x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

22 iulie 2004: Castelul Huniazilor - Ferrari, la mana motilor

0
22 Iul 2004 - 00:00

V-ati gandit vreodata ca unul dintre cele mai importante accesorii ale autoturismelor Ferrari, Jaguar sau Mercedes Smart sunt fabricate la marginea unui orasel din judetul Hunedoara de aproape 20.000 de locuitori? Peste sapte sute de moti din Brad fac de patru ani volane pentru unele dintre cele mai luxoase autovehicule din lume.

ANDREEA TUDORICA, MAGDA COLGIU

Intr-o zona defavorizata, monoindustrializata, purtand amprenta disponibilizarilor masive de la mina de aur, o investitie straina a venit ca o gura de oxigen, oferind locuri de munca pentru foarte multi dintre tinerii care au ales sa ramana in oras. Fabrica, nu prea mare, condusa de o mana de italieni, mutati cu catel si cu purcel in oras, este situata la cinci kilometri de orasul Brad, pe un teren, unde ciobanii obisnuiau sa-si duca oile la pascut.

OPT OAMENI LA VOLAN. Motii angajati cu simbrie la fabrica de volane, cu care bradenii se lauda si o includ pe lista realizarilor orasului, nu au vreo calificare sau specializare pentru o astfel de productie. A fost nevoie doar de un test de indemanare si astfel fabrica a pornit la drum, la inceputul anului 2000, cu zece angajati. La sfarsitul anului erau 60 de angajati, pentru ca in prezent sa fie 750. Vor fi peste o mie, estimeaza conducerea fabricii, la anu’, cand va fi data in folosinta o noua hala pentru confectionarea centurilor de siguranta. Pentru fabricarea unui simplu volan este nevoie de sapte-opt oameni. O sa vi se para mult. Poate ca o sa va intrebati ce fac atatia oameni la o chestie circulara din cauciuc sau lemn care indreapta masina ba hais, ba cea. Pai, se ia un cadru metalic, se imbraca in material cauciucat, se imbraca in piele si se coase, se lustruieste, se testeaza calitatea, se da OK-ul si gata volanul. Volan care ia drumul catre fabricile producatoare de Ferrari, Jaguar, Mercedes Smart, Diahatsu, Subaru, Alfa Romeo si Fiat.

"VOLANAR". Exploatarea feudala si apoi iobagia au determinat populatia din aceasta zona sa-si gaseasca mijloace de existenta in diferite indeletniciri. Daca motii erau pe vremuri tabacari, opincari, macelari, colopari (palarieri) si tulnicari, in secolul XXI putem spune, cu putin umor, ca in Muntii Apuseni s-a nascut o noua meserie, cea de "volanar". Si nu orice fel de "volanar". Ci unul de lux pentru masini pe care si le pot permite destul de greu chiar si patronii pentru care lucreaza. Tulnicarii, coloparii sau opincarii vremurilor de altadata poate nu s-au gandit ca nepotii si stranepotii lor vor face niste accesorii banale, dar absolut esentiale si chiar vitale pentru niste autoturisme de lux fabricate in toate colturile lumii. "Volanarul" de la Brad mestereste in picioare la niste masinarii cu brate mari de fier de la ora 6:00 dimineata pana la ora 15:00, cu mai multe pauze de masa si odihna. Are transport, o sticla de apa si un sandvis asigurate. Salariul, zic angajatorii, este decent. Cel putin pentru zona respectiva. Adica, 3-6 milioane de lei pe luna, la care se adauga "sporul de seriozitate" de patru sute de mii de lei, bonuri de masa, precum si alte sporuri, cum ar fi cel de productivitate. Sporul de seriozitate il poate primi orice angajat care timp de o luna nu lipseste nemotivat si isi indeplineste norma de lucru stabilita de angajator.

MANDRIE

"Fabrica de volane pentru masini de lux este una dintre mandriile orasului. Cand ne-au angajat nu am avut nevoie de calificare deosebita" - angajat

