x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

24 iulie 2004: Sarmizegetusa - Lupu, omul padurilor

0
24 Iul 2004 - 00:00

Televizorul, frigiderul, lumina becului sunt pentru ei, cat timp lucreaza in munti la taiatul copacilor, mai mult o poveste. Muncitorii forestieri de langa Sarmizegetusa traiesc saptamani intregi ca niste daci.

Langa Sarmizegetusa Regia exista muncitori forestieri care traiesc ca pe vremea dacilor: rupti de "civilizatie". Sunt singuri, departe de familie. Singurele vietuitoare de langa ei sunt fiarele salbatice. Langa Cetatea Sarmizegetusa Regia, fratii Lupu isi fac din singuratate un rost in viata. Ei sunt oamenii padurilor.
ALEX NEDEA

Omul merge inaintea noastra. In susurul paraului se aude cum pasii lui plesnesc apa, calca apasat si fara graba, incaltat in cizmele sale de cauciuc. E imbracat intr-un pulover rosu cu floricele albe, murdar de baliga si rupt in toate partile. Incercam sa ne tinem dupa el pe rapa abrupta. Ne impiedicam, alunecam, ne clatinam, ne agatam de buruieni sa nu cadem in parau, iar barbatul merge drept, ca pe strada. Vasile Lupu, taietorul de lemne, se intoarce de la munca.

De la cel mai apropiat sat, Costesti, pana la taietorii de lemne sunt 12 kilometri de drum pieptis. Nu se poate urca cu masina mica - e prea joasa si se impotmoleste in drumul judetean construit din pietre de rau - asa ca trebuie sa astepti camionul care transporta lemnele de la "lupi" la Orastie. Oamenii locului ii poreclisera pe cei trei taietori de lemne din padure "lupii", pentru ca au toti acelasi nume, Lupu. Sunt veniti tocmai din Moldova.

DORINEL MUNTEANU. Nea Vasile se uita la noi cu o privire neincrezatoare. Nu aude cu urechea dreapta, dar intelege cu cea stanga ca il cautam tocmai pe el. Pare bulversat. Vasile Lupu are acum 49 de ani si e de loc din Pipirig, o comuna de pe langa Piatra Neamt. De 12 ani lucreaza numai prin munti, la padure, la taiat lemne, dar indeletnicirea a capatat-o mai de mult, de la zece ani, cand il lua taica-sau la padure. A venit aici cu cei doi frati ai lui mai mici, Nicolae si Petru. S-a invatat cu singuratatea, nu-i problema. Munca in varful muntilor e grea, dar "ce sa-i fasi, tre’ sa lucrii undeva". Si precizeaza: "Altii lucreaza prin Spania, unii prin Germania. Io nu ma duc in Spania sa muncesc, ca mi-e frica ca o sa ma intorc cu prea multi bani si o sa-mi iau masina, si apoi, cum sunt eu, mai ieu cate o dusca, ma tem ca o sa ma prapadesc". Taie copaci si ii incarca in camion de dimineata pana seara, de la sapte la noua. Asa se lucreaza, zi-lumina. Toata saptamana cei trei frati se intorc de la munca seara, sa se culce, pentru ca a doua zi sa se trezeasca cu noaptea-n cap, sa plece tot la munca. Lucreaza la patron si primesc 250 de mii de lei pe zi-lumina. Cei drept, sunt bucurosi ca o data la o luna, doua sunt lasati sa mearga pe acasa. Despre patronul lor umbla zvonul printre frati ca ar fi chiar Dorinel Munteanu, fotbalistul. De cand s-a cocotat in munti, Vasile a dat de multe ori peste ursi. Dar nu ii este frica de ei. "Ursii sunt salbatisiuni, fug. Te omoara numa’ daca dai din nimereala peste barlog sau daca au pui. Dar mi-e frica mai degraba de pantere. Alea-s periculoase. Da’ de-aselea, numai la Calarasi, la Gradina Zoologica".

OAMENI "UNIVERSALI". Daca se strica ceva la instalatia cu cablu, ei le repara, cine sa vina pana acolo? "Noi suntem si mecanici si muncitori. Suntem universali". Duminica e zi de cinste pentru "lupi". Se coboara pana in Costesti, la o bere. Atunci se fac frumosi, se gatesc, dau namolul de pe iei, se barbieresc, ca dau ochii cu lumea. Tot duminica e si ziua aprovizionarii. Cumpara din sat orez, paine, conserve de toate felurile, destule, sa le ajunga inca sapte zile-lumina.

"Noi nu bem de-acia apa, ca murim. Avem noi langa cabana izvoarele noastre", povesteste Vasile, aratand spre paraul negru care curge sub cizmele lui.

