Echipa de popice Inter Petrila a devenit, pentru a doua oara, campioana nationala. Echipa, sponsorizata de sindicatul de la Mina Petrila si ajutata de primaria din oras, este formata preponderent din mineri.
MAGDA COLGIU, SORIN ANGHEL
Traiul zilnic in Valea Jiului este foarte greu. Unii au reusit totusi sa-si indulceasca amarul. Ortacii de aici au iesit anul acesta campioni nationali la popice. Este al doilea titlu din istoria clubului Inter Petrila.
DISCUTIE. Il sunam. Cand aude ca e cautat de Jurnalul National crede ca este o gluma. "Care esti, ma, acolo? Iar va arde de mistouri cu mine, ma?", spune cel cunoscut in zona drept Gabi Popicaruâ. Seful sau de la firma de taximetrie, unde lucreaza acum, il convinge ca nu este vorba de vreo gluma. Nu ne poate insa ajuta: este in concediu, departe de Petrila.
FINAL. Nici antrenorul Marcel Dobrica nu-i acasa, iar telefoanele mobile nu sunt la indemana oricui in Valea Jiului. Sfarsim prin a sta de vorba cu Rudolf Kosma, arbitru de popice si delegatul echipei locale. Ne conduce la sala de popice. Petrilenii joaca popice aici de zeci de ani. Nu rezistam ispitei si aruncam cu bila. Nu reusim nici unul sa doboram mai mult de 3-4 popice la fiecare aruncare. Rudolf Kosma trage aer in piept si incepe sa istoriseasca cu mandrie. "Pe vremuri, la Lonea, la un kilometru de noi, era un restaurant cu pista de popice, la care eu eram "ridicator". Aranjam piesele de la popice. Atunci nu era aparatura de acum. Restaurantul s-a desfiintat, dar microbul popicelor a intrat in mine si nu a mai iesit. Nu m-am lasat pana nu am avut si noi aici, la Petrila, o sala de popice", isi aminteste.
CAMPIONII
MICROB
"Pe vremuri, la Lonea era un restaurant cu pista de popice. Eu eram "ridicator", adica aranjam piesele de la popice. Atunci nu era aparatura de acum. Restaurantul s-a desfiintat, dar microbul popicelor a intrat in mine. Nu m-am lasat pana n-am avut la Petrila o sala de popice" - Rudolf Kosma, arbitru de popice