Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ideea construirii celui mai mare complex turistic a incoltit de-a lungul anilor in mintea unui tanar indragostit de Delta Dunarii. Astazi, turistii pot face pana si plimbari cu elicopterul de la Hotelul "Cormoranul" al lui Cornel Gaina.
ALEXANDRU NASTASE
Povestea incepe acum vreo douazeci de ani. Un tanar sef de promotie la ASE, pasionat de multi ani de Delta Dunarii, se intalneste cu un localnic din satul Uzlina, din inima Deltei. Tanarul are planuri mari: dupa ce ani de zile a venit cu cortul in Delta, cu prietenii, la pescuit, acum vrea sa aiba macar o cascioara, cat de mica, un loc al lui in care sa poata sta de cate ori vrea sa evadeze din realitatea noroioasa a Epocii de Aur. S-a hotarat: isi cumpara casa din Uzlina si terenul din jurul constructiei. Da pe ea cincizeci de mii de lei, trei sferturi din pretul unei Dacii. Trebuie sa se fereasca de oamenii timpului, pentru ca regimul interzicea proprietatea privata si, de aceea, accepta cu inima stransa chitanta de mana pe care i-o da localnicul. Cu acest "a fost odata" incepe istoria a ceea ce este astazi "Cormoranul", cel mai mare complex turistic din Delta Dunarii.
"A fost cumplit!"
De loc din Alexandria, Cornel Gaina absolvise Facultatea de Comert a ASE-ului bucurestean in 1980. Fiind sef de promotie, a putut lucra inainte de Revolutie la unitati turistice si economice dintre cele mai mari ale Romaniei ceausiste. "Ideile de afaceri mi le-am pus in practica la inceputul lui 1990. Am deschis foarte multe afaceri, pe baza a ceea ce stiam din facultate: o firma de turism, o firma de relatii publice, magazine, firme de export-import. Rudele m-au sprijinit mereu si moral, dar mai ales financiar", spune astazi Cornel Gaina. La Uzlina a facut lucrari ca sa consolideze casa cumparata in 1985 si pentru care facuse actele in 1990.
Primul hotel
Primul hotel l-a deschis in â94, costand peste 50 de mii de dolari, bani pe care ii facuse din afaceri. "Avea opt camere. Cei de la Consiliul Judetean mi-au pus nenumarate piedici. Probabil considerau ca unul care nu e din Tulcea nu poate sa faca treaba aici. Am avut probleme multe si grele si pe Legea 50. Tot felul de piedici, de cerinte aberante", ofteaza omul de afaceri.
Complexul
In 1998, Cornel Gaina a imprumutat de la banca peste 1,7 milioane de dolari, garantand cu tot ce avea, pentru a construi complexul care exista astazi la Uzlina. "Am pus ipoteca inclusiv pe casa din Bucuresti. Oamenii de afaceri stiti cum procedeaza, ipotecheaza tot, numai casa nu. Ei, eu am ipotecat si casa. De asta zic ca 21 iunie 2002 a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea: in acea zi mi-a fost ridicata ipoteca de pe casa", clatina din cap Cornel Gaina. Pana anul trecut a trebuit sa dea in fiecare luna la banca peste 30.000 de dolari. Anul acesta si la anul are de dat lunar cam mai putin de un sfert din rata initiala. Complexul este dotat cu patru sali de conferinte, doua saune, doua terenuri multifunctionale (unde se poate juca tenis, volei, handbal si baschet), teren de badminton, are 10 biciclete de teren, 10 cai, ambarcatiuni pentru plimbari, pescuit si schi nautic si poate asigura, la cererea clientilor, plimbari cu elicopterul. "Nopti nedormite, presiune zilnica, intrebarea pe unde scoti cureaua... La sfarsitul zilei, cand trag linie, trebuie sa dea cu plus. Este o mare investitie, am facut in total credite 2,8 milioane de lei. Este cel mai mare complex turistic din Delta Dunarii. Culmea este aceea ca afacerea este asigurata tocmai la banca de la care am contractat imprumutul!", conchide Cornel Gaina.
Jurnal de campanie
MIHAI MUNTEANU
Nisipul din Sfantu Gheorghe este cel mai fin din toate cele pe care le-am vazut pana acum. Fiecare ulita din comuna aflata la gura de varsare a Dunarii in mare nu este nici pietruita, nici asfaltata. Pulberea adusa de vant este peste tot. Incarcati de bagaje si indreptandu-ne spre pontonul in care ne asteapta salupele, lasam in spatele nostru siruri de urme. Ca si cum am vrea sa nu uitam de unde am plecat. Barcuta cu motor, in care ma aflu eu si Cosmin Babii, demareaza in tromba, tulburand apele incalzite de un soare naprasnic. Zgomotul asurzitor al motorului inceteaza brusc, insa dupa cateva sute de metri parcursi pe canal. Cealalta salupa care ii transporta pe cei doi colegi ai nostri, Bogdan si Cristi, nu se vede in urma. Ii sunam si ni se spune ca motorul de cincizeci de cai putere se incapataneaza sa porneasca. Preferam sa-i asteptam. Vrem sa ajungem in Sulina impreuna. Timp de o ju matate de ora plutim in deriva pe apele canalului Sfantu Gheorghe. Incet-incet simtim cum Dunarea ne trage catre mare. Razele soarelui ne sfredelesc capul, iar oboseala acumulata in noaptea grea care a trecut ne apasa pleoapele. Salupa prietenilor nostri care se apropie de noi cu furie ne alunga insa somnul. Putem sa mergem. Drumul de la Sfantu Gheorghe spre Sulina este absolut magnific. Trecem pe langa zeci de grupuri de pelicani, adunati precum niste batrani sfatosi in stufarisul inalt de peste doi metri.Taiem apa in viteza pe langa mii de nuferi, iar pescarii locului se opresc din vaslit si ne fac semne cu mana. Lui Bogdan Iurascu nu-i scapa nimic. Parca ar vrea sa imortalizeze cu aparatul sau de fotografiat toata Delta. Ce-i drept, are si ce. Intr-o ora si jumatate ajungem in Portul Sulina. Spre bucuria celorlalti colegi ai nostri de care ne-am despartit cu doua zile mai devreme, impartindu-ne traseele de explorat. Am intarziat cam multisor. La danele din Sulina sunt acostate vapoare care brazdeaza marile sub multe steaguri. Strigate marinaresti se aud din toate directiile, in turca, ucraineana sau in alte limbi ale pamantului. Atmosfera din Sulina poarta amprenta istoriei sale. Este asa cum ne-am inchipuit. Sarim din salupe, iar pamantul pe care-l simtim sub picioare ne provoaca placere. In ultimele 48 de ore am stat numai pe ape. Sau in apa, daca punem la socoteala baia nocturna in mare pe care am facut-o in noaptea care a trecut. Pasim timizi pe holurile primariei din Sulina cautandu-i pe colegii nostri, care sunt deja aici. Aici am stabilit locul de intalnire. Ne asteptam sa fim trasi de urechi pentru intarziere. Dar scapam ieftin si plecam din nou pe strazile orasului ca sa vorbim cu oamenii locului. Cristi se duce sa ia pulsul santierului Naval, iar eu si Cosmin sa aflam ce-i cu fabrica de Conserve de Peste, care odata a fost mandria comunitatii. Nici unul dintre noi nu a fost aici, iar curiozitatea ne face sa uitam de oboseala.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
ECHIPA
CUM NE PUTETI CONTACTA
Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.
