x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Zona contaminata!

0
Autor: Carmen Plesa 13 Iul 2005 - 00:00
Zona contaminata!


Povestea minei de la Ciudanovita a inceput in 1955. Mii de oameni au fost pusi in contact cu uraniul, fara sa li se spuna la ce riscuri se expun.

L-au cautat germanii in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Il "mirosisera", cu cativa ani inainte austriecii. Pana la urma l-au zarit rusii, care au "scanat" zona din avioane, cu aparatura speciala. Dar uraniul de la Ciudanovita nu s-a dat gasit decat dupa numeroase sapaturi. Facusera rusii santuri-santuri, dar nu descoperisera mare lucru. Un singur sant mai ramasese. Nici nu fusese cartat. In 1955, de la santul acela a inceput povestea exploatarii uraniului de la Ciudanovita.
Mii de oameni au fost adusi sa exploateze uraniul care lua, pe atunci, calea Rusiei, via Feldioara. In apropierea minei a fost construita si o colonie pentru minerii veniti de prin tara. Zona capatase numele de "Texas". Veneau oamenii, trageau tare 4-5 ani, strangeau bani, dupa care plecau si-si vedeau de viata, cu ce castigasera, in locuri mai linistite. Minerii lucrau in ture de sase ore, fara echipament special - mai putin lampa si masca de autosalvare. Ca sa scoata un ban in plus, se aruncau si la ore suplimentare. Ca sa faca "norma", perforau si "puscau" pe uscat, procedura foarte periculoasa - din cauza prafului pe care-l inspirau - , dar mai spornica.

TRANSPORT. Minereul cu uraniu era bagat intr-un buncar, in dreptul caruia trageau masinile speciale care transportau materialul radioactiv la gara speciala care deservea mina. Pana la destinatie - Feldioara (judetul Brasov), garnitura nu oprea in nici o statie.
La uzina de la Feldioara, minereul uranifer era procesat si transformat in combustibil nuclear. Conducerea actuala si cea de pana in 1989 a minei sustin ca transportul se facea in conditii de maxima securitate. "Bomba" - asa botezasera insa minerii trenul care ducea uraniul de la Ciudanovita. "Era strict secret. Habar n-aveam la ce ne expunem. Abia dupa 1989 a inceput sa se mai afle cate ceva", spune un fost angajat.

INCHIDERE. In 1989, in exploatarea de la Ciudanovita lucrau 2.300 de persoane. In 2000, urmare a unei hotarari de guvern, productia a fost oprita, iar mina de uraniu a intrat in conservare. Se lucreaza la inchiderea subteranelor, va urma inchiderea legaturilor cu suprafata si apoi ecologizarea zonei. In acest moment, mina mai are 150 de angajati, toti implicati in actiunile de inchidere. Costurile mari de exploatare - 150 de dolari pe kilogram, fata de 75 de dolari, de exemplu, pretul cu care il scot canadienii - au fost motivul pentru care uraniul nu mai este scos la suprafata de la Ciudanovita.
Specialistii spun insa ca, daca la cei 75 de dolari adaugam toate taxele pe care trebuie sa le dea canadienii pentru un transport atat de periculos, pana in Europa, ajungem sa importam uraniu cam la 150 de dolari pe kilogram. Din 2000 pana in 2005, procedurile de conservare si inchidere a minei au costat 449 de miliarde de lei vechi. Numai energia electrica consumata la mina intr-o luna se ridica la 1,2 miliarde de lei vechi.

CONTAMINARE. In decembrie 2004, Hobby Club Jules Verne, o organizatie non-guvernamentala, a atras atentia, in urma masuratorilor pe care le-a facut cu aparatura si specialisti canadieni, ca in zona Ciudanovita sunt locuri in care nivelul de radioactivitate depaseste si de 30 de ori cota de alarmare. Zona cea mai periculoasa - buncarele din gara de unde pleca pe vremuri uraniul.
Pe langa colonie mai existau insa halde uitate de rusi - care au plecat din zona in 1960, care prezentau, de asemenea, un nivel de radioactivitate mult peste cota de alarma. Pana si in peretii caselor din satul Ciudanovita nivelul de radioactivitate era ridicat. Motivul - oamenii au folosit la constructie diverse materiale pe care le-au subtilizat din fosta mina.

