Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O biserica atat de mare incat ar mai incapea inauntru inca una. Asta a reusit sa construiasca in creierii Muntilor Apuseni popa Nerva. Si nu oricum: de unul singur, fara un ban in buzunar, in perioada comunistilor pusi pe daramat biserici. Acum, a treia mare biserica romaneasca sta sa cada din cauza galeriilor minei de sub ea.
ALEX NEDEA
Florea Nerva tocmai terminase Teologia cand, prin 1927, iesise singur la plimbare intr-un parc din Sibiu. Deodata, i s-a parut ca o voce din cer ii porunceste sa construiasca o biserica. Una mare. In fata ochilor, asa cum i se intamplase si lui Noe cu arca lui, Dumnezeu i-a aratat un plan cu toate detaliile: un locas de cult de 47 de metri lungime si cam tot atata in inaltime.
HOTII. Prin anii â50 a reusit sa stranga banii necesari si s-a apucat sa aduca material: 360 de vagoane de caramida si 11 vagoane de fier laminat. Numai cu trenul care venea la mina din Ghelari putea sa care ce avea nevoie. Cand venea cate un transport dormea in gara, sub vagoane, de teama sa nu fure careva din caramizi. Nu de alta, dar preotul era incercat de hoti. A avut 23 de procese civile cu intreprinderile, pentru ca furau vagoane intregi din caramizile lui, schimband destinatia trenului. Batranii care l-au cunoscut spun ca era atat de indarjit ca a obtinut aprobarile de la Bucuresti pentru constructie intr-o singura zi: a fost in audienta la sapte ministere in mai putin de 24 de ore. Locul unde avea sa se inalte locasul, langa biserica veche a satului, era numai piatra. A angajat patru echipe de mineri a cate 20 de oameni sa sape temelia in stanca, ba cu tarnacopul, ba cu dinamita. Insa sub roci se intindea marea amenintare: cavernele minei de fier.
AMENINTAREA. Comunistii extinsesera sapaturile sub locul unde se construia biserica. Sefii minei aveau ciuda pe planurile lui Florea Nerva. Ii invatasera comunistii "sa fie rai cu religia". Intr-o zi a ajuns la urechea preotului vestea ca noua tone de dinamita pregatisera ortacii sa bubuie sub locas. "Pe langa faptul ca voiau sa scoata minereu, doreau si daramarea locasului", explica profesorul de religie de la liceul din Ghelari. Asa ca popa a plecat la Bucuresti si i-a convins pe comunistii din Capitala sa opreasca exploziile de sub biserica. Dar minerii nu s-au lasat. Au facut galerii la 400 de metri sub santier si nu le-au mai astupat, cum ar fi trebuit sa faca. A inceput sa se surpe incet. In 1977, dupa 38 de ani de cand s-a apucat popa Nerva sa lucreze la biserica, locasul a fost sfintit. Dupa nici cinci ani, peretii au inceput sa crape. Suparat, preotul a plecat glont la Bucuresti si a reusit sa primeasca de la stat bani pentru consolidare. A injectat beton, dar aproape de pomana: cladirea continua sa se fisureze. A murit pe 22 iulie 1990 fara sa opreasca surparea terenului. Apoi a venit in comuna ca preot paroh Vasile Vlad. "La o miscare de teren se poate intampla oricand sa se prabuseasca", avertizeaza preotul care ar trebui sa bage in consolidari inca vreo 20 de miliarde de lei. Altfel, visul parintelui Nerva s-ar putea narui peste noapte.
