x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei Cobaii minei de aur

Cobaii minei de aur

de Carmen Plesa    |    13 Iul 2005   •   00:00
Cobaii minei de aur

Aproape 500 de suflete traiesc intr-o colonie construita in urma cu jumatate de secol in apropierea minei de uraniu de la Ciudanovita. Productia minei a fost oprita in 2000 din ratiuni economice. Si chiar daca oamenii spun ca nu se tem de radiatii, crucile din cimitir arata ca in Ciudanovita prea putini au apucat 60 de ani.

Aproape 500 de suflete traiesc impacate intr-o colonie construita in urma cu jumatate de secol in apropierea minei de uraniu.

Drumul care duce spre colonia minei Ciudanovita e mascat bine de vegetatie. In locurile in care masina iese la lumina, apar si gheretele de beton ale paznicilor de la mina, majoritatea oameni in varsta, ingroziti de aparatul de fotografiat si de intentiile noastre. Nu, nu e voie sa fotografiem. De ce? Paznicul arata spre o inscriptie misterioasa: zona controlata.

TRASEU. Daca vrei sa ajungi in colonie, trebuie sa treci prin halta Ciudanovita, pe sub podul cu buncarul din care se incarca uraniul in vagoane. De sus curge ceva. Soferul franeaza brusc. "Eu nu trec pe aici!" L-au speriat povestile cu uraniu. Pana la urma isi face curaj. Masina nu se topeste, desi, la cat de sinistru arata sub pod, te-ai astepta ca lichidul care vine de sus sa sfaraie si sa faca gauri in capota. Dupa halta din care pleca "bomba" cu uraniu, peisajul se schimba.
O zona de munte, de-a dreptul linistitoare, in dupa-amiaza de vara. Mai tarziu aveam sa invatam de la localnici cum sa deosebim haldele de steril din mirificul peisaj. Fara sa fim din specia fricosilor, primele intrebari pe care le-am pus celor intalniti in drum spre colonie se refereau totusi la efectele pe care le-ar avea asupra noastra vizita de cateva ore intr-o zona uranifera. Am aflat ca in cel mai rau caz ne putem astepta la somnolenta si stari de iritabilitate. De la departare, colonia pare un orasel cochet alcatuit din vilute cu 2-3 etaje. Cand te apropii, vezi ca unele cladiri, odinioara frumoase, sunt ciuntite in fel si chip, iar varul de pe ele, neimprospatat de zeci de ani.

IMPACATI. Asteptam imagini din filme de groaza, cu oameni diformi si copii scheletici. Auzisem si citisem numai lucruri inspaimantatoare despre Ciudanovita si efectele uraniului... Asa ca socul cel mare a fost sa gasim in fata unuia dintre primele blocuri un grup de pensionari absolut normali, care jucau foarte incantati rummy si discutau politica. Si Groza Mihai (52 de ani), si Truikici Milutin (60 de ani) au lucrat in mina de uraniu. Nici unul nu se plange de vreo boala. Partenera lor de joc - Maria Balint (65 de ani) - si-a pierdut insa sotul, care a lucrat in mina. Cancer la plamani. Muncea la hala de sortare. A murit la 47 de ani. Marioara Truikici are 57 de ani si a fost moasa la spitalul din Ciudanovita. Are pensie de 3 milioane de lei, desi nivelul radiatiilor era uneori mai mare in fata spitalului decat la gura minei. A adus pe lume sute de copii, dar nici unul cu probleme. De altfel, in colonia Ciudanovita exista un singur copil cu handicap, dar nici acela nascut in zona.
Cand a fost infiintat, in anii ’60, spitalul din Ciudanovita avea cele mai moderne dotari ale vremii, parc cu copaci in fata si alee cu trandafiri. "Aici era stomatologia, acolo chirurgia, aici internarile, aici contabilitatea, aici spalatoria, dincolo bucataria, acolo maternitatea", isi aminteste Marioara Truikici, aratand spre o ruina. Au ramas doar ziduri din spitalul modern. In sat nu exista medic. Fosta moasa le face elevilor de la scoala din colonie vaccinurile de care au nevoie.

