x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Scriitorul Fanus Neagu rememoreaza Braila

1
Autor: Roxana Ioana Ancuta 05 Aug 2005 - 00:00
Scriitorul Fanus Neagu rememoreaza Braila


Fanus iubeste acest oras ca pe nici un altul. Pastreaza amintiri pretioase, vorbeste despre Braila ca despre o prietena adevarata de-o viata si aici revine intotdeauna ca in propria-i casa.

Jurnalul National: Cum a fost copilaria dumneavoastra la Gradistea de Sus (judetul Braila), satul natal si locul care v-a lasat, probabil, amintiri de neuitat?
Fanus Neagu: Trebuie sa spun ca eu am vazut Braila tarziu - si ai sa vezi de ce. N-am facut niciodata nici un fel de scoala la Braila (n.r. - Liceul Militar, Scoala Normala si cea Pedagogica si facultatea le-a facut in diferite orase: Iasi, Campulung Muscel, Bucuresti, Galati), dar o iubesc ca pe nici un alt oras. Am fost nascut in campie, la 50 km distanta in afunzimile Baraganului. Pentru noi, in copilarie, Braila era ceva care tinea de hora de zane, de fantastic si fabulos. Toate povestile pe care le auzisem de la cei batrani despre Terente, despre Codin, despre inimaginabila bogatie a Brailei ne-au captat inchipuirea. Cum mai tarziu, in adolescenta, visam la Paris, pastrand proportiile, cu aceeasi bucurie visam si la Braila. Impreuna cu alti copii ne urcam in nuci, in ciresii cei mai inalti si ne aruncam privirile spre zarea Brailei, unde ni se parea noua ca trec trenuri pe care nici nu le vazusem - pana la 11 ani n-am vazut nici un tren - , vapoare care duceau spre un Orient al tuturor bogatiilor si al tuturor aventurilor. Ne inchipuiam un oras iesit din basme. De altminteri, Braila chiar asa era in adolescenta mea. Iesita din basme. Asa frumos am visat despre un oras... mai tarziu, in adolescenta, cand am invatat aproape toate strazile mari din Paris, din romanele franceze. Stiam unde se situeaza punctele cele mai stralucitoare ale orasului, cum si despre Roma Antica tot asa am visat, dar mai tarziu, iar cand le-am colindat, tin sa te anunt, toate au corespuns inchipuirii: si Braila, si Parisul, si Roma.

Ce inseamna pentru dumneavoastra Braila?
Braila este povestea de care nu voi scapa niciodata, atat de frumoasa, construita de marii scriitori care s-au nascut in cuprinsul ei. Cateva exemple celebre sunt Panait Istrati, poetul Voronca, prozatorul si dramaturgul Sebastian. Ca sa nu mai spun ca la Braila a aparut pentru prima data in Romania "Luceafarul" lui Eminescu. Prima oara a aparut la Viena, unde Eminescu era student. Braila a dat si o suma de intelectuali, mari medici - Mina Minovici, un savant urias ca Anton Dumitriu. Multi, foarte multi... Este un oras in care au jucat pe scena Teatrului din Braila Sarah Bernard si Maria Filotti, aceasta din urma fiind braileanca. Braila a fost oras de armatori, mari proprietari de corabii. Era oras porto-franco, scutit de taxe si deschis spre toate gurile lumii. Era in epoca cand domina graul si cand pretul mondial al graului se facea, uneori, la Braila. Cand era porto-franco, Braila primea anual in port cam 11.000 de vapoare. Acum primeste patru sau cinci. Azi, cred ca este orasul cu cei mai multi someri. Asa banuiesc - daca nu cumva il bate Botosaniul lui Eminescu.

Una din marile frumuseti ale Brailei, legendarei Braile, era Balta. A devenit acum Insula Mare. Aceasta fiind, ca unitate agricola, atat de mare, incat echivaleaza cu intreaga suprafata agricola a Austriei, statul modern de astazi. Cand Insula nu era indiguita, pestele, care astazi este asa de scump, era mancarea saracului, ca si branza, salamul si maslinele.

