x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

28 iulie 2004: Petrila - Eroii din august 1977 mor de foame

0
28 Iul 2004 - 00:00

La 2-3 august 1977, minerii din Valea Jiului au iesit in strada pentru a-si apara drepturile. Pentru a-i linisti, in Vale a venit Nicolae Ceausescu. Dupa plecarea acestuia, multi mineri au fost judecati, iar altii au disparut, fiind mutati la alte mine din vale sau chiar mai departe.

Revolta minerilor din 2-3 august 1977 a fost o mare incercare pentru regimul lui Ceausescu. Sistemul a reusit sa ascunda evenimentele sub presul istoriei, dar nu sa le faca uitate. Revolta a fost poate cea mai importanta dovada pe care a primit-o regimul cu privire la forta ortacilor. De atunci, Valea Jiului nu a mai fost niciodata la fel.
DORU COBUZ

"Copiii alintati ai lui Ceausescu" li s-a spus multa vreme minerilor, dar putini au inteles ca ortacii si-au castigat un statut oarecum diferit in urma a doua zile, cand au jucat sah cu puterea de la Bucuresti. L-au obligat pe "cel mai iubit fiu al poporului roman" sa vina in Vale si sa le asculte plangerile. Pentru cel putin cateva zeci de minute, regimul comunist din Romania a fost la fel de vulnerabil cum avea sa mai fie doar in 21 decembrie 1989. Personajele principale ale evenimentelor au plecat intr-o alta lume: cu "bilet" pus fortat in mana de aparatul Securitatii, cu sanatatea otravita de silicoza ca un blestem al Vaii sau doar parasiti de energie cu fiecare an scurs. In plus, marturiile celor pe care i-ai putea gasi astazi trebuie sa le treci prin site marunte. Ele stau sub semne de intrebare ridicate chiar de ortacii alaturi de care si-au cerut drepturile in ’77.

ZVONUL CA GLONTUL. Totul a inceput cu un zvon. Vorbele purtate de oameni au capatat dimensiuni ingrijoratoare cu ajutorul celor care ar fi putut sa domoleasca spiritele. Contabilii minelor au confirmat cele ce se discutau pe la colturi: se daduse ordin ca toate dosarele celor care lucrau in galerii, desi aveau certificate de invaliditate de gradul III, sa fie aspru puricate. Zvonoteca aducea si alte noutati: varsta de pensionare era mult amanata - de la 50 la 57 de ani. Pentru oamenii din mina anii se scurg periculos de repede, in sange curgandu-le otrava respirata in subteran, si de aceea, hotararea nu putea fi acceptata de ortaci.

FOCUL. Abia intors dintr-o delegatie, Iosif Eugen Barsan, directorul financiar al Centralei Carbunelui Petrosani - care a functionat intre 1969 si 1977 ca un fel de minister, a aflat ca toti contabilii-sefi din societate au fost instruiti, cu doar cateva zile in urma, pentru analizarea dosarelor invalizilor care lucrau in mine. Laurentiu Tecsa, seful directiei fortelor de munca din Petrosani, le adusese la cunostinta acestora noile prevederi legale. Barsan (azi, 79 de ani) a aflat repede insa ca la Aninoasa minerii refuzau sa intre in sut. Victor Apostu, inginer-sef la mina de la Aninoasa, a sunat la directia din Petrosani pentru a anunta ce se intampla acolo. Barsan s-a intors la Petrosani promitandu-le minerilor ca va prezenta conducerii plangerile lor. La 8:00 seara, directorul financiar al Centralei a vorbit la telefon cu ministrul minelor, Constantin Babalau, si cu Ilie Verdet, primul-ministru. "Verdet mi-a spus sa ne intalnim a doua zi dimineata la Polatiste (n.r. - la intrare in Valea Jiului). L-am asteptat impreuna cu directorul general al Centralei, Ioan Mineu, la Livezeni, intr-o vale, si i-am prezentat un material pentru a sti despre ce este vorba." Minerii au solicitat o intalnire cu Nicolae Ceausescu, pentru a i se prezenta o lista de revendicari cum sunt: reducerea zilei de munca, pensionare adecvata pentru gradul de risc al meseriei de miner, acordarea unor concedii de boala in functie de situatia individuala a ortacilor etc. Nu in ultimul rand, se solicita ca greva sa fie prezentata corect in mass-media. Ilie Verdet l-a sunat din Lupeni pe seful statului, insotit de mai multi mineri fiind transportat pana la Consiliul Popular. "Am treburi mai importante", i-a raspuns Ceausescu. De fapt, acesta era la Neptun, avea intalnire cu liderul comunistilor spanioli, Santiago Carillo. In cele din urma, Nicolae Ceausescu a inteles ca nu prea are de ales. "A venit pe 3 august cu elicopterul la Petrosani, i-a adunat pe toti directorii la Casa de Cultura pentru o sedinta", isi aminteste Iosif Barsan.

