x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bucovina, un fel de Argentina

0
Autor: Dorian Cobuz 01 Aug 2005 - 00:00
Bucovina, un fel de Argentina


La Cernavoda am intalnit-o pe Monica Powers. Este argentinianca si s-a maritat cu un canadian, care lucreaza in energetica nucleara. Asa a cunoscut ea Romania.

Monica este mama a doi copii si o femeie frumoasa, care stie sa zambeasca mai mult decat suntem obisnuiti. Daca o intrebi ce face in Romania, o sa iti raspunda modesta ca se asigura ca barbatul are tot ce-i trebuie: ingrijire, hrana, deci ca este un sot fericit. Realitatea este putin mai complicata. Monica este presedinta comitetului de femei din campusul strainilor care lucreaza la centrala nuclearelectrica din Cernavoda. Adica face multe lucruri pentru oameni care au nevoie de ajutor, dar o munca pe care nu i-o normeaza nimeni si din care nu castiga nimic.

OPORTUNITATE CU LEGUME. Monica Liliana Powers (45 de ani) a venit prima oara in Romania in anul 1990. A gasit o tara cenusie. Oamenii mergeau pe strada fara sa zambeasca. A inceput sa se obisnuiasca cu tara asta care-i aducea aminte de copilaria ei dintr-un orasel argentinian, Rio Tercero, unde a crescut intr-o casa alaturi de ceilalti cinci frati, de bunici si parinti, din castigul de barbier al tatalui sau. Oras unde mai ajunge o data la trei ani si unde i-a ramas intreaga familie de cand s-a mutat si maritat in Canada. Sotul ei a primit intr-o zi oferta de a pleca sa munceasca in tara lui Ceausescu si a Nadiei Comaneci. "O oportunitate. Pe care o alegi sau nu", crede Monica. El a ajuns in ’88 in lagarul comunist, iar doi ani mai tarziu l-au urmat si ea cu cei doi baieti de un, respectiv trei ani. Problema ei era ca, desi aveau bani, nu gaseau de cumparat mancare in tara asta de oameni tristi. "Cumparam vara legume si le inghetam ca sa avem toata iarna", povesteste Monica cum s-a descurcat. In vremea aceea, la Cernavoda nu erau decat vreo 20 de familii de straini care locuiau intr-un asa-numit hotel chiar langa santier, de fapt un bloc de locuinte familiale cu receptie, locuinte amenajate dupa tipicul celor americane.

FACILITATI. Campusul este organizat ca un mic orasel si nu lipsesc nici modalitatile de petrecere a timpului liber

FRUMOASA BUCOVINA. Doi ani mai tarziu, cand guvernul roman s-a decis sa sprijine macar finalizarea lucrarilor la reactorul 1, langa blocul in care locuia familia Powers a aparut ca din pamant un cartier modern, din materiale de constructii cumparate din vest, in care au sosit alte 200 de familii ale angajatilor canadieni. Cand, in 1994, lucrarile de constructie la primul reactor au intrat in ultima faza, familia Powers a parasit Romania pentru a ajunge pe santiere similare din Korea si China. Nu au uitat insa de frumoasa Bucovina - nu atat datorita manastirilor, cat a oamenilor calzi, asa cum sunt si argentinienii - si nici de bunii prieteni pe care si-i facusera intre timp in Predeal. Doina Narea devenise in cei patru ani cea mai buna prietena a Monicai. Iar Monica, de dragul prietenilor, a colindat Romania si a invatat putin si limba.

DESPARTITI. Dupa noua ani in care nu si-a vazut prietena, ci doar a auzit-o la telefon si i-a scris mail-uri, Monica s-a intors cu sotul ei, acum chemat sa ajute la constructia celui de-al doilea reactor romanesc. Copiii lor, mari de acum, au ramas in Canada sa-si continue studiile si vin doar in vacante sa-si viziteze parintii. "Pentru copiii nostri, acasa este acolo unde suntem noi, parintii."

Iar Monica Powers, care a vazut suficient de mult din Romania, incat sa se ataseze de ea si de locuitorii ei, este acum presedinta comitetului de femei din campusul Cernavoda. Ele organizeaza actiuni de strangere de fonduri pentru cazuri sociale din oras si doneaza anual bani cu care sprijina cate 10 familii in nevoi. Oameni care vor duce dorul zambetului argentiniencei din Toronto.

Campusul CNE Cernavoda

RELAXARE. Piscina, unul dintre cele mai importante locuri din Complex in timpul verii
Auzi in jurul tau vorbind engleza, italiana, poloneza si alte limbi. Masinile sunt toate scumpe. Motociclete ultimul racnet. Piscine, terenuri de tenis. Case luxoase. Drumuri bune. Chiar daca pare descrierea unui oras din strainatate, cartierul cu pricina se afla in Romania, mai precis la Cernavoda, respectiv complexul in care locuiesc specialistii straini care muncesc la centrala nucleara. Veniti aici pentru o perioada mai lunga de timp, strainii isi aduc si familia. Copiii pot merge la scoala unde invata in engleza sau in italiana. Sotiile expertilor pot face sport, se pot intalni la bar sau acum, ca este vara si cald, pot sta pe marginea piscinei. Complexul este pazit si, la intrare, o bariera te opreste sa intri. Prin campus misuna paznicii, astfel ca aproape nimic nu ti se poate intampla. Exista doua cartiere de fapt. Unul mai nou si altul mai vechi. Cele vechi sunt construite in urma cu 10-15 ani si sunt garsoniere sau apartamente cu mai multe dormitoare, iar cele noi sunt apartamente cu un singur dormitor. (Cristian Petru)
Citeşte mai multe despre:   romania,   monica,   descoperirea romaniei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de