoteluri, ci două bazine, mai multe viluţe, loc pentru campare, o discotecă sau un club. Să fie ceva frumos, care să nu afecteze zona şi să nu supere pe nimeni. Toate ar trebui terminate în acest mandat, dar cei de la ARBDD îmi fac probleme. Ei se cred stat în stat. Îmi tot zic de volbura de nisip, dar asta e o prostie, domnule. Nu există planta asta la Sulina. A fost acum cîţiva ani, anul trecut s-a descoperit în altă parte, la Cardon. Le-am zis să-mi arate şi mie pe plajă volbura de nisip şi eu fac gradină botanică acolo. Pun taxă de intrare 5 dolari şi chem turiştii să vadă volbura de nisip, specie protejată, dar nu există aşa ceva“, a declarat primarul Dimitriu. Cît despre proiectul de parc eolian, acesta este încă de actualitate. „Eu am vorbit cu cei de la societatea care vrea să investească şi înţelegerea a fost ca dînşii să obţină toate avizele necesare, mai ales cele de mediu. Pînă acum nu le-au obţinut, din ce ştiu eu. Oricum, chiar dacă le obţin, nu e sigur că vor şi construi. Proiectul poate fi respins de Consiliul Local“, a declarat, pentru naivi, primarul Sulinei. Oraşul poate avea o bună şansă de dezvoltare prin turism, dar aceste planuri trebuie neapărat să ţină seama de plaja virgină a oraşului. Este părerea enunţată în urmă cu aproape 17 ani şi de celebrul explorator Jacques Yves Cousteau.
25 iunie 2008
Căcănăria şi cimentul sting Luminiţa
Se ajunge uşor la Luminiţa. Laşi Petromidia în dreapta, faci prima la stînga pe un drum de ţară, mergi, mergi, mergi – o ţii drept! –, dai de maşini de mare tonaj care scot gaze şi nori de praf ca un suprapoderal înnebunit după iahnie. Apoi treci pe lîngă Căcănărie, gîndindu-te cum ar fi dacă toţi oamenii de pe pămînt ar mînca numai iahnie. Şi intri liniştit în Luminiţa.
Ski-jet-ul şi căluţul de mare
DIFICULTĂŢI ● Birocraţie şi neputinţă în sancţionarea intruşilor în rezervaţie
Gard în gard cu portul Mangalia, mal în mal cu bulgarii, pe o suprafaţă de 5.000 de hectare se întinde ditamai rezervaţia marină, unica de acest fel din ţara noastră. Şi dacă tot o avem, de ce să nu o protejăm, ar zice unii, sau de ce să nu ne batem joc de ea, ar zice alţii.
Coasta se surpă cu ajutor de la oameni
INUTIL ● Planul naţional de gospodărire integrată a zonei nu s-a aplicat
150-300 de metri. De la această distanţă îţi permitea o lege din 2001 să construieşti pe faleza de la malul Mării Negre. Betoane, lemn, orice.
24 iunie 2008
Ucigaşii de delfini
Pescarii cu Lexus ucid delfinii cu lăcomie în timpul pescuitului de calcan. De cele mai multe ori, aceste vietăţi sfîrşesc putrezind de plaje. În Cheile Dobrogei, un afacerist local, construieşte un lac fără acord de mediu şi spune că nu are nevoie de avizul vreunui "imbecil colorat politic".
Cheile Dobrogei pier pe mîna politicului
TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică
Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.
La Adamclisi, ca în antichitate
DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent
Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.
23 iunie 2008
Prădătorii de la Cheile Dobrogei
În buza rezervaţiei Cheile Dobrogei se construieşte ilegal un lac artificial de agrement, garnisit cu toate acareturile unui viitor complex turistic care va modifica habitatul zonei protejate. Deşi nu are un aviz de mediu, omul de afaceri constănţean Cameliu Babinciuc excavează zona cu aceeaşi determinare ca la Canalul Dunăre – Marea Neagră şi declară că oricum el va ieşi victorios.
Templele naturii şi duşmanii lor naturali
MANIFESTUL CARAVANEI ● Nu vrem să trăim într-o ţară împuţită, sufocată de gunoaie, mutilată de buldozere şi otrăvită de poluare
Am pornit la drum în Caravana Jurnalul Naţional, pentru al cincilea an consecutiv, să descoperim pentru voi România. De astă dată, treaba noastră este să vă povestim, în cuvinte şi imagini, despre România verde, despre prietenii şi duşmanii ei.