BAIE DE MULTIME. La Lupeni, Ceausescu era asteptat de o multime de mineri. Colonia Stefan din localitate era ocupata de oameni, potrivit diferitelor estimari, in jur de 35.000 de mineri participand la 3 august la intalnirea cu seful statului. Oamenii l-au primit pe Ceausescu care cu huiduieli, care cu aplauze. "Tovarase prim-secretar, cu asta trebuie sa intram noi in mina?", i se adresau oamenii, aratandu-i o bucata de paine. Minerii de la Aninoasa au facut un culoar pentru ca dictatorul sa poata ajunge la tribuna improvizata langa poarta 2 de intrare in Mina Lupeni. Trupele de securitate nu au putut sa-si faca simtita prea tare prezenta. Minerii venisera in hainele de munca si de aceea aveau salopete uzate si murdare. Securistii infiltrati aveau salopete noi si minerii i-au izolat repede pe cei suspecti. Dupa cum povestesc minerii, Ceausescu si-a inceput discursul incercand sa faca spirite, dar minerilor nu le ardea de ras. Intampinat cu huiduieli, el ar fi spus: "Tovarasi, nici capitalistii nu m-au primit asa de urat!". Se spune ca minerii ar fi scandat chiar: "Jos Ceausescu!" sau "Jos comunismul!". Erau furiosi si voiau sa fie ascultati. Inginerul Ioan Velica (50 de ani), autor a 16 carti despre istoria Vaii Jiului, a documentat evenimentele de la Lupeni discutand cu zeci de participanti. Tatal sau, minier aflat in situatia celor care urmau sa-si piarda dreptul de a intra in mina pentru ca era invalid de gradul III, a fost participant direct. "Nimeni nu a strigat "Jos comunismul!". Oamenii au cerut locuri de munca pentru femei, locuinte, hrana calda inainte de a intra in sut... Revolta minerilor a fost una sindicala, nu anticomunista", spune Ioan Velica. Lista cu revendicari scrisa de mai multi mineri in casa la Constantin Gradinaru din Uricani i-a fost prezentata sefului statului. Citirea revendicarilor a facut-o Constantin Dobre. Minerii i-au smuls efectiv promisiunile lui Ceausescu aprobandu-le zgomotos. Speriat de multimea in fierbere, tovarasul a promis tot ce ceruse multimea si chiar mai mult: se spune ca atunci le-a promis seful statului minerilor ca vor avea echipa de fotbal "fruntasa" la Petrosani.

EROU DIN INTAMPLARE. Brigadierul Vasile Caila a fost unul dintre liderii minerilor de la Lupeni. L-am gasit la o bere in Gara Lupeni. Batranul rade: "Nu prea stau prin casa ca n-am ce manca." Caila isi pierduse un fiu cu doua zile mai devreme de revolta minerilor intr-un accident auto si de aceea oamenii spun ca el de durerea lui si bautura a fost impins la revolta, dar cu exceptia lui Ioan Toderascu, care acum isi duce zilele intr-o manastire, el este singurul supravietuitor dintre liderii minerilor de la Lupeni. Totul incepuse cu un vecin care a venit sa il anunte ce se intampla la mina. S-a dus acolo in ciuda opozitiei sotiei. Cunoscut de multi dintre oameni, vanjosul ardelean a ajuns repede la tribuna si a castigat atentia ortacilor. "Eu l-am luat pe Verdet cu mai multi mineri si l-am adus la Consiliul Popular sa vorbeasca cu Ceausescu sa vina aici", povesteste batranul minier, aratand cu degetul zona garii unde era pe atunci primaria.

A doua zi dupa plecarea lui Ceausescu, minierii s-au intors la munca cu promisiunea sefului statului ca nimeni nu va pati nimic. Caila stie ca lucrurile nu au stat asa: a fost condamnat la 2 ani si jumatate de puscarie, transformati in pedeapsa la locul de munca, Mina Barbateni, unde a fost incadrat dupa ce vreme de 3 luni nu a putut sa se angajeze nici macar pentru maturatul strazilor.

"Cercetarile de aproape" ale Securitatii, bataile si domiciliul fortat in Lupeni pe care n-a avut voie sa-l paraseasca l-au pus pe Caila in corzile regimului. Oamenii il scuipau pe strada indoctrinati si doar cativa dintre cei care i-au ascultat vorbele in 2 si 3 august, cei care nu au fost detasati in alta parte, nu au disparut in accidente sau puscarie, ii stiau adevaratele pacate. Batranul minier mai are o singura durere: poarta 2, aceea unde Ceausescu a dat cu ochii de furia oamenilor, este acum parasita si risca sa se distruga. "Acela este un monument de istorie", spune Vasile Caila (74 de ani). Poate s-o ingriji cineva sa fie pastrata pentru a aminti de zilele cand minerii l-au obligat pe Nicolae Ceausescu sa spuna doar ce au vrut ei.

