Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uzlina - satul cu numai doi locuitori
Cand au venit apele cele mari din 1970, toti locuitorii din Uzlina, un sat pe care-l mangaia curgerea Dunarii pe bratul Sf. Gheorghe, au plecat la Murighiol. Numai neaâ Mitea si baba Tanca au ramas sa le faca-n ciuda revarsarilor.MONICA IORDACHE
Despre neaâ Mitea se spun multe povesti: ca e bogat, ca are vreo patru miliarde de lei in banca, ca isi cunoaste toate cele 250 de vaci dupa nume si cate si mai cate. Neaâ Mitea, un lipovean de care Dumnezeu a uitat ca are 73 de ani, stie una si buna: averea nu-i un subiect de discutat cu strainii. Si ca sa nu starneasca vreo curiozitate cuiva care si-o baga nasul prin ograda lui, nici nu le da prilej de a pune intrebari. Casuta scunda, la streasina careia sta atarnat ditamai ceaunul pentru facut borsul de peste, nu te indeamna la a te minuna de cine stie ce bogatie. "Stati asa sa ma imbrac, ca aveti fimiei pe aici", isi opreste mosul elanul cu care ne intampina. Descult si gol pana la brau dadea o mana de ajutor la o casa pe care o construia cu fiul sau, langa cea veche, batraneasca. "Unde-i aia cu tate mari?", se uita intrebator in jur. L-au mai vizitat ziaristi, printre care si Ileana Popovici, pe care a tinut-o minte dupa un semnificativ detaliu anatomic. Daca nu e aia, macar o naveta de bere sa-i fi adus si voi, glumeste mosul, dar se razgandeste: niste gagici ar vrea mai intai. Vreo doua.
Vacutele sunt ca si copiii
O iubi neaâ Mitea fimeile, daâ mai mult isi iubeste vacutele. Acum are vreo 250, si cel mai mult a avut 300. Degeaba spune lumea ca a ajuns odata si la 1.500, ca nu-i adevarat. Le stie pe toate dupa nume si le alinta pe ruseste, ca-i limba mai dulce si mai iubitoare. "Fetita, Marita... Asa le chem, fiecare dupa nume. Le am pe toate scrise intr-un caiet mare", se destainuie mosul dezmierdand o vacuta, privind-o dragastos cu ochii sai albastri. O mangaie usor cu palma aspra pe la gat, ii sopteste o vorba dulce la ureche, isi strecoara degetele prin blanita mai mare dintre coarne si o prinde cu putere de grumaz. Vacuta i se supune ascultatoare ca neaâ Mitea stie a o imblanzi. Le alinta ca pe copiii lui. Cand vrea sa le adune, numai una trebuie sa strige, ca vin toate la stapan. De vandut, vinde in fiecare an pana la 80 dintre ele. Pe la abatoare, la particularii care au restaurante sau unde o mai trebui. In iunie si apoi toamna e timp bun de vandut, ca atunci sunt vacile grase. Vara le inteapa taunii si sufera saracutele, slabesc. Lumea zice ca dupa ce vinde vacile trebuie neaparat sa bea de cat a luat pe una din ele, dar nu-i adevarat. "Ei! Daâ cum numai pe una?! Asta nu ne-ajunge. Noi chefuim o saptamana si jucam pe scaune. Pai cum sa ne fie somn, daca avem cate o gagica aici si una aici?", isi izbeste mosul cu pofta palmele de fiecare dintre genunchi. Ii pare rau dupa vacutele care au murit cand au venit apele cele mari in â70, si dupa alea 150 care s-au dus pe gheata, in iarna lui â95, de s-a topit geata si n-au mai putut sa se intoarca la mal. De atunci n-a mai pierdut prea multe. Mai vine cate un hot, mai beleste o vaca si o ia cu el. Daâ nici neaâ Mitea nu se lasa. Are pusca si trage cu ea in oricine, de-ar fi sa-i ameninte vacile.
Fara carte
Castiga neaâ Mitea bani buni de pe urma vacilor, nu-i vorba, daâ nu stie cati are. Pai cum sa stie daca n-are carte, spune el, uitand ca are numele vacutelor inscrise in caiet. Zice ca n-a fost deloc la scoala, asa ca socoteala banilor de la CEC o tinea nevasta. Acum, ca fimeia a murit, nu vrea nici in ruptul capului sa spuna cine ii mai tine socotelile si daca a aflat cati bani are. "Nu spun ce bani am. Daca aude ala, vreun strain, si vine noaptea si ma omoara? Cand ma duc sa beau, ma intreaba lumea: ai bani? N-am! Daâ pe ce bei? Pai pe datorie, frate!", isi dezvaluie neaâ Mitea principiile. Daâ averea o fi importanta in viata? Averea? Ce-i asta? Banul adica, incerc sa ma fac inteleasa. "Sa ma ierti matale, dar eu nu prea inteleg romaneste", isi inclina cu ingaduinta si modestie capul in pamant. Nu-i chip sa scoti mai mult de la el, si ca intotdeauna cand nu-i convine subiectul isi aminteste brusc ca nu prea stie bine romaneste. Sigur e ca averea n-o poti face decat prin munca cinstita, ca asa vrea Dumnezeu. El munceste din noapte pana-n noapte, ca-i inca in putere, desi nu mai are vlaga sa tranteasca boul la pamant, ca-n tinerete. Atunci, il lua de corne si-l rasucea de-l punea jos, daâ acum nu mai poate. Tot ce mai poate e sa calareasca fara sa, tinandu-se teapan pe spinarea calului fara nici o urma de nesiguranta. Ne si face o demonstratie. O ia inaintea noastra spre grajduri si se urca fara ajutor pe cal, incordandu-si bratele, care nu se stie de unde mai gasesc vlaga. Inconjoara ograda de cateva ori si se ofera neobosit sa se urce si pe celalalt cal. E clar: mai poate neaâ Mitea sa munceasca. Dar am o nelamurire: de ce nu-s oare cei din Delta asa de bogati ca neaâ Mitea? Daca-s puturosi, da mosul verdictul.
