x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ceausescu a scurtat cosul de fum

0
Autor: Monica Iordache Apostol 11 Iul 2005 - 00:00
Ceausescu a scurtat cosul de fum


Au asistat la nasterea si moartea monstrului care trebuia sa macine sisturi bituminoase - o roca imbibata cu ulei - si sa scoata energie electrica. Inginerii Romeo Zbarcea si Sorin Pressel au fost sefii de proiect ai centralei termoelectrice de la Anina. Primul, din 1972 pana in 1981. Cel de-al doilea, din 1982 pana in 1986.

Jurnalul National: Cum a aparut proiectul termocentralei de la Anina?
Ing. Romeo Zbarcea: Problema centralei Anina s-a pus prima data in 1972, cand s-a initiat un program de valorificare complexa a sisturilor bituminoase din zona Anina, program care prevedea mai multe segmente.

Cui i-a venit ideea?
Ing. Romeo Zbarcea: Ideea a fost a conducerii de partid si de stat de la vremea aceea.

Care a fost concluzia institutului cand i s-a cerut sa proiecteze aceasta termocentrala?
Ing. Sorin Pressel: Nu ni s-a pus nici o intrebare. Am primit sarcina sa o proiectam. Am facut o nota privind problemele deosebite, prin care am incercat sa atragem atentia asupra posibilitatii aparitiei unor greutati majore in realizarea acestei centrale. Si s-a dovedit, din pacate, ca toate acele greutati semnalate la vremea respectiva de specialisti s-au adeverit.

Concret, care erau greutatile?
Ing. Romeo Zbarcea: In primul rand, combustibilul. Avea o putere calorica foarte scazuta, cum nu se mai folosise in Romania. Sistul bituminos nu este carbune, este o roca prin care trec uleiuri si petrol si ramane ceva care poate sa arda, dar doar cu adaos de pacura si gaze naturale. Apoi, ca sa realizezi o asemenea centrala, trebuia sa gasesti un amplasament potrivit. ISPE a analizat multe amplasamente. S-a ales unul langa Oravita, mai potrivit. Avea in apropiere raul Caras, pentru alimentarea cu apa. Existau posibilitati de evacuare hidraulica a zgurii si cenusii, iar pentru alimentarea cu sisturi, solutia era transportul cu benzi, din cariera pana la centrala. Era o solutie uzuala. Amplasamentul a fost aprobat initial, pentru ca ulterior, in 1976, sa se dispuna, printr-o decizie politica, schimbarea amplasamentului de la Bradisor, de langa Oravita, in aplasamentul de la Anina.

Care erau motivele acestei decizii politice?
Ing. Sorin Pressel: Ca sa fie mai aproape de cariera.
Ing. Romeo Zbarcea: Am ajuns la dificultati: excavatii enorme, de 4,7 milioane de metri cubi de stanca, alimentarea cu apa de la 20 km distanta, centrala nu putea sa aiba cale ferata, fiind la cota de 700 m deasupra nivelului marii. Sisturile bituminoase au ramas principala dificultate, din cauza calitatii lor. In plus, Ministerul Minelor a exagerat cand a spus ca acele componente dure nu sunt intr-un procent care sa ingreuneze macinarea lor. Morile care macinau sisturile bituminoase trebuiau deschise si reparate la intervale de cateva zeci de ore. La asta se adaugau dificultatile legate de evacuarea cenusii.

Constructia a inceput deci in ’77...
Ing. Sorin Pressel: Pe amplasamentul Anina. Dupa toate greutatile, s-a reusit punerea in functiune in 1984.

Cam cat stateati in colonie?
Ing. Sorin Pressel: La inceput, mai putin, o data la trimestru. Spre final stateam cu lunile. Din cand in cand, primeam aprobare sa plec acasa sa imi vad nevasta si copilul. Se faceau si demonstratii de forta: te chemau de Craciun, de Anul Nou. Tehnicile astea de a te stoarce si de a te umili erau frecvente. Se faceau comandamente cam o data la doua saptamani cu participarea primului secretar al judetului, cu participarea secretarului pe probleme agricole, cu participarea secretarului cu nu stiu ce.
Ing. Romeo Zbarcea: Dascalescu a venit chiar atunci cand erau probleme cu cosul de fum. Asta era o marota a conducerii de atunci, sa nu fie cosul de fum inalt, sa fie cat mai mic, ceea ce nu se poate.

Ceausescu daduse ordinul asta?
Ing. Sorin Pressel: In Bucuresti, marota asta era a lui. Apoi s-a dat o indicatie sa se reduca toate cosurile de fum, fara nici un fel de calcule.

Si la Anina cum a fost?
Ing. Sorin Pressel: Aici a fost o treaba simpatica...
Ing. Romeo Zbarcea: Cosul de fum trebuia sa aiba 300 de metri...
Ing. Sorin Pressel: Si pana la urma s-a redus la 260 sau 220 de metri. La o sedinta la care participa ministrul Cocos, Gheorghe Oprea si Gundisch, seful de santier, Cocos i-a atras atentia lui Gundich sa nu cumva sa spuna ca mai are de lucrat la cosul de fum.

In ce an s-a terminat constructia si cand a fost pusa in functiune?
Ing. Sorin Pressel: De terminat, nu s-a terminat niciodata. Dar primul grup, din cele trei, a fost pus in functiune in 1984, dupa care au inceput greutatile la functionare: uzura foarte mare la cazan, la ventilatoare, imposibilitatea evacuarii cenusii. Toate treburile astea au condus la blocarea lucrarilor. Si undeva prin ’86 s-a sistat lucrarea.

Cat a functionat grupul?
Ing. Sorin Pressel: De ordinul orelor. O zi intreaga nu a functionat niciodata.

Echipamentele nu rezistau la duritatea combustibilului?
Ing. Romeo Zbarcea: Si mai era problema evacuarii zgurii si cenusii.
Ing. Sorin Pressel: Gazele emanate in procesul de ardere contineau cenusa care avea componente dure, siderita de exemplu. Cand treceau prin electrofiltru se oprea o parte din cenusa, restul se ducea in ventilatoare. Paletele ventilatoarelor, dupa cateva ore de functionare, erau distruse complet si trebuiau inlocuite. Ne-am gandit de la inceput ca o sa fie o eroziune deosebita, dar nu se astepta nimeni la asa ceva.

Ce suma s-a investit?
Ing. Romeo Zbarcea: Peste sapte miliarde erau programate sa fie investite.
Ing. Sorin Pressel: Pana in momentul opririi s-au cheltuit intre trei si patru miliarde. Numai pentru blocul unu si inceperea lucrarilor la blocul doi. Oricum, erau depasite costurile.

S-a facut vreo ancheta?
Ing. Sorin Pressel: La toate anchetele si analizele care s-au facut, noi am prezentat nota in care explicam neajunsurile termocentralei. Asta a fost nota care ne-a salvat de puscarie.

Cineva a fost tras la raspundere?
Ing. Sorin Pressel: Nu, din stiinta mea, nu.
Citeşte mai multe despre:   sorin,   anina,   romeo,   descoperirea romaniei,   pressel,   zbarcea,   ing sorin,   romeo zbarcea,   ing romeo

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de