URMARILE REVOLTEI

Evenimentele de la Lupeni au convins regimul de riscurile reprezentate de mineri pentru sistem. Valea a intrat in colimatorul Securitatii, informatorii impanzind minele. Un detasament de 12.000 de militari, puscariasi si tot felul de oameni au fost adusi in mine pentru a creste productia, dar si pentru ca puteau fi mai bine controlati. Principalii "agitatori" din 2-3 august au fost indepartati, iar doleantele minerilor au devenit, cel putin pentru scurt timp, realitate. De asemenea, s-au construit blocuri de locuinte si spitale in Vale dupa aceasta data, Ceausescu pozand intr-un protector al minerilor. Ortacii spun insa ca dupa ’77, in zona Petrosaniului au fost adusi oamenii care au adus prostul renume zonei.

DECLANSATORUL REVOLTEI

In exploatarile miniere din Valea Jiului, 3.193 de cazuri erau vizate direct de hotararea Marii Adunari Nationale potrivit evidentelor Centralei Carbunelui Petrosani. Venitul acestora era doar in parte asigurat de Centrala Carbunelui Petrosani, dar majoritatea banilor veneau de la bugetul asigurarilor sociale. Se cauta o solutie pentru a face economii si de aceea se planuia scoaterea acestei categorii de mineri din subteran. Cu toate acestea, acesta a fost declansatorul revoltei mineresti din ’77. Perspectiva de a fi scosi fortat din mine i-a nemultumit pe ortaci, dar supararile lor erau mult mai multe si erau provocate de saracia din Valea Jiului si conditiile dificile de munca. In mod oarecum straniu, unul dintre motivele de suparare a minerilor a fost decizia de prelungire a varstei necesare pentru pensionare.

Decizia a fost publicata in "Buletinul oficial al Romaniei" la trei zile dupa revolta, pe 6 august. Ioan Velica explica acest lucru prin implicarea Securitatii care testa reactiile din Valea Jiului lansand zvonuri premergatoare hotararii oficiale.

MULTIME

"M-am dus cu Clement Negrut, prim-secretarul partidului din Petrosani, sa vedem ce se intampla. N-am mai vazut niciodata in viata mea asa ceva. Erau cateva sute de oameni care protestau, dar faceau un scandal... Parca erau turbati" - Iosif Barsan

ISTORIE

"Eu l-am luat pe Verdet cu mai multi mineri si l-am adus la Consiliul Popular sa vorbeasca cu Ceausescu sa vina aici. Dupa revolta am fost condamnat la inchisoare. Am ajuns sa fiu scuipat pe strada de oamenii indoctrinati" - Victor Caila

DORINTE

"Nimeni nu a strigat "Jos comunismul!". Oamenii au cerut locuri de munca pentru femei, locuinte, hrana calda inainte de a intra in sut... Revolta minerilor a fost una sindicala, nu anticomunista" - Ioan Velica

MISTERE

Desi cei mai multi martori si participanti sustin ca totul ar fi inceput la Aninoasa, cand minerii au refuzat sa intre in subteran, alte marturii acrediteaza totusi ideea ca totul a izbucnit chiar la Lupeni. Cu foarte putine exceptii, eroii sunt pusi in lumini diferite, aproape la fiecare reluare a discutiei. Liderul minerilor la un moment dat, lacatusul Constantin Dobre, este considerat astazi "tradator", indiferent de cine iti povesteste. Dobre a urmat dupa aceste evenimente cursurile Academiei de Stiinte Politice "Stefan Gheorghiu" si a devenit un instrument al regimului. Lista cu revendicari care a fost prezentata lui Ceausescu, desi are o poveste plina de detalii, nimeni nu pare sa-si aminteasca cat a fost de lunga. Variantele indica un numar intre 14 si 22 de puncte/doleante care si-au asteptat rezolvarea. Sosirea sefului statului in acele conditii a fost un eveniment imposibil de uitat, dar si principala victorie a protestatarilor, variantele spun ca acesta a stat printre mineri intre 45 de minute si mai multe ore. Cu atat sunt mai greu de contabilizat repercusiunile suferite de mineri: multi au fost judecati pentru acuzatii care nu au nici o legatura cu cele intamplate in colonia Stefan din Lupeni. Cei mai multi au disparut, fiind mutati la alte mine din vale sau chiar mai departe.