OAMENI DE AUR

"Este mult aur in muntii Apuseni, dar mai mult in inima oamenilor, in inima celor ce sunt urmasii nefericitului Horea", spunea Geo Bogza in anul 1963, dupa o vizita la Brad. De adevarul spuselor lui ne-am convins si noi dupa numai cateva ore petrecute in orasul in care timpul parca a stat in loc, pentru ca autoritatile prea rar isi aduc aminte sa intoarca ceasul. Motii de Brad sunt oameni molcomi, primitori, deschisi si calmi. Iubesc linistea, dar nu le place monotonia. Bucurestean venit pe taramul lor, ai senzatia ca intri in alt timp, in alta lume. De la viata tumultoasa, zgomotoasa si agitata a Metropolei ajungi in mijlocul unor oameni pentru care "timpul le rezolva pe toate". Motul de Brad spera ca zona sa nu mai fie una defavorizata. Motul de Brad este nemultumit de disponibilizarile masive facute de-a lungul timpului la mina de aur. Motii de Brad sufera ca economia nu s-a redresat inca. Dar motul de Brad spera si stie ca intr-o zi orasul va mai trece cu succes inca o etapa, la fel ca aceea din anul 1995, cand a devenit municipiu. "Am trecut pe aici intr-o dimineata de vara si m-am bucurat de marea bogatie a tarii noastre - in aur si in oameni de aur". Tot Geo Bogza a spus. Si tot mare dreptate a avut.

Govajdia - Fier romanesc in Turnul Eiffel

ANDREEA TUDORICA, MAGDA COLGIU

Turnul Eiffel - Paris, Franta. Govajdia - Hunedoara, Romania. Capitala Frantei si un satuc uitat de lume din Romania. Doua localitati legate doar de faptul ca furnalul din Govajdia a trimis la Paris fonta pentru a ajuta la ridicarea turnului.

Construit in anul 1806, furnalul de la Govajdia va ajunge sa produca in zeci de ani de la 640 de tone de fonta pe an, la 200 de tone pe zi, folosind drept combustibil de ardere mangalul.

RUINA. Ceea ce a reprezentat candva mandria zonei, furnalul care a prelucrat fier pentru Turnul Eiffel a ajuns astazi o ruina. Privit din afara, furnalul nu are nimic impresionant. Iar incercarea de a intra in perimetrul ingradit si inchis al acestuia se dovedeste a fi o adevarata aventura. Si asta pentru ca lacatul este inchis, iar cheia se afla la administratorul din zona, care refuza sa permita accesul in perimetrul respectiv. Incapatanarea acestuia de a pemite accesul chiar si turistilor in perimetrul repectiv nu poate fi explicata nici chiar de primarul din Ghelari, comuna de care apartine satul Govajdia.

INTERIORUL. Cu chiu cu vai am reusit sa intram in ceea ce se numeste aria furnalului de prelucrare a fierului. Un miros puternic de putregai ne izbeste o data cu racoarea care, dupa o zi intreaga de 38 de grade Celsius, ti se pare binefacatoare. Un munte de caramizi. Cam asa s-ar putea descrie ceea ce am gasit acolo. La fel de primitoare ca si cainele Labus, care pazeste cu strasnicie ceea ce a mai ramas din furnal, sunt si maldarele de pet-uri de la toate firmele producatoare de bauturi racoritoare aflate la intrare. Dupa ce indepartezi cateva panze de paianjen care-ti stau in cale, te lovesti de doua carcase de masini Dacia, care parca strajuiesc ruinele furnalului. Pentru furnalul din Govajdia, ca si pentru cei cativa localnici, timpul a stat in loc. Turnul Eiffel este doar o amintire. O amintire din care oamenii de prin partea locului nu pot trai.

TRECUT

"Fonta prelucrata la Furnalul de la Govajdia a fost folosita printre altele si la constructia Turnului Eiffel. Din pacate, productia Furnalui a fost sistata la inceputul secolului xx. Acum e doar o relicva care mai aminteste perioada infloritoare din timpul austro-ungarilor" - Ioan Bulbucan Primar comuna Ghelari

MINA DIN GHELARI

Doar 130 de mineri mai lucreaza astazi la mina de fier din Ghelari, din cei 3.000 care au lucrat odinioara. Disponibilizarile din ultimii ani nu au mai permis nici macar ca in mina sa se lucreze in mai multe schimburi. Astazi, la mina de fier din Ghelari se lucreaza intr-un singur schimb, de la ora 7:00 la ora 15:00. Vagonetii care transportau materialele sunt acum aruncati si parasiti, pusi unii peste altii. Minerii de odinioara erau platiti in natura, la sfarsit de saptamana, prin cantitati de fier produs pe care il puteau vinde sau schimba cu alte bunuri. Salariile personalului minier reprezentau circa 35% din valoarea produsului obtinut.
Citeşte mai multe despre:   oameni,   brad,   descoperirea romaniei,   govajdia

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de