SCANDAL. Descoperirile ONG-ului au ajuns si la presa, iar jeepurile celor de la Comisia nationala pentru controlul activitatilor nucleare (CNCAN) au rasarit brusc la Ciudanovita. Verdictul: "nici un pericol!". Aparatura celor de la Hobby Club Jules Verne nu era buna, arata valori gresite", se apara actuala conducere a Companiei Nationale a Uraniului - Banat. Insa, ciudat, dupa verdictul de "nepericulos", toate zonele asupra carora atrasesera atentia cei de la "Jules Verne" au fost imprejmuite cu sarma ghimpata si marcate cu semne de "zona cotaminata radioactiv". Inainte ca zona sa fie marcata, turistii care treceau cu drezina se opreau, se catarau pe buncare si pe rampele de incarcare a uraniului, se fotografiau pe halda de steril.

"SIGUR". Sucursala Banat a Companiei nationale a uraniului are angajati 24 de paznici. O parte din ei sunt insarcinati cu securitatea celor 78 de hectare pe care se intinde exploatarea de la Ciudanovita. Dar reprezentantii companiei ne-au asigurat ca n-ar fi nici un pericol, in caz ca unor teroristi le-ar trece prin cap sa obtina uraniu de la Ciudanovita. Si asta pentru ca teroristilor le-ar trebui, ca sa scoata minereul, "capse, dinamita etc.", spune conducerea companiei.
Si ca sa ma convinga ca zona Ciudanovita nu e sub nici o forma periculoasa, cei de la Sucursala Banat a Companiei nationale a uraniului m-au invitat sa iau in buzunar orice piatra, bucata de minereu, pe care o gasesc in zona. Nu m-as expune la nici un pericol, m-au asigurat. Mai mult, potrivit indemnurilor, as putea s-o pastrez ca bibelou, in biblioteca.

ACCIDENTE


"Mergeam cu masina incarcata cu minereu de uraniu la Lipova. Treceam prin Timisoara. Si masinile alea numai inchise etans nu erau. La un stop, cum plecai mai brusc, mai cadea cate ceva din masina. Dar ce stia lumea? Ziceau ca e pamant"
fost sofer de la mina

EXPUNERE


"Prin zona garii trece cea mai veche cale ferata din tara, si sute de oameni, care nu stiau ce reprezinta acele buncare, erau expusi radonului, gaz radioactiv pe care-l imprastie minereul uranifer"
Mircea Golosie,inginer

COSMARUL
Ciudanovita se gaseste la 18 kilometri de Oravita pe drumul judetean sau la 17 kilometri pe calea ferata spre Anina. Cei de la "Jules Verne" spun ca in zona Ciudanovita exista in acest moment 35 de halde, care prezinta urme de uraniu. Cele mai multe sunt nemarcate. Copiii se joaca pe ele, animalele pasc. Minereul uranifer nu e foarte usor de recunoscut, mai ales ca unul din cele doua tipuri care se gasesc in zona aduce foarte mult cu granitul. Apele de la ploi spala aceste halde, dupa care se varsa in paraiele care strabat zona Ciudanovita. Ficatul unui peste poate inmagazina o cantitate de uraniu de 300.000 de ori mai mare decat doza mortala pentru un om. Leucemie, cancer, malformatii grave - sunt doar cateva din efectele pe care le poate avea contactul cu uraniul sau radonul. Cancerul poate aparea si dupa 30 de ani de la expunere.
Citeşte mai multe despre:   zonă,   uraniu,   descoperirea romaniei,   ciudanovita,   uraniul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de