PETRILA - 1977

  • Nicolae Ceausescu a stat intre mineri peste 45 de minute
  • La intalnirea cu seful statului au participat peste 35.000 de ortaci
  • Nimeni nu mai stie cate doleante au prezentat minerii lui Nicolae Ceausescu. Se spune ca erau intre 14 si 22 de doleante
  • Dupa protestele minerilor din 1977, in Valea Jiului au fost adusi 12.000 de militari si puscariasi

    Jurnal de campanie

  • Data plecarii: 21 iunie 2004
  • Distanta parcursa: 4.088 km
  • Localitati tranzitate: 394
    SORIN ANGHEL

    Chiar daca nu a inceput deloc bine, Mogos incercand sa dea desteptarea la ora 7:00, ziua de ieri a fost una placuta. Aproape de 9:00, la micul dejun, printre omlete, cascaval si salam de vara, am stabilit programul zilei. N-a durat mult, asa ca imediat am plecat la Petrosani, pentru cumparaturi. Magazinele sunt slab aprovizionate in Vale, asa ca nu am targuit mare lucru. Ma pot mandri ca am cumparat o sticla cu tuica de mere.

    In acest timp, Andreea a plecat impreuna cu Bogdan dupa taranii care cosesc. Mogos si Doru au pornit cu masina spre Lupeni, anuntandu-ma de acest lucru in timp ce le aranjam parul lui Lucian si Nelu. De ieri, cei doi soferi ai nostri au un nou look, renuntand la frizurile de pana acum in favoarea unor tepi care le-au facut pe fetele din Valea Jiului sa se infierbante dupa ei.

    La pranz mi-am omorat timpul cu Magda. Ne-am "suit" amandoi pe laptop-uri sa scriem cele intalnite la Mina Petrila. Mai mult am stat de vorba decat am muncit, in vreme ce Karina a dormit. Am primit si o veste buna. Echipa mea de suflet, Navol Oltenita, a batut pe Dunarea Calarasi cu 3-2, superstarul Fanel Porumbel deschizand scorul. Ce rau imi pare ca nu am fost la meci!

    Dupa-amiaza am plecat impreuna cu Andreea, Karina, Magda, Bogdan spre Aninoasa. Acolo am luat-o la pas prin localitate. Localnicii au iesit la geam sa vada cine le strica linistea. Alaturi de Karina am ajuns intr-o carciuma. Mi-am luat o bere la halba, 12.000 de lei, si am intrat in vorba cu un mos. Am baut impreuna cateva halbe. In timp ce ma conversam cu amicul meu, in local au venit si ceilalti colegi, care au baut si ei cate o bere. Interlocutorul meu m-a intrebat daca nu vreau sa ii devin ginere. L-am refuzat elegant, i-am lasat bani de inca doua beri si am plecat. As mai fi stat cu el, dar se facuse seara si trebuia sa ajungem la Petrila, in cautare de noi subiecte. Am fost repede remarcati de localnici, cativa dintre ei plimbandu-se cu masina noastra, una nu prea intalnita prin zona. La hanul unde am fost cazati am facut un gratar, am mancat un pepene, dupa care am mers la culcare. Am vrut sa ne mai folosim un pic de laptop-uri, dar am intampinat unele probleme, asa ca am aruncat cateva injuraturi si ne-am aruncat cu toti in paturi. Nu am adormit pana nu l-am urmarit la televizor pe Florin Condurateanu si a lui emisiune. Astfel, s-a putut ca vocea-tunet a lui Condurateanu sa fie auzita si in Caravana, facandu-ne sa uitam un pic de dorul de redactie.

    DRUMUL CARAVANEI

    Etapa I - Hamangia

    Etapa a II-a - Histria

    Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe

    Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti

    Etapa a V-a - Podul Inalt

    Etapa a VI-a - Flamanzi

    Etapa a VII-a - Darabani

    Etapa a VIII-a - Humulesti

    Etapa a IX-a - Tihuta

    Etapa a X-a - Praid

    Etapa a XI-a - Corund

    Etapa a XII-a - Blaj

    Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni

    Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari

    Etapa a XV-a - Sarmizegetusa

    Etapa a XVI-a - Petrila

    Etapa a XVII-a - Maglavit

    Etapa a XVIII-a - Izlaz

    Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti

    Etapa a XX-a - Cuca Macaii

    CUM NE PUTETI CONTACTA

    Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.

  • Jurnalul NaTional, Piata Presei Libere nr. 1, Corp D, etaj VIII, Sector 1, Bucuresti

  • Telefon: 021-224.55.48

  • Fax: 021-222.36.29

  • romania@jurnalul.ro Daca doriti sa dialogati cu redactorii nostri intrati in forum la www.jurnalul
  • Citeşte mai multe despre:   statului,   ceausescu,   august,   etapa,   valea,   mina,   petroşani,   oamenii,   lupeni,   valea jiului,   nicolae ceausescu,   jiului,   minerilor,   mineri,   minerii,   descoperirea romaniei,   revolta,   munca

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de