x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

29 iunie 2004: Sulina - Gulas si Unicum pe malul Dunarii

0
29 Iun 2004 - 00:00

Primele marturii despre Delta Dunarii le avem de la "parintele istoriei" Herodot (484-425 i. H.), care scria despre existenta a 5 brate ale Dunarii. Cea mai veche harta este schita intocmita de Strabon (63 i. H. - 19 d. H.).

  • Polybiu (sec. II i.Hr.) pomeneste in lucrarile sale despre 7 brate si de mari acumulari de nisip la gurile Istrului.
  • Cea mai ampla descriere a Deltei in care sunt trecute si coordonatele ei geografice, latitudinea si longitudinea, le avem de la Claudiu Ptolemeu (90-168 d.H.).
  • Din secolul al XV-lea si pana in secolul al XIX-lea, Dobrogea si gurile Dunarii vor fi stapanite de Imperiul Otoman.

    Gulas si Unicum pe malul Dunarii

    La o aruncatura de bat de Periprava, intr-un loc izolat, ferit de ochii indiscreti ai localnicilor, ungurii din tara vecina si-au ridicat o tabara de toata frumusetea. Corturile razlete asezate intr-o poienita pe marginea apei sunt dotate ca la carte: frigider, juma’ de porc afumat, unicum si un vin dulceag. Chiar si un dus a fost improvizat.
    MIHAI MUNTEANU, COSMIN BABII

    Pe bratul Chilia, intr-unul dintre cele mai nordice puncte de pe harta, se afla o localitate lipoveneasca, Periprava. De la malul apei, un drum de pamant marginit de o mlastina si salcii plesuve te conduce catre inima satului de granita. Chiar de la intrare, pe dreapta, te intampina cladirea celor de la Politia de Frontiera. Postul de politie este important in zona, acestia fiind singura autoritate din satul in care doctor nu exista, iar primarul trece cand are chef, dupa cum spun localnicii. Pasim incet pe drumul principal pustiu la orele amiezii cand doar cativa copii se zbenguiau prin colb. Doar un batran cu barba alba statea in curtea casei sprijinit de gard. Abia vorbea, incerca din rasputeri sa comunice cu noi. Am crezut ca nu stie bine romaneste, dar ne-am inselat. Cu greu am aflat ca se numeste Ivan Danou si are 74 de ani. Rostea cu greu cuvinte din cauza bolii care-l macina de ani in sir. Incercand sa aflam mai multe despre mosneag, am chemat in ajutor un copil. Un pusti simpatic, care, dupa cum am aflat, venise in vacanta la bunici. Ca in fiecare an, de altfel, ne-a spus Alexandru Chelmencu, de 13 ani. Copilul a facut o ultima incercare pentru a intra in vorba cu mos Ivan. I-a rostit cateva cuvinte in ruseste. Reactia omului a fost aceeasi, din gatul batranului iesind doar mormaituri intelese doar de el. Agitat putin ca nu poate sa comunice, sa afle vesti importante poate pentru el, a pornit sprinten in afara curtii, pe ulita. L-am urmat pana la casa unui vecin. Ion Usov este un rus, un lipovean adevarat, dupa cum ne-a marturisit.

    Fost sudor, acum pescar

    "Candva am fost salariat la Tulcea. Lucram ca sudor la Santierul Naval. Apoi m-am imbolnavit de TBC si nu am mai putut sa muncesc. Mergeam la control medical din trei in trei luni", ne spune bucuros ca are cu cine sa schimbe o vorba Ion. "Acum ma duc dimineata la pescuit si traiesc numai din ce prind. Mai lucrez, cand si cand, cu ziua, atunci cand gasesc de lucru. Sunt zile cand dupa o zi intreaga de tras cu setcile nu iese nimic. Avem voie cu doua ave (setci), doua lansete sau doua varse. Iarna, la copca, nu prea merge. Mai vindem stuf celor care vor sa-si construiasca o casa, dar nu avem voie sa taiem decat un anumit numar de snopi."

    Viata comunitatii se imparte intre treburile zilnice, gospodaresti, drumul la magazinele din sat si biserica. Din cauza conditiilor de viata, tinerii si-au parasit vechile servicii pe care le aveau si s-au intors acasa pentru a se face pescari. "Cu painea este cel mai greu. Ca sa avem ce pune la masa trebuie sa facem comanda la baietii de la vapor." Iarna, situatia este dificila cand ingheata Dunarea. "Cand vin sloiurile de gheata pe Dunare mai este cum mai este. Dar atunci cand ingheata Dunarea si canalele nu mai circula nimic. Suntem izolati. Atunci merg pe gheata, pe canale inghetate pana la Sulina pentru a ma aproviziona."

