x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Boierii din Radovanu

0
Autor: Gabriel Burlacu 23 Iul 2005 - 00:00
Boierii din Radovanu


In apropiere de canalul Dunare-Bucuresti se gaseste comuna Radovanu. Acolo oamenii traiesc cu amintirea boieroaicei Angela Ionescu, bunica lui Dinu Zamfirescu, membru fondator al PNL.

"Vine cocoana!"


La o aruncatura de bat de Bucuresti, pe un drum laturalnic care da din DN 4, e comuna calaraseana Radovanu. O asezare de vreo 5.000 de suflete, asezata la poalele unui deal ce tasneste din lunca Argesului si in care numele boieroaicei Angela Ionescu e folosit ca punct de reper pentru a te orienta in comuna.

Ca sa ajungi la Radovanu nu e complicat. Venind dinspre Bucuresti spre Oltenita, in comuna Soldanu se face pe dreapta un drum de tara care duce la Radovanu. Pana acolo insa, trebuie sa treci mai intai podul de burlane de peste Arges. E singurul care s-a mai facut dupa abandonarea lucrarilor la Canalul Dunare - Bucuresti. Cand ajungi in Radovanu si vrei sa intrebi de cineva, e musai sa-i stii si porecla. A lu’ Miai, a lu’ Dida, a lu’ Prival. Pana si primarul, liberalul Ion Dumitrescu, este "alintat" a lu’ Pitea. Daca n-o stii si n-o stii, mai ai o sansa. Sa stii "cartierul" unde sta. "Cartiere" care poarta nume la fel de pitoresti: La Coade, Sub mal, Satu’ lu’ Coace. Un loc aparte este insa La Angelica. Nu pentru ca are un nume mai omenesc, ci pentru povestea care se ascunde in spatele lui.

BOIERII. Pentru a afla aceasta poveste, ne intoarcem in timp, dupa primul razboi mondial. Una din marile mosii - 1.000 de hectare - ale Radovanului interbelic apartinea familiei Chiritescu, care avea doi copii: Angela si Jean. Cei doi au mostenit de la batranii Chiritescu dupa prima expropiere cate 250 de hectare. Daca Jean Chiritescu a creat un fel de colonie vanzand din pamantul mostenit prietenilor apropiati, Angela a trecut la administrarea lui. Avea atunci vreo 40 de ani. Fusese casatorita cu Paul Zamfirescu, ofiter de artilerie si unul din aghiotantii Regelui Carol I. A ramas intre timp vaduva si cu pamant mai putin, vreo 50 de hectare dupa o noua expropiere. Se recasatoreste, dupa ce il cunoaste la Paris, cu chirurgul Toma Ionescu, fratele liderului Partidului Conservator, Take Ionescu.

DE IZBELISTE. Hambarul si administratia mosiei boieroaicei Angelica nu mai au stapani

AMINTIRI. Desi nu mai avea pamantul de altadata, asta nu o impiedica sa-l administreze cu o mana de fier. Este poate si motivul pentru care unii din batranii satului si-o amintesc ca pe o femeie rea. "Nu te lasa, maica, sa te apropii de gardul ei. Te lovea cu biciul", povesteste tusa Mita, o radoveneanca de 80 ani, despre boieroaica Angelica. "Avea o masana care ridica praful pe uliti, si cand o vedeam, o luam la fuga si strigam: «Vine cocoana cu dasalata»", continua ea. "Dasalata" era una din automobilele americane pe care le conducea si pe care le schimba o data la doi ani. A avut si un Buick, si un Crysler Imperial. Dar si un pistol cu care ii speria pe hoti. "Noaptea avea obiceiul sa iasa pe mosie sa o inspecteze. Din cand in cand tragea focuri in aer sa-i descurajeze pe cei care veneau la furat", povesteste Dinu Zamfirescu, nepotul boieroaicei Angelica, membru fondator al PNL dupa 1990 si presedintele Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc. Dinu Zamfirescu a copilarit pe mosia de la Radovanu, fiind crescut de bunica lui. "Era o femeie energica, dura, dar nu pe nedrept", spune Dinu Zamfirescu. Isi aminteste ca la biserica din sat erau doi preoti care se incaierasera si se amenintau cu pistoalele pe cutia milei. Cand a aflat, boieroaica Angelica nu a stat prea mult timp pe ganduri. I-a altoit cu cravasa, i-a dat afara, a incuiat biserica si a mers la Patriarhie, unde a cerut alti preoti. Si a fost ascultata.

TRANDAFIRII. Despre bunica lui, Dinu Zamfirescu are numai cuvinte de lauda. A crescut la umbra ei, i-a format personalitatea. "Era o femeie descurcareata. A luat credite pentru a cumpara masini agricole. La un moment dat a vandut din bijuteriile familiei pentru a cumpara un tractor", spune Dinu Zamfirescu. Ii reproseaza insa ca avea o conceptie invechita despre cultivarea pamantului. Mergea pe culturile clasice de porumb si grau, desi aparusera noi plante care aveau cautare, cum era soia.

Chiar si asa, ea a adus modernitatea nu numai pe mosie, dar si in conacul in care locuia. L-a infrumusetat si pe dinauntru, si pe dinafara. Avea chiar o baie cu un wc modern. In jurul conacului crease un adevarat parc in care predominau trandafirii agatatori. Erau de toate culorile si ii adusese din strainatate. Pasiunea pentru trandafiri a avut-o si fratele sau, Jean Chiritescu - unul din primarii comunei - , care a avut o mica plantatie. Oamenii si-o amintesc insa ca fiind tot a boieroaicei Angelica. Tot de numele ei se leaga ctitorirea uneia din bisericile din sat si de ridicarea unui dispensar. De altfel, ea insasi trata oamenii din sat cu leacuri babesti mostenite de la bunica sa, fiind mestera la arsuri. Mai era mestera si la bucatarie, si la contabilitate. Supraveghea personal pregatirea mesei pentru familie si slugi, si tot personal facea plata oamenilor care munceau pe mosie. "Mi-o amintesc si acum cum venea cu fisicurile acelea de bani si le dadea la oameni", povesteste Dinu Zamfirescu.

Final trist


Povestea boieroaicei Angelica nu se incheie la fel de frumos ca viata pe care a trait-o. Fila de poveste desprinsa din romanul vietii ei se rupe insa neasteptat de trist. Nationalizarea din 6 martie 1945 a lasat-o cu 50 de hectare de pamant, pentru ca, putin mai tarziu, sa i se ia tot, inclusiv conacul. S-a stabilit definitiv la Bucuresti, dar a fost data afara si din casa de acolo.

A murit in casa fratelui ei, Jean Chiritescu, la aproape 80 de ani. Nu mai avea nimic. Decat o pensie de merit, un subterfugiu gasit pentru supravietuire. Ca si atunci cand, neavand unde sa stea, a fost internata la Geriatrie. In urma ei, la Radovanu, au ramas doar conacul, hambarul si casuta administratiei mosiei. Toate asezate la umbra dealului din care s-a carat pamant pentru inaltarea malului drept al Argesului pe vremea construirii Canalului Dunare - Bucuresti. In perioada comunista, conacul a fost sediul de CAP. Dupa Revolutie i-a fost restituit lui Dinu Zamfirescu, care l-a vandut acum cinci ani.
Citeşte mai multe despre:   dinu,   angelica,   zamfirescu,   descoperirea romaniei,   radovanu,   dinu zamfirescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de