Cum vedeti Braila de astazi?
In clipa actuala, Braila cred ca se redreseaza. Cu greu, dar se redreseaza. Eu o iubesc la fel de mult ca si pe cea veche. Banuiesc ca intreprinzatorii, dupa ce se vor satura de furat, vor lasa sa le curga aur printre degete si pentru redresarea acestui oras frumos. Eu cred in viitorul Brailei, cu toate ca ea, fiind inecata de campie aproape din trei parti, s-ar putea sa-si gaseasca salvarea tot ca oras plutitor.

Cand ati fost ultima data la Braila?
Pai sa tot fie vreo doua luni. Mi-e dor mereu de Braila si, de cate ori pot sa scap, ma duc acolo. Iau trenul si fug la Braila.

Ce faceti cand mergeti acolo?
Ma umplu de tinerete, imi rascolesc amintirile, sarut Dunarea, ma uit la salcii si ma umplu de melancolie. Ma intalnesc, din pacate din ce in ce mai putin, cu vechi prieteni. Multi se trec dincolo... Trebuie sa stii ca Braila este orasul cu cele mai frumoase fete din Romania. Inainte le rapeau turcii, ca pe Chira Chiralina, acum se duc singure la turci. Dar se intorc.

Zugravita de dumneavoastra, Braila pare un loc care incita si atrage. De ce n-ati ramas acolo?
Pentru ca soarele de la Bucuresti rasare, cum spun ardelenii.

Si Bucurestiul cum vi se pare?
Orasul in care traiesc de vreo 50 de ani, mi-am tocit si simtirile pentru el si el pentru mine, probabil.

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveti legate de Braila?
Nu stiu... am multe. M-am insurat cu nevasta-mea, care este tot din Braila. Prin Braila am avut si dragoste inainte de sotia mea, iar daca am avut si dupa, nu marturisesc... Braila are un limbaj propriu, care tine de mirific. Pana in 1944, cand s-au rasturnat zodiile, era un oras care avea vreo 60.000 de locuitori. Azi are 200 si ceva de mii. O lege care a functionat si in Romania spunea ca un oras cu pana in 100.000 de locuitori nu are voie sa aiba 600 de carciumi. Braila avea fix 599. Nici astazi nu duce lipsa de carciumi, dar, desigur, nu mai are 599.

De ce duce lipsa Braila?
Duce lipsa de fabrici. S-au inchis fabricile, uzinele, au disparut locurile de munca, portul e mort, graul se vinde la pret foarte mic sau nu se vinde deloc si lumea pleaca. Pe vremuri, vanzatorii plecau, asemeni lui Istrati, spre Orient, altii, precum marele poet Ilarie Voronca, alegeau drumul Parisului. Cei care visau sa faca o cariera in presa alegeau drumul Bucurestilor - cati n-au fost!? - invingatori erau aventurierii si cei care visau "Literele". Eu sunt un tip optimist si sper ca Braila va intra din nou in randul marilor porturi fluviale.

PEISAJ
"Imprejurimile Brailei sunt naucitor de frumoase. Sunt fabuloasele paduri de salcam cu floarea rosie de la Viisoara, iar legendarele Balti ale Brailei erau neasemuit de frumoase. Atunci era acea bogatie de peste de care vorbeam, erau cantecele si legendele care s-au croit despre Chira Chiralina"

BOGATIE
"Braila este orasul cu cele mai frumoase fete din Romania. Inainte le rapeau turcii, ca pe Chira Chiralina, acum se duc singure la turci. Dar se intorc"

SPRE BINE
"In clipa actuala, Braila cred ca se redreseaza. Cu greu, dar se redreseaza. Eu o iubesc la fel de mult ca si pe cea veche. Banuiesc ca intreprinzatorii, dupa ce se vor satura de furat, vor lasa sa le curga aur printre degete si pentru redresarea acestui oras frumos" - Fanus Neagu, scriitor
Citeşte mai multe despre:   Braila,   oras,   descoperirea romaniei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de