Viitorul se muta in Vietnam

Scornicestiul este orasul in care exista nu mai putin de 28 de firme de confectii textile. Peste 2.000 de scornicesteni traiesc cosand la masina, tivuind sau croind materialul. Se pare insa ca peste cativa ani toate aceste fabrici se vor inchide.

Patronii, directorii si paznicii fabricilor de textile din Scornicesti sunt foarte timizi in privinta relatiilor cu publicul. Toate lucreaza in sistem lohn. Sistemul presupune ca o firma din strainatate incheie un contract cu firma romaneasca. Apoi trimite firmei romanesti modelele de articole vestimentare si materialul. Firma romaneasca nu face decat sa urmeze instructiunile firmei straine, care astfel ii cumpara toata productia. Partea romana nu vine decat cu forta de munca. De ce Romania? Pentru ca forta de munca este ridicol de ieftina fata de alte tari europene? De ce Scornicesti? Pentru ca aici munca se plateste si mai prost.

LA EXPORT. Prima fabrica pe care am vizitat-o este situata in centrul oraselului si se numeste Marlene Com SRL. 80% din productie pleaca in Anglia, restul, in Italia. Se produc numai confectii de dama, angajatii sunt in numar de 700, iar patronii sunt din Bucuresti. Roza Vodita este cea care conduce aceasta fabrica si ne-a povestit ca multi angajati locuiesc in satele din jurul orasului, asa ca li se asigura transport pana la locul de munca.

Se lucreaza "in acord", adica lucratorii sunt platiti in functie de ce produc, chiar daca sunt angajati cu carte de munca. Roza Vodita mai spune ca durata unei zile de lucru este de 8 ore, dar ca se poate lucra si sambata ori duminica, in functie de solicitari.

STANA DE PIATRA. Clientii straini spun ca industria de confectii textile din oras va ramane in loc cand vor creste salariile

Prin sectii, femeile trebaluiesc de zor. La trecerea noastra nici macar nu ridica privirile de pe cusaturi si isi vad mai departe de lucru. Fac diferite operatiuni cu nume ciudate, cum ar fi "surfilarea", adica coaserea marginilor de materiale textile, pentru a nu se destrama.

O alta fabrica de confectii isi are sediul chiar sub tribunele stadionului cu nume predestinat "Viitorul Scornicesti". Are 160 de angajati si se numeste Profil Mod SRL. Exporta in Anglia, Franta, Germania si Spania. Ion Dobre, directorul de productie, ne spune ca patronul este turc, iar fabrica produce confectii de dama si pentru copii. "Strainul cauta mana de lucru ieftina. Nu-l intereseaza de tine. Iti da un pret: daca vrei, vrei, daca nu, te descurci", spune Dobre. Directorul ne lamureste de ce textilele romanesti nu se pot vinde in tara: sunt ieftine, dar mai ieftine sunt cele turcesti sau chinezesti. "Pe piata interna nu poti sa intri, pentru ca e acaparata de turci, chinezi, care vand ieftin. Nu poti sa faci fata", afirma el. Cam 40% dintre angajatii firmei sunt barbati. "Au invatat sa coasa uitandu-se la femei", spune Dobre, care adauga ca prefera mai mult angajatii barbati, pentru ca sunt mai harnici.

MUNCA GREA. Seara trecem pe la carciuma sa cautam un fruntas liberal local. Femeia de la bar e tacuta, dar, la un moment dat, nu se poate abtine si ne intreaba daca intr-adevar suntem de la ziar. Dupa raspunsul afirmativ, incepe sa-si descarce sufletul. Ne spune cat de grea este viata de lucratoare in fabricile de textile din Scornicesti. "Muncim pentru doua milioane si sase sute de mii pe luna. Ne-au scos plata de la orele suplimentare", se lamenteaza femeia. Apoi ne insira povesti aproape incredibile cu femei care lucreaza uneori cate 24 de ore fara intrerupere, pentru ca patronii trebuie sa-si onoreze comenzile. Ne spune cum o fata a lesinat langa masina de calcat si totusi sefii nu i-au dat voie sa plece acasa, amenintand-o cu pierderea locului de munca.

Cuvintele ei sunt confirmate si de un client al barului, a carui sotie lucreaza tot intr-un atelier de confectii. Omul ne spune ca fabricarea unei perechi de pantaloni este platita cu doar 200 de lei vechi. Numai ca la o pereche de pantaloni lucreaza mai multe persoane, fiecare executand o operatie distincta. "Au ajuns copiii sa ma intrebe: «Mami, azi cand vii acasa?»", adauga, amarata, femeia.

"Scornicestiul e un gunoi"

Alfred Leonard (foto) este un englez care face afaceri cu textile la Scornicesti. Directorul firmei din stadion nu il prea iubeste: "Ne injura, ne zice «fuck you», «fir-ati ai dracu’ de romani!»". Alfred este insa un om calm, care traieste de 10 ani in Romania si locuieste in Pitesti. "Orasul e un gunoi", spune el despre Scornicesti. Se plange de birocratia din Romania, pe care n-a mai intalnit-o nicaieri si ne indeamna sa intram intr-un atelier de confectii: "Intrati si vedeti! Astea nu sunt conditii normale". Alfie spune ca fabricile de textile care lucreaza in lohn merg deocamdata in Romania, pentru ca mana de lucru este ieftina, dar are previziuni sumbre pentru textilistele noastre. "Ma uit la televizor, si daca Romania intra in Uniunea Europeana, salariile vor creste, fabricile se vor inchide si se vor muta probabil in Vietnam." Desi traieste de pe urma muncii prost platite, Alfie se revolta: "Nu mi se pare normal ca eu sa castig intr-o zi cat castiga un croitor intr-un an. Nu este normal".