Strazile Ciudanovitei sunt pline de copii. Sunt grasuti, veseli si alearga de mama focului, mai-mai sa te darame. Cam greu sa dai crezarea zvonurilor potrivit carora barbatii care lucreaza cu uraniu nu mai sunt... barbati, dupa cativa ani in mina. "De 17 ani sunt venita aici si nu am de gand sa ma mut", spune Liliana Ferariu, o tanara insarcinata cu cel de-al noualea copil. "Singura problema, la cativa dintre ei, a fost cu dantura, care s-a cariat foarte repede. Dar nu pot sa spun ca e din cauza uraniului", spune Liliana Ferariu.

PARAGINA. Cladirile, odinioara frumoase, sunt ciuntite in fel si chip, iar varul de pe ele e vechi de zeci de ani

CU CHIRIE. N-ar vrea sa se mute, desi locuiesc toti intr-un apartament de doua camere. Dar chiria e mica aici: putin peste 50.000 de lei vechi, pe an. La aceasta se mai adauga si plata pentru apa consumata - pana in 10.000 de lei vechi intr-o luna. Mai greu e iarna, cu caratul lemnelor la etaj, pentru ca apartamentele sunt incalzite cu sobe.

Cand mina inca mai functiona, intr-un apartament locuiau 2-3 familii. Camerele sunt destul de mari, au toaleta, insa canalizarea nu functioneaza. Cei care stau la ultimele etaje au ghinionul sa le ploua in case, pentru ca acoperisurile au mai cedat. Dupa inchiderea minei, multi au plecat. Acum exista cladiri in care nu mai sta nimeni. Femeile din blocurile vecine au transformat apartamentele ramase goale in bucatarii, iar pe terasa mare usuca rufele pe care le spala.

"SA SE REDESCHIDA!" Adafinei Gheorghe are 50 de ani, din care 20 a lucrat in mina. Pensia e mica si minerul n-ar spune nu, daca exploatarea s-ar redeschide si ar fi chemat la munca. Nu-i e teama de uraniu, ci de saracie. De altfel, majoritatea barbatilor din colonie s-ar intoarce in mina, daca aceasta ar reincepe sa functioneze, fara sa tina cont de riscuri. La uraniu, poti sa te pensionezi si dupa 15 ani de munca in mina. Dar nu primesti mai mult de 4 milioane si jumatate pe luna.
Pe terenul de fotbal, cativa vlajgani bat mingea cu sete. Nici macar ei nu sunt convinsi ca ar trebui sa locuiasca intr-o alta zona, ca sa scape de contactul cu uraniul. "Eu mi-am luat o piatra din aia si mi-am bagat-o in chiloti! Nu s-a intamplat nimic!", braveaza unul dintre pusti. Totul pare normal, la prima vedere, in Ciudanovita. Doar crucile din cimitir vin sa contrazica linistea: prea putini din cei ingropati aici au apucat sa traiasca mai mult de 60 de ani.

FOSTUL SPITAL


"Aici era stomatologia, acolo chirurgia, aici internarile, aici contabilitatea, aici spalatoria, dincolo bucataria, acolo maternitatea. Acum totul e o ruina"
Marioara Truikici - fosta moasa

STABILITATE


"De 17 ani sunt venita aici si nu am de gand sa ma mut. Singura problema, la cativa dintre oamenii de aici, a fost cu dantura, care s-a cariat foarte repede. Dar nu pot sa spun ca e din cauza uraniului"
Liliana Ferariu - localnic

NEPASARE


"Nu are nimic uraniul. Eu mi-am luat o piatra din aia si mi-am bagat-o in chiloti! Nu s-a intamplat nimic!"
localnic

CUIDATENII
Mai multi locuitori ai coloniei Ciudanovita spun ca cei din zona sunt, intr-un fel, tinuti in viata de uraniul langa care traiesc de atatia ani. Cum pleaca in alte localitati, cum se imbolnavesc - de obicei au probleme cu respiratia, se sufoca - si mor in doar cateva luni de la aparitia simptomelor. Teoria insa este infirmata de alti localnici care spun ca decesele ar fi cauzate de faptul ca persoana respectiva a schimbat aerul sanatos de munte, de la Ciudanovita, cu cel de campie, din Oltenia, de exemplu.
×