x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei Privatizare sau inchidere

Privatizare sau inchidere

de Adrian Mihai    |    08 Iul 2005   •   00:00
Privatizare sau inchidere

Exploatarea celui mai mare zacamant de cupru din Romania este la un pas de privatizare sau de inchidere, daca prima nu reuseste. Pierderile au scazut mult, dar pentru rentabilizare e nevoie de dublarea productiei si investitii de 90 de milioane de euro.

Mina de cupru de la Rosia Poieni a intrat intr-o cursa contra cronometru. Ca sa nu fie inchisa, sfarsitul anului viitor trebuie sa gaseasca firma Cupru Min SA Abrud fie profitabila, fie pe maini private. Pierderile au fost mult reduse, dar pentru a deveni rentabila sunt necesare investitii mari. Sorin Vatajelu, directorul general al societatii, este convins ca singura solutie este privatizarea, deoarece pentru rentabilizare ar trebui 90 de milioane de euro, bani pe care statul, in calitate de actionar, nu este dispus sa-i dea.
Anul trecut, mina a obtinut o productie-record de 5.500 de tone, cantitate asteptata si anul acesta, dar cu un numar mai mic de angajati. Pierderile s-au diminuat de la 250 de miliarde lei la 4,9 miliarde lei. "Am umblat la tehnologie, s-a mai ridicat un pic constiinta in oameni", explica managerul. Subventiile s-au diminuat si ele de la 400 la 100 de miliarde lei, iar de la anul societatea nu va mai fi subventionata deloc.

PRODUCTIE. In afara de investitii, trebuie marita si productia. Mai precis, ea trebuie dublata. In acest ritm, rezervele sunt suficiente pentru inca 50 de ani de exploatare, ne spune Vatajelu. Scaderea pierderilor a fost posibila prin reorganizarea societatii. Numarul angajatilor a fost diminuat foarte mult. In vremurile bune, atunci cand mina a fost deschisa, aici lucrau 4.800 de oameni. Acum mai sunt doar 930 de angajati. "Am comasat anumite activitati. In economia asta de piata la care trebuie sa te adaptezi nu mai poti sa tii un angajat pentru ca face o hartie", ne spune directorul. El s-a implicat direct in rentabilizarea societatii. Foarte multe pierderi proveneau din procesul de productie. Schimbarile punctuale au dus la cresterea profitabilitatii in diverse segmente ale activitatii. Spre exemplu, o singura piesa pentru care a fost necesara o investitie de 25 de miliarde lei a inlocuit 42 de persoane, iar produsul final a fost de o calitate mai buna.

INTERNET. Managerii din minerit au fost preocupati mai mult de productie, ne spune Vatajelu. El a constientizat insa si importanta promovarii: "Daca nu te stie nimeni, nici nu te intreaba". Si-a facut site pentru a prezenta societatea. A facut carti de vizita, un CD de prezentare a societatii si a investit intr-un retroproiector. A observat ca toate acestea au schimbat atitudinea partenerilor de afaceri. Cel mai mare impact l-a avut Internetul. "Noi eram o firma necunoscuta si acum suntem cunoscuti pana in Australia", se mandreste managerul. Tot cu ajutorul lui, managerul reuseste sa se informeze asupra tehnologiilor moderne pe care le poate aplica in firma si stabileste contacte de afaceri.

INTERES. De altfel, el s-a implicat in atragerea investitorilor care ar putea fi interesati de privatizarea societatii, pe lista fiind acum firme indiene, englezesti, australiene si belgiene. Urmeaza demersurile pentru numirea consultantului pentru privatizare. "Asta a fost batalia, sa ne publice in Monitorul Oficial pentru privatizare", ne spune cu satisfactie directorul. In opinia lui, privatizarea ar trebui sa se faca prin aport de capital, adica statul sa ramana si el actionar alaturi de investitorul strain. In prealabil, capitalul social de 240 de miliarde ar urma sa fie reevaluat si sa creasca.
Privatizarea pica intr-un moment bun. "Norocul care ne avantajeaza este ca este foame de cupru. Nu putem produce cata cerere exista acum", ne spune Vatajelu, managerul. Datorita acestui fapt, vanzatorul poate face o selectie, alegand cumparatorii cei mai seriosi. "Produsul nostru finit este un concentrat care contine si putin aur si argint pe langa cupru", ne spune Vatajelu. Concentratul se duce la topitorie, dupa care mai exista doua etape pana se ia forma catodului de cupru care se vinde la bursa, procese care in Romania nu se mai fac din cauza inchiderii firmelor specializate precum cea de la Zlatna. Productia este predata unor firme din tara, dar pana la urma ea tot afara ajunge, consumul de cupru in Romania nefiind foarte mare.

Obiectiv de importanta nationala


PREPARARE. La Rosia Poieni se foloseste tehnologia clasica in domeniu
Cupru Min SA Abrud a fost infiintata la inceputul anului 2002, cand a fost desprinsa din Compania Nationala Minvest Deva. La prima infiintare, adica pe 21 mai 1977, data pe care Vatajelu si-o aminteste foarte bine, societatea se numea Combinatul Minier al Cuprului si avea ca obiect de activitate deschiderea si valorificarea zacamantului de minereuri sarace de la Rosia Poieni.
El isi aduce bine aminte acea data pentru ca cea mai mare parte a carierei sale a fost legata de mina de la Poieni. Aici a lucrat inca de cand s-a deschis mina si a fost declarata obiectiv de importanta nationala, iar Ceausescu a venit sa bata primul tarus. Vatajelu a participat la taierea padurii, a fost diriginte de santier, verifica lucrarile si se ocupa de achizitia de utilaje. Apoi a devenit seful atelierului de reparatii. Din 2002 a fost numit director si a restructurat compania pentru a o rentabiliza si a o pregati de privatizare.

CEL MAI MARE ZACAMANT. Rosia Poieni este cel mai mare zacamant cuprifer al Romaniei si al doilea in Europa, detinand peste 1 miliard tone de minereu cu concentratie de 0,36% Cu si 1,8% S. Astfel, el reprezinta 64,5% din rezerva de cupru a Romaniei. Tot acelasi procent il ocupa mina si in privinta productiei efective realizate de societate. Fata de celelalte zacaminte cuprifere sarace din Romania, Rosia Poieni are trei mari particularitati specifice care fac minereul usor preparabil.
Minereurile cuprifere sunt sarace, dar foarte curate. Astfel, elementele nocive pentru prelucrarea metalurgica, cum ar fi arsenul, plumbul, zincul, se gasesc la nivel de urme, nefiind necesara folosirea de tehnologii speciale pentru separarea acestora. Tehnologia clasica de preparare prin macinare-clasare-flotare-filtrare nu cere conditii deosebite din punct de vedere al reactivilor folositi si al tehnologiilor utilizate. Zacamantul are o compozitie mineralogica aparte, care favorizeaza foarte mult utilizarea solubilizarii biochimice la nivel industrial, cu obtinerea de produse de cupru de inalta puritate.
×