x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Destin in culori

0
Autor: Dana Ciobanu Dorian Cobuz 30 Iun 2005 - 00:00
Destin in culori


Peste 200 de tablouri pictate de-a lungul a 10 ani sunt marturia artistica a luptei omului cu natura. Jumatate din "Epopeea Bicazului", realizata de Iulia Halaucescu, este expusa la muzeul din Bicaz. Cealalta jumatate sta inca la mapa.

Supranumita "doamna acuarelei romanesti", Iulia Halaucescu este inca afectata de criticile aparute in revistele autohtone de arta, pentru ca a pictat nasterea unei ctitorii comuniste, Barajul de acumulare de la Bicaz. "Si totusi lacul asta are atata poezie! Muntele sfant al dacilor, Peonul sau Kogaionul, cum i s-a mai spus Ceahlaului, se oglindeste in el...", si-a "justificat" artistul plastic opera expusa, partial, in muzeul orasului de langa cel mai mare baraj din Romania.

TRECUTUL DIN VIITOR. Iulia Halaucescu a pictat "Epopeea Bicazului" in 10 ani. In timp ce muncitorii spargeau stanci si turnau betoane, pictorita batea cu piciorul zeci de kilometri pentru a surprinde pe sevalet viata de dinaintea marii schimbari a cursului Bistritei. "Ma intorceam din strainatate cand m-am intalnit cu profesorul Mircea Petrescu-Dambovita in tren, la Budapesta. I-am vorbit de locurile natale, Tarcau-Bicaz, si-atunci mi-a spus ca are nevoie de cineva care sa picteze locurile ce urmau sa fie acoperite de apa. Am simtit ca trebuie sa fiu prezenta acolo." Asa a fost convinsa Iulia Halaucescu sa primeasca o insarcinare de asemenea anvergura. Palatul Cnejilor, biserica lui Simion Barnovschi, Hangu, Stanca Dracului de la Poiana Teiului, plutasii de pe Bistrita, sate care nu-si mai aveau loc in noua geografie, portrete de tarani stramutati reconstruiesc in tuse si culori o istorie ingropata sub valuri.

O EPOPEE INCOMPLETA. "Aproape o jumatate din lucrari nu a fost expusa inainte de ’89. Printre ele, «Cultul Mortilor», care vorbeste de stramutarea osemintelor din Cimitirul Hangu «in deal», la Chiriteni." De altfel, aceasta a fost cea mai mare drama a oamenilor din zona sacrificata spre a face loc "marii dintre munti", considera pictorita. "Oamenilor nu le-a parut rau pentru casele pe care le lasau in urma, cat pentru cimitirele lor. Prin ’59 isi deshumau mortii si ii carau in noul cimitir de la Chiriteni in zori sau la amurg, de teama comunistilor. Am pictat aceasta scena. In prim-plan este lacul, in care se scufunda biserici si cruci, intr-o parte un schelet, pe fundal Ceahlaul, iar personajele sunt umbre de oameni care cara sicrie in spinare." Seria celor peste 100 de tablouri din "Epopeea Bicazului", donate de Iulia Halaucescu muzeului din Bicaz, va fi in curand completata de alte 100 de lucrari ramase la mapa.

PICTORITA DIN UMBRA. Pentru a fi aproape de santier, pictorita a fost nevoita sa petreaca ani intregi singura, la Casa de Creatie a Artistilor Plastici din Bicaz. Nu-i era frica nici cand mergea noaptea pe santier: "Se lucra nonstop si era luminat al giorno. Cei din colonie erau oameni cinstiti. A fost o scoala a vietii foarte interesanta. Ce nu pot sa uit e ca oamenii munceau cu extaz, cu foarte multa bucurie". Iarna dormea infofolita in plapumi si cojoace, picta cu manusi pe maini, mergea distante considerabile pe jos. Se amesteca printre muncitori, mergea la mare inaltime cu benele, cobora in tunele, era spectator la detonari spectaculoase, dar periculoase, a lucrat chiar si in cariera de la Bicaz-Chei.

INTALNIRE. O umbra fidela a locurilor trecute si viitoare, a localnicilor, dar si a muncitorilor de pe santier. Iulia Halaucescu a trait ceas de ceas "epopeea", fericita sa fie martor ocular al momentului in care minerii Pasca si Roman, forand din directii opuse, s-au intalnit in tunel. "A fost dumnezeiesc! Ce calcul perfect, sa se intalneasca la milimetru! Dar fericirea cea mai mare a fost cand am vazut barajul plin. Dac-am plans candva de bucurie in fata naturii, atunci a fost!" Iulia Halaucescu isi aminteste cu mare emotie si prima iesire pe lac: "Nu a fost cu vaporul, ci cu bacul. A durat aproape o noapte sa strabatem distanta de la Bicaz la coada lacului (n.r. - Poiana Teiului) si inapoi. O opera de arta, asta au facut oamenii cu lacul dintre munti!". Desi "contractul" cu geografia Vaii Bistritei i-a expirat o data cu inaugurarea Barajului de la Bicaz, Iulia Halaucescu nu a incetat sa picteze lacul si peisajele din jurul lui multi ani dupa aceea.

O ARTISTA DE RENUME
Supranumita "doamna acuarelei romanesti", Iulia Halaucescu s-a nascut acum 81 de ani in comuna Tarcau, din judetul Neamt. Absolventa a Facultatii de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, Iulia Halaucescu este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania din 1954. Lucrarile ei sunt expuse in numeroase expozitii temporare sau permanente din tara si din strainatate. Lucrari semnate de artista nemteanca sunt expuse la Muzeul National de Arta, muzeul care-i poarta numele, de la Tarcau, dar si in colectii particulare din Elvetia, Franta, Germania, Suedia, Rusia, Canada, SUA.

Misterul Pietrei Diavolului


STRANIU. Impunatoare si solitara, Piatra Diavolului atrage prin maretia ei
Diavolul a rupt din Ceahlau o stanca. Unii localnici spun ca a facut-o in urma unui ramasag pus cu Dumnezeu si ca astfel devenea stapan peste omenirea care uitase poruncile Domnului. Altii cred ca piatra a fost smulsa din munte tocmai pentru ca oamenii erau foarte credinciosi. Diavolul voia sa inunde valea, oprind cu ea cursul Bistritei. In ambele povestiri se spune ca zorii zilei, cantatul cocosului l-au speriat si a scapat piatra in comuna "Poiana Teiului". Este greu sa treci pe langa Piatra Diavolului sau Piatra Teiului, asa cum i se mai spune, fara sa o observi. Impunatoare si solitara, stanca atrage atentia trecatorului, chiar daca se afla in viteza mijloacelor de transport moderne. Maretia ei atrage curajosii, care pun ramasag ca reusesc sa o cucereasca cu mainile goale. De obicei, asta se intampla la o mare sarbatoare locala ce are loc o data pe an si care aduna numerosi participanti. Incercarea este insa fatala pentru multi dintre acestia, astfel incat in aproape fiecare an sarbatoarea aduce si cate o nenorocire. Localnicii mai spun ca cercetarile specialistilor au aratat ca piatra are aceeasi compozitie cu cea a Ceahlaului. Scafandrii au descoperit nisip la trei metri sub fundul lacului, fapt ce face greu de explicat existenta pietrei in acel loc. Legenda nu numai ca nu este demontata, ci este chiar alimentata de aceste fapte ale zilelor noastre. (Adrian Mihai)
Citeşte mai multe despre:   iulia,   descoperirea romaniei,   halaucescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de