Cei trei barbati locuiesc cu inca doi muncitori, intr-o cabana care era odata, pe vremea comunismului, a exploatarii forestiere din comuna. Iar cladirea e la patru ore de mers pe jos pana la cel mai apropiat sat. Nu au lumina, curent electric este doar in sat, asa ca se bajbaie pe intuneric cu o lampa cu gaz. Daca n-au curent nici nu poate fi vorba de televizor sau frigider. Doar un aparat de radio fantoma marca "Panasoanic" (sic!) care "mere" pe baterii. Asa asculta si ei stirile, mai ales vremea, ca aia ii intereseaza pe ei.

"UNIUNIA IEUROPIANA". Mai e cam un ceas pana se insereaza in padure. Lemnele sunt deja incarcate in camion. Le-au suit cu cablu electric. Nu mai e tapina de mult timp. Nicolae si Petru Lupu, fratii lui Vasile, coboara si ei din padure. Vrem sa-i pozam si se intimideaza: "Dar aratam rau. Mai bini sa asteptati sa ne barbierim si noi". In padure, adunasera gramada niste lemne care "incurcau p-acolo". Camionul cu capota rosie, ruginita, porneste tusind mult fum. Urc cu Vasile si Nicolae in spate. Plecam spre cabana taietorilor de lemne. Pe drum se discuta politica. Subiectul: "Uniunia Ieuropiana". "Eu cred ca e bine sa intram in Ieuropa. Ca ne ajuta si ei, ieuropenii, ca noi nu putem singuri. Trebuie sa ne ajute tarili mai dezvoltati. Dar cand intram in Ieuropa? Am intrat?", se intreaba Vasile. Nicolae completeaza: "Trebuie sa intram, ca fara tarili ieuropene ii greu. Ramanem izolati", explica si zice cu modestie: "Noi nu suntem cu politica, suntem cu lemnele". Nicolae Lupu are familie, spre deosebire de Vasile, care "nu a vrut sa se mai incurce". Are nevasta care-l asteapta acasa, are baiat. Nu stie daca pe fecior o sa-l lase sa se faca taietor de lemne. "Depinde ce cariera invata. Poate se face fotbalist, mai stii?"

CABANA. Camionul opreste in fata unei case. Intram. De la intrare ne intampina un morman de gunoaie pana la glezne: rumegus, ambalaje de Snacks, hartii. Geamurile cladirii lipsesc, la fel ca si usa. In stanga se mai intra intr-o camera la fel de devastata ca si holul. In dreapta - o usa inchisa, acolo stau ei. In spatele usii un nene amesteca intr-o cratita cu ciuperci, pusa pe soba. In camera totul este ordonat: paturile sunt aliniate cu grija, dusumeaua pare proaspat spalata. "Am gasit bureti in padure. Is buni, daca mai stati poate serviti cu noi", spune omul cu ciupercile. Mai mananca ei si ce mai gasesc in padure. Cand se face zmeura, fac dulceata la foc sau o mananca asa, cum e culeasa.

MOARTE

Munca in padure este foarte grea. Muncitorii forestieri taie copaci si ii incarca in camion de dimineata pana seara, de la sapte la noua. Asa se lucreaza, zi-lumina. Fiind izolati de lumea civilizata, oamenii lemnelor trebuie sa se descurce singuri in toate situatiile. Lupii sunt printre putinii oameni care muncesc la taierea copacilor. Satenii din Costesti se incumeta cu greu, pentru ca, spun ei, se intampla des sa moara cate unu de-al lor strivit de vreun copac. "S-a intamplat acum doi ani. Era tanar, avea 23 de ani si s-a dus la taiat lemne. A taiat un brad si l-o intors vantu’ catre el. L-au dus la autopsie si au vazut ca i-o intrat coastele prin plamani", povesteste un localnic.

EMIGRARE

"Io nu ma duc in Spania sa muncesc, ca mi-e frica ca o sa ma intorc cu prea multi bani si o sa-mi iau masina si, apoi, cum sunt eu, mai ieu o dusca, ma tem ca o sa ma prapadesc in accident"

POLITICA

"Eu cred ca e bine sa intram in Ieuropa. Ca ne ajuta si ei, ieuropenii, ca noi nu putem singuri. Trebuie sa ne ajute tarili mai dezvoltati. Dar cand intram in Ieuropa? Am intrat?"

FIARE SALBATICE

"Ursii sunt salbatisiuni, fug. Te omoara numa’ daca dai din nimereala peste barlog sau daca au pui. Dar mi-e frica mai degraba de pantere. Alea-s periculoase. Da’ de-aselea, numai la Calarasi, la Gradina Zoologica" - Vasile Lupu, muncitor forestier
Citeşte mai multe despre:   vasile,   lupu,   pădure,   descoperirea romaniei,   lemne

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de