    Pe timpul iernii, viata batranilor fara ajutor din sat este foarte grea din cauza incalzirii. Lemnele de foc se gasesc, dar sunt scumpe, greu de suportat din pensiile mici ale oamenilor. Costa doua milioane de lei o remorca de lemne. Anul trecut, primaria a distribuit gratuit lemn de foc catorva familii numeroase care au copii mici. "Dar ce fac batranii cu o pensie de 300.000 de lei pe luna", spune interlocutorul nostru.

    Pescari sportivi

    Facem cale intoarsa simtind o strangere de inima pentru oamenii care cu greu se descurca cu traiul zilnic. Doar cei cativa turisti care au iesit de pe-o ulita ne-au dat speranta ca viata localnicilor se va imbunatati o data cu dezvoltarea turismului. O salupa rapida ne-a dus la cateva minute de mers, pe malul Dunarii, acolo unde satenii ne-au spus ca se afla campati niste turisti unguri. Intr-un loc ales, printre palcuri de copaci inalti, sunt rasfirate cateva corturi. Halci zdravene de porc afumat stau agatate pe o franghie dintre doi copaci. Ceaunul este asezat pe pietre, iar aburii gulasului ies pe langa capac. In apropiere, la marginea taberei, pescarii sportivi au amenajat un dus. Peste tot, sprijinite de corturi, stau "obiectele muncii", lansetele. Cele sase barci de motor cu care au venit, patru personale si doua inchiriate, stau acostate pe mal gata de drum. Peste tot domneste o curatenie si o ordine exemplara. N-ai sa vezi vreun muc de tigara aruncat pe jos. Ghidul, un impatimit al Deltei, ale carei frumuseti le-a descoperit de 18 ori inainte de Revolutie, este un ungur din Arad. Acum el s-a stabilit la Seghed, in Ungaria. Este singurul care vorbeste romaneste.

    Trofee de 71 kg

    "Suntem aici sapte persoane dintr-o gasca de 12 care venim frecvent in Delta Dunarii. Sejururile tin 12 zile, de doua ori pe an. Cand ajungem in Ungaria incepem imediat sa calculam cate nopti trebuie sa dormim pana la urmatorul sejur." Deja, pentru cei care vor veni in toamna la pescuit sportiv este pregatita cealalta jumatate din porcul de 100 de kilograme pe care l-au taiat special pentru aceasta ocazie. Nici unicumul, o bautura traditionala ungureasca, nu lipseste de pe masa turistilor. El este pastrat in frigider si consumat rece. Drumul pana acasa, aproximativ 1.100 de kilometri, nu este o piedica pentru turistii impatimiti. In gasca ungurilor se afla oameni cu o situatie materiala foarte buna - Andras Bechesi este patronul unei firme de climatizare si incalziri centrale - , dar si persoane mai putin instarite. Suta, de exemplu, isi dramuieste cu grija banii, economisind tot anul. "Robert, concesionarul zonei, a vrut sa ne alunge din prima zi, dar a vazut cum arata tabara si s-a razgandit. Aici am avut numai statisfactii. Am prins trofee impresionante. Somn de 55, 62 si 71 de kilograme", ne spune ghidul in timp ce mangaie cu placere o catea. Linda este mascota taberei. Au luat-o de la Matita, au spalat-o, ingrijit-o si ingrasat-o.

    IZOLARE

    "Cand vin sloiurile de gheata pe Dunare mai este cum mai este. Dar atunci cand ingheata Dunarea si canalele nu mai circula nimic. Suntem izolati. Atunci merg pe gheata, pe canale inghetate pana la Sulina pentru a ma aproviziona." - Ion Usov pescar

    PESCAR

    "Suntem aici sapte persoane dintr-o gasca de 12 care venim frecvent in Delta Dunarii. Sejururile tin 12 zile, de doua ori pe an. Cand ajungem in Ungaria incepem imediat sa calculam cate nopti trebuie sa dormim pana la urmatorul sejur." - Andras Bechesi Patron
  • Citeşte mai multe despre:   dunării,   descoperirea romaniei

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de