Rusoaice cu ochi albastri
Nevasta, baba lui, pe care o chema Maria, a murit acum trei ani. A iubit-o ca era fimeie frumoasa si zdravana. Pe langa ca tinea socoteala banilor, mai si prasea, facea branza si croseta. Si-apoi, cand el bea cate doua trei zile, tot ea venea si platea. I-a fost dor de ea, dupa ce-a murit, daâ a uitat de-acum. A cunoscut multe fimei la viata lui neaâ Mitea. I-au placut cele blonde cu ochi albastri, rusoaice adevarate, ca erau mai dulci la gust, nu iuti ca alea cu pielea neagra. Baba n-a stiut nimic. "Nu-i spuneam babii de fimei ca-mi scotea ochii. Zicea ca da cu vitriol daca aude", rade mosul. Acum, numele babei il poarta fie-sa de la Tulcea, iar chipul rumen si rotund i-a ramas imprimat intr-un tablou vechi.
La Bucuresti te usuci
Neaâ Mitea e om umblat. A vazut toata tara, ca-n fiecare an se duce la bai, ba chiar si-n tari straine. Tocmai a venit acum cateva saptamani de la Vatra Dornei, acolo unde se duce de trei ani la rand. A mai fost in Covasna, la Oradea, la Bazna si Sarata Monteoru. E bine la bai, ca-ti face de toate pentru tot ce iti gaseste doctorul. "Singur plec. Imi iau tolba si ma duc. Acolo ai de toate: mancare, pat de dormit, tot ce vrei", se-ncanta mosul de amintiri placute. Se duce cu trenul de la Bucuresti si pana acolo cu autobuzul. La Bucuresti nu-i place. "Multa lume si multe masini. Te usuci acolo. Si-apoi la Bucuresti toata lumea minte acolo. La taxiuri cere o suta de mii, âtu-i mama lor de haiduci. Am mai fost cu cineva si p-asta l-au dus cu taxiul prin-prejur, nu drept, si i-au luat o suta de mii. Eu m-am dus pe jos prin Bucuresti si am mers gratis", povesteste mandrindu-se cu afacerea pe care a facut-o. Dar nu numai Bucurestiul l-a vazut neaâ Mitea. A fost in excursie cu baba lui, cand erau mai tineri, si la Moscova, la Leningrad, in Cehoslovacia, la Tibilis si la Soci. E umblat, c-a fost si primul care a avut masina in Uzlina.
Nu a plecat nici un minut
Au ramas la Uzlina doar neaâ Mitea si baba Tanca, o femeie tot de 73 de ani. "Asta-i gagica-mea. Vine de cate ori strig la ea", glumeste mosul. Cand au fost inundatiile, n-a vrut nici in ruptul capului sa plece de acolo de unde s-a nascut. Ce sa faca la Murighiol? Acolo sunt masini multe si daca se imbata si iese pe strada, il calca masinile. La inundatii a fost greu. Era apa peste tot, necaz mare. Dar si-a salvat cat a putut din animale si din acareturi, si-a supravietuit. "A scazut apa si ne-am facut de toate la loc. Eu n-am vrut sa plec de-aici nici un minut", se marturiseste mosul.
Nu-i place politica
Politica nu-i prea place sa vorbeasca. A fost sa voteze, dar nu spune cu cine. "Imi plac toate partidele, ca pe mine nu ma deranjeaza nimeni", se confeseaza, convins ca nu-i strica sa se arate impartial. Are televizor, chiar doua, dar nu prea se uita la stiri, ca seara, cand vine de la munca, e atat de obosit incat cade si adoarme. Se impaca bine cu toata lumea din politica si chiar a dat mana cu Ion Iliescu, spune. A venit pe-aici presedintele si l-a vizitat si pe el. L-a intrebat cum o duce, ce-i fac vacile, si-a plecat. Neaâ Mitea a ramas tot el singur stapan peste pamanturile fara oameni ale Uzlinei.
PRINCIPII
"Nu spun ce bani am. Daca aude ala, vreun strain, si vine noaptea si ma omoara? Cand ma duc sa beau, ma intreaba lumea: ai bani? N-am! Daâ pe ce bei? Pai, pe datorie, frate!" - Nea Mitea, Uzlina
