x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

10 iulie 2004: Humulesti - "Creanga era saful"

0
10 Iul 2004 - 00:00
10 iulie 2004: Humulesti -


Prin locurile de poveste pe unde Ion Creanga a copilarit cu vreo suta si mai bine de ani in urma traiesc acum cateva familii de tigani. Pe malul Ozanei locuiesc 35 de familii sarace de rromi, cam 150 de suflete, traind din ajutorul social acordat de Primaria Targu-Neamt.

CATALIN PRUTEANU

Dinspre sosea nu se prea vad casele din pamant ale rromilor, sunt mascate de gradini de zarzavat si de locuintele mai rasarite ale humulestenilor romani. Doar firicelele de fum dau de stire ca la capatul ulitei pline de glod isi petrec zilele cativa saraci. De cum intram in catunul tiganilor ne inconjoara copii desculti si galagiosi. Sunt oarecum mirati de aceasta vizita neobisnuita si nu-si ascund deloc surprinderea. E cam pustiu insa prin asezare, semn ca barbatii in putere au plecat pe la targ sa faca rost de bani sau de mancare. Incet, incet vin spre noi cativa barbati, urmati de tiganci cu fuste inflorate si plozi agatati de ele.

Primul care intra in problema, dupa ce facem cunostinta, e Dragos Lacatus. E un pensionar mustacios care a lucrat la fabrica de cauciuc si a avut cu raposata nevasta nu mai putin de opt copii. Cel mai mare are 33 de ani, iar cel mai mic e de doar 14. E multumit de pensia de peste 4 milioane si ne arata o casa in care locuieste o vaduva, Tereza Trandafir, cu sase copii, dintre care doi sunt acum la puscarie. De fapt, in directia indicata de Dragos Lacatusu nu vedem decat niste ziduri inalte de vreun metru. "Da, acolo sta, fara acoperis", intervine el, parca ghicindu-ne mirarea. "Casa" vaduvei este insa goala, pentru ca in fiecare zi isi ia copiii si merge dupa cersit mancare si bani. Doar seara se intoarce si isi aprinde foc sa dea de mancare la "aia mici".

IGNORANTI. Ii intrebam pe cativa rromi daca stiu cine a fost Ion Creanga si daca ii ajuta cu ceva faptul ca locuiesc in satul natal al scriitorului. Primul care sare cu raspunsul e tot Dragos Lacatusu. "Creanga era saful ala mai mare. A fost sarbatoarea lui de curand si au mancat oamenii o tona de sarmale si o tona de vin", ne lamureste el. O tiganca frumusica, desi cu patru tanci murdari ascunsi in spatele fustelor, incearca si ea un raspuns. "Am auzit de Ion Creanga, de Stefan cel Mare. Facea castroane de pamant." Ceilalti dau din umeri cand intrebarea ajunge in dreptul lor. Stiu ca Ion Creanga, "cel cu casa din sat, cu muzeul", a fost cineva mare, dar mai mult nu spun. Dragos Lacatusu se scuza cu blandete: n-au invatat carte, nici macar nu cunosc literele mari si "n-au citit amintirile lui". El e unul dintre putinii care au facut vreo patru clase, suficient pentru un muncitor necalificat la o fabrica de cauciuc din care iese la pensie bolnav cand altii se simt inca in putere.

SPERANTE. Ziua, tiganii din Humulesti sunt plecati la cersit, la stat la coada la primarie pentru ajutorul social. Vaduva fara acoperis si fara ziduri la casa pleaca pe la "tombiroane", la gunoi, sa gaseasca ceva bun de folosit sau de vandut sau poate ceva de mancare. "Unii ne fugaresc, altii ne dau", spune Alexandru Lacatusu, de 23 de ani, cu trei copii deja. Cam 20 de oameni iau "social" de la autoritatile locale. Curent electric n-are decat bulibasa, Haprea Stanescu. Conducatorul comunitatii de rromi e cel mai rasarit: vorbeste cu rost si are si telefon mobil. "Pamantul pe care stau casele noastre e al primariei si noi n-avem nici un act pe ele. De asta nici nu ne baga curent, ca-s multe acte de facut. Daca vrei sa pui curent, trebuie act", spune bulibasa. Nici macar agricultura nu pot face bietii tigani, pentru ca malul Ozanei nu e roditor. "Pamantul e plin de pietre, nu creste nimic", se plange Haprea. "Aseara mi-a venit de la Piatra-Neamt un proiect, ca sa ne faca niste case aici, pana prin august, septembrie, trebuie sa inceapa cate ceva", afirma seful. "Primarul ne-a promis ca ne ajuta, dar l-am votat si nu ne-a facut nimic", spun tiganii. Copiii care au deja sapte ani nu merg la scoala, pentru ca nu sunt posibilitati. "Trebuie imbracati, e pretentii", vorbesc oamenii in cor. Pana in august, tiganii humulesteni se asteapta insa ca satucul lor sa se imbogateasca cu o scoala noua, "dar sunt promisiuni vechi de 15-20 de ani", afirma, trist, Haprea Stanescu.

PASNICI. Tiganii cei mai instariti au cai si caruta. Vara e mai bine, tiganii pot sa doarma sub cerul liber, dar iarna nu sunt lemne de foc si caii sunt vanduti. Isi fac mancare in fata caselor de chirpici, cladite de ei in cateva zile. Dupa ce vorbim cu tiganii care acum sunt de nedezlipit, bulibasa Haprea Stanescu ne conduce spre iesirea din catun. Ne povesteste ca nu au probleme cu oamenii si ca spera din tot sufletul ca intr-una din zile tot neamul tiganesc sa duca o viata de om, mai putin de caine, ca pana acum. Vecinii nu-i supara si au gradini de zarzavat chiar langa casele lor, de care nu se ating nici macar la foamea cea mare.

INCENDIU

Bulibasa nu vrea sa vorbeasca prea multe, dar, incet, aflam ca acum 20 de ani tiganii din Humulesti traiau altfel. Aveau case bune, din caramida, de care cei ce le-au mai prins isi amintesc cu nostalgie. Haprea Stanescu spune ca au avut un conflict cu unii tarani humulesteni si, intr-o noapte, cativa insi mascati au dat foc la toate casele. Atunci, bietii tigani au fugit care-ncotro sa se salveze. Au scapat, dar au ars pana in temelii bunatate de case. N-au mai avut cu ce sa faca altele si asa au ajuns acum sa doarma in locuinte din pamant prins pe nuiele.

OSPAT

"Creanga era saful ala mai mare. A fost sarbatoarea lui de curand si au mancat oamenii o tona de sarmale si o tona de vin" - Dragos Lacatusu tigan din Humulesti
Citeşte mai multe despre:   ţiganii,   creanga,   descoperirea romaniei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de