x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Paradisul pierdut

0
Autor: Monica Iordache Apostol 11 Iul 2005 - 00:00
Paradisul pierdut


Pe o coasta de deal, in drum spre centrala termoelectrica de langa Anina, colonia Crivina, in care stateau inginerii si muncitorii, era un paradis. Cel putin asa spun amintirile celor care au mai ramas pe aici. Acum, ruinele paradisului nu mai sunt casa decat pentru cei care nu si-au gasit in viata drumul care sa ocoleasca de departe Crivina.

La "Cometa 69", un horn de tabla iese prin geamul baracii de lemn. Geam este impropriu spus, caci pe acolo pe unde ar trebui sa-i fie deschisa cale libera soarelui, niste cartoane se incapataneaza sa nu-l lase inauntru. Odinioara, pe cand se lucra la centrala termoelectrica de langa Anina, baraca avea incalzire centrala, apa calda permanenta, tot confortul. "Cometa 69" este una dintre casutele de lemn din colonia de munca de la Crivina, la vreo 15 kilometri de Anina, acolo unde ingineri si muncitori din toata tara au fost stramutati pentru a inalta centrala. Mos Iacob, stapanul "cometei", isi face loc printre cele trei-patru oi care ii pasc iarba din fata baracii.
De dupa gratiile "ferestrei", da!, "fereastra" de carton, acum deschisa, are si gratii, se iteste capul unei femei. Mos Iacob "a batut tarusul la centrala". Femeia lui a facut "legaturile" intre sefi. Legaturile telefonice. "Ea a lucrat la singura centrala care a functionat. Centrala telefonica", rade mosul din ochii albastri, iar cutele adanci de pe fata i se intind in directia zambetului. Fruntea alba, protejata pana acum acum de vreo sapca sau palarie, dupa cum se vede, ii contrasteaza cu restul fetei arse de soare, iar prin brazdele pielii i se aduna sudoare. "Al zecelea am fost aici. In ’76 am prins maidanul", spune mandru, rotind larg mana tabacita, dezvaluindu-mi si mestesugul pentru care si-a risipit viata la centrala: a fost electromecanic.

RUINE. Cum traiati in baracile astea? Degeaba ma arat mirata. Eu habar nu am ce paradis a fost aici. Ma uit in jur. Vecinii lui nea Iacob sunt peretii goi de carton mucegait ai celorlalte baraci, geamurile sparte, balariile care s-au facut stapane. Sunt cu totul cateva zeci de baraci. O amintire a celor cateva sute. Din restul au mai ramas fundatiile de beton, beciuri in care se ascund acum putinii copii ai crivinenilor cand se joaca "de-a cazematele". Acum mai traiesc aici vreo 20-30 de familii. Majoritatea pensionari, cum e mos Iacob. Altii, mai tineri, care au prins ultimii ani ai centralei si care acum isi incropesc un trai din lucrul la gaterele de prin preajma, crescand porci sau vite si incercand din rasputeri sa gaseasca pentru copiii lor un drum in viata care sa ocoleasca Crivina.

TRANSFORMARE. Ruinele fostei colonii au ajuns "imas" pentru vite

SE TRAIA BINE... Si cum era pe-aici? "Daca se aducea ceva bun in judet, aici se aducea", imi raspund amintirile lui mos Iacob. Mancarea se dadea pe cartela, e drept, dar gaseai de toate, pana si carne macra. La piata, nu mai vorbim. Se traia bine. Mai erau si cantinele... Casutele aveau incalzire centralizata, apa curenta, baie si bucatarie. "La Oravita, unde am stat prima data, am murit de frig. Aici nu se pomenea asa ceva. Iarna lasam geamurile deschise sa se mai racoreasca in casa", mai rasare o amintire. Prin gradini crestea frumos si ordonat iarba, garduletele erau mereu vopsite, drumurile pietruite, gainile cotcodaceau prin mai toate ograzile, iar porcii, ce mai..., asteptau Craciunul, ce era sa faca? Nu stiu daca amintirile lui nea Iacob chiar imi spun adevarul-adevarat sau doar se rasfata, multumite ca le mai intreaba cineva de sanatate. Ceva-ceva tot o fi fost... "Luam 5.800 de lei la lichidare. Cand vedeam atatia bani, ma intrebam daca sunt ai mei sau ai altcuiva." Cand e vorba de bani, aici e certitudine! Salariul lui nea Iacob, de electromecanic, sa tot fi fost pe la 8-10 mii de lei. O avere pe vremea aia. Mai lua si femeia vreo 3 mii. Se traia boiereste.

CATEGORII. Se traia boiereste, dar tot pe categorii. "Clasele sociale" ale coloniei erau definite de tipul baracii. In "Comete", asa cum e a lui mos Iacob, stateau muncitorii. In "Diane", stateau maistrii, la confort sporit. Iar vilutele "Tomis" erau chiar de lux. Aici stateau inginerii si oficialii de la Bucuresti, cand veneau "in deplasare". Colonia includea vreo sase mii de suflete, dupa unele amintiri, poate mai putine, dupa altele. Oameni adusi din toate colturile tarii, muncitori si specialisti in construirea de centrale termoelectrice, dezradacinati si plimbati de pe un santier pe altul. De aici, multi si-au facut rostul prin alte parti. Altii, cum e mos Iacob, care a pierdut apartamentul din Oravita si a renuntat la mostenirea dupa mama, au ramas pe-aici, ca nu au avut unde sa se duca. Asta a fost si soarta "Cometei 69": sa nu ramana singura decat atunci cand pentru mos Iacob altcineva va hotari cand va fi timpul de plecat.

Cartier al Aninei


Crivina a fost transformat recent in cartier al Aninei, desi distanta dintre fosta colonie si oras este de vreo 15-16 kilometri. Viceprimarul Aninei, Radu Nicolae, da neputincios din umeri cand vine vorba de Crivina. Nu prea au vrut sa-si ia belea pe cap cu un cartier atat de lipsit de speranta, dar nici asa de izbeliste nu puteau sa-i lase pe cei care mai stau aici. Ce se mai poate face? Unii care, in ciuda conditiilor, se incapataneaza sa mai puna un lemn nou prin afara baracii, sa cultive o gradina si sa creasca un porc, doar ei mai pot salva Crivina. Daca or abandona si ei, se va darama totul incet-incet. In studiu este insa un program de ecologizare, prin care zona sa fie curatata de betoane si daramaturi si reimpadurita.
Citeşte mai multe despre:   iacob,   centrala,   descoperirea romaniei,   crivina

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de