x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Istoria Dobrogei, sub agresiunea betoanelor

Istoria Dobrogei, sub agresiunea betoanelor

de Paula Anastasia Tudor    |    Doru Iordache    |    06 Apr 2010   •   00:00
Istoria Dobrogei, sub agresiunea betoanelor



miscarearezistenta.jpgElemente antice trimise la export, lăcaşe de cult - mo­numente istorice care se dărâmă ca ofrandă adusă Zeului Ban. Un patrimoniu valoros strivit de plus-valoare, la semnătura oamenilor care ar trebui să-l protejeze. Istoria ori se vinde bucată cu bucată ori... se dărâmă.

Turcii care au trăit în partea de sud a podişului dobrogean până la 1877 au numit dâmbul de piatră, acoperit atunci cu iarbă şi pământ, "Adamclisi" (Biserica omului), datorită ostaşului care-l străjea.  Dâmbul era monumentul triumfal Tropaeum Traiani, cel ridicat de romani în urma luptelor din zonă date în primul război dacic, 101-102 d.H., în care zeci de mii de soldaţi romani au căzut sub săbiile încovoiate ale dacilor, unicat al lumii romane.

Construcţia fusese decorată de jur-împrejur cu 54 de metope - plăci mari din calcar, de aproximativ 1,20 metri înălţime, cu scene din luptă în basorelief, unele dintre acestea regăsindu-se şi pe Columna lui Traian. În 1882, când au început lucrările de cercetare a monumentului, din cele 54 de metope originale s-au mai găsit 49, unele îngropate în vecinătatea monumentului, altele pe la ţărani, în sat. În anii '60 au fost închise pentru conservare în muzeul construit la Adamclisi, locul lor pe monument fiind luat de replici.


METOPE, LA EXPORT
Metopele romane reprezintă piese deosebit de importante pentru patrimoniul cultural românesc. Ele sunt părţi componente din monumentul triumfal care este clasificat de categorie A. Chiar şi copiile sunt foarte va­loroase. Legea spune că aceste piese, dar şi replicile lor nu pot părăsi ţara decât cu acordul scris al Comisiei Na­ţio­nale a Muzeelor şi Colec­ţiilor şi al Ministerului Culturii şi Cultelor.

Cu toate acestea, directorul Direcţiei Jud­e­ţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Constan­ţa (DJCCPCNC), Virgil Lungu, a aprobat realizarea unor replici care urmau să părăsească ţara. În august 2008, Muzeul de Istorie şi Arheologie Naţională Constanţa (MINAC) a primit o solicitare din partea unei fundaţii italiene. Aceasta cerea aprobarea executării a şapte copii după metopele originale pentru a fi prezentate într-o expoziţie la Florenţa.

Directorul MINAC, Chera Constantin, şi-a dat acordul tacit pentru realizarea copiilor. Există şi o adresă către DJCCPCN, de fapt o cerere fără număr de ieşire din mu­zeu, dar care a fost înregistrată la direcţie. Se pare că do­cumentul a fost întocmit de cineva tot din direcţie cu sco­pul de a da drumul executării lucrărilor. În conse­cinţă, au fost luate mulaje metopelor originale chiar la mu­zeul de la Adamclisi după care s-au executat cele şapte replici.

La 10 septembrie 2008 a fost emis de DJCCPCNC un certificat de export definitiv. Acest document semnat de directorul Virgil Lungu are specificaţii oximoronice: "Metope contemporane" (metopele sunt elemente arhitecturale antice), nespecificându-se dacă sunt copii. Nici autorul nu este menţionat.

În dosarul ataşat certificatului nu există nici măcar pozele copiilor care fac obiectul exportului. Au fost ataşate doar fotografii de pe internet ale metopelor originale. Corpul de Control din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor a efectuat un control la DJCCPCN şi a stabilit că Virgil Lungu a emis un certificat de export fără să ţină cont de prevederile legii şi fără acordul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţii­lor şi al Ministerului Culturii şi Cultelor, care era obligatoriu.


LEGE À LA LUNGU
Constanţa, dar mai ales zona peninsulară a oraşului, este impregnată de istorie. Fiecare săpătură scoate la iveală ziduri ale Cetăţii Tomis. Din acest motiv, zona este considerată sit de categorie A. Iar pentru acestea, orice certificat de descărcare de sarcini arheologice şi orice aviz, acte premergătoare obţinerii autorizaţiei de construire trebuie eliberate de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv Comisia Naţională de Arheologie. Cu toate acestea, toate avizele şi certificatele de descărcare de sarcini din zona "A" a oraşului Constanţa au fost eli­berate de DJCCPCN sub semnătura directorului Virgil Lungu.

Unul dintre monumentele care are de suferit din această cauză este Moscheea Hunchiar. Construită în 1862, moscheea este clasificată monument istoric de ca­tegorie A, ocupând poziţia 561 pe lista Monumentelor Istorice.

Un investitor local a cumpărat un teren în vecinătatea monumentului cu intenţia să construiască o clădire. Ministerul Culturii i-a eliberat un aviz care limita suprafaţa construibilă până la 3 metri de moschee. Însă directorul Virgil Lungu a eliberat un alt aviz, care permitea investitorului să se apropie până la 1,2 m de zidul lăcaşului de cult, ceea ce a şi făcut.

Muftiatul Cultului Musulman a atacat autorizaţia de construire. Nouă luni au trebuit instanţei să suspende lucrările până la judecarea cauzei, cu toate că procedura dura în mod normal maximum două săptămâni. Când s-au suspendat lucrările, clădirea era deja ridicată. Din cauza şantierului din imediata vecinătate, în zidurile moscheii au apărut crăpături ce afectează structura monumentului.


UN MONUMENT PENTRU UN MALL

Biserica Adormirea Maicii Domnului, construită în anii 1905-1911, este de asemenea monument de categorie A, dar are neşansa de a se afla în apropierea mall-ului Tomis, care în urmă cu câţiva ani se afla în plin proces de expansiune.

Pentru cea de-a doua extindere dorită de proprietarii mall-ului au fost eliberate două avize. Primul a fost dat de Ministerul Culturii şi Cultelor în septembrie 2005 şi interzicea practic construirea în apropierea bisericii, pe amplasamentul care însemna o parcare şi o bucată din Strada Griviţei.

La începutul anului 2007, Virgil Lungu a dat un nou aviz, care le-a permis investitorilor să-şi ridice noua aripă, pe un proiect identic cu cel respins de Ministerul Culturii. Ca şi în cazul moscheii, şantierul a afectat zidurile bisericii şi pictura, iar una dintre turle s-a înclinat cu câteva grade.

Cele două avize eliberate de Virgil Lungu cu de la sine putere avantajează clar investitorii în detrimentul mo­numentelor istorice. Conform legii, cele două documente care au condus la demararea lucrărilor sunt nule de drept pentru că, aşa cum am arătat în debutul articolului, în aceste cazuri numai comisiile din minister aveau competenţa să elibereze aceste avize.

În plus, apro­bările directorului Lungu au afectat cele două monumente. După ce Jurnalul Naţional a publicat un articol despre afacerile lui Virgil Lungu, ministrul Culturii şi Cultelor, Hunor Kelemen, i-a cerut demisia acestuia. Dar, în dulcele stil balcanic, Virgil Lungu refuză să şi-o dea.

×
Subiecte în articol: mişcarea de rezistenţă