x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Kitsch - Ce mai stim despre traditii?

0
Autor: Anca Scarlat 12 Oct 2006 - 00:00
Kitsch - Ce mai stim despre traditii?


Taranul roman nu mai are nimic din ce-l caracteriza cu un secol in urma. Si-a pierdut costumul, si-a pierdut ceramica, si-a uitat traditiile. Si-a pus flori mari, rosii pe cerga, a schimbat culorile casei si de cativa ani si-a pus termopane.

Ne-am obisnuit sa vorbim despre traditie. La singular. Ea nu exista. Si nici nu a existat. Nu a fost niciodata o singura traditie, ci mai multe. Tot ele, traditiile, s-au transformat in timp. Lent, dar sigur si ireversibil. Cultura populara caracterizeaza omul si trebuie sa-i raspunda nevoilor imediate. Arta populara s-a construit pe sabloane, pentru ca omul simplu a fost mereu invatat sa respecte regulile comunitatii in care a trait. Variatiuni in creatia populara sunt putine si, de obicei, fiecare element are semnificatia proprie. Motivele traditionale formeaza un limbaj. Si prin fiecare creatie se spune ceva.

SA BATEM PASUL PE LOC! Romania a ramas mult in urma tarilor din Europa de Vest din cauza evenimentelor istorice care nu au avantajat dezvoltarea culturii "inalte". Chiar si marii nostri creatori s-au inspirat tot din cultura populara. Criticii au supralicitat. Si bine au facut. Pe Eminescu l-au laudat ca s-a inspirat din genialitatea omului simplu si l-au transformat in emblema. Avem nevoie de embleme pentru a raspunde pozitiv la "raportul in fata lumii culturale". Trist, dar adevarat. Ce ne-am face fara Eminescu? Si ce ne-am face fara Brancusi? El s-a inspirat din arta Gorjului. Iar arta Gorjului e acum la muzeu. Dar nu numai prin Brancusi. E la muzeu mai mult decat in realitate. A mai ramas si in cateva sate, dar in cele mai multe cazuri doar pentru ca oamenii sunt mandri de geniul lor, Brancusi. Asta au aflat insa de la oamenii de cultura. Deci au prelungit fortat viata unui muribund: traditia.

AUTENTIC. Si unde e autenticitatea? S-a pastrat in cateva locuri. Din diverse motive. De obicei s-a pastrat in acele sate unde electricitatea a ajuns mai greu. Sau unde transporturile nu s-au putut face din cauza drumurilor inaccesibile. Ca in Muntii Bucovinei. Aici si oamenii au avut un cuvant decisiv, pentru ca s-au opus schimbarii mai mult decat altii. Si acum se mai construiesc in orasele judetului Suceava case din lemn. Dar asta se intampla pentru ca lemnul a ramas cel mai accesibil material de constructie pentru omul de rand. Iar tehnica traditionala este geniala, simpla si singura care ii apara pe oameni de frigul iernilor cu temperaturi de - 30 de grade Celsius.

Tot in Bucovina, oamenii merg duminica la biserica, unii imbracati in costume populare. Nu-i obliga nimeni. O fac pentru ca asa "au apucat", pentru ca nu au unde sa se duca duminica si pentru ca o camasa traditionala este si frumoasa, si adecvata temperaturilor scazute tot timpul anului. Probabil vor renunta curand la ele, deoarece s-a schimbat clima si in nordul tarii. Dar ei si-au modificat traditiile inaintea celorlalti, prin influentele austriece si ucrainene. Au adoptat ce le-a fost de folos. Acelasi lucru se intampla acum in restul tarii. Dupa 50 de ani de regim comunist, care a impus fenomene precum navetismul, urbanizarea, industrializarea si colectivizarea, toate fortate. Omul simplu a fost nevoit sa se adapteze. Doar asa putea supravietui.

GRANDOMANIE AUTENTICA. Despre caracterul taranului roman se vorbeste mai putin. Intotdeauna au existat ierarhii in satul traditional. Gospodarii au simtit mereu nevoia sa-si arate bogatia. Prin vestimentatie, arhitectura casei, obiectele din gospodarie, numarul animalelor, intinderea pamantului detinut. Iar la targurile traditionale de fete, prin numarul banilor din salba viitoarei mirese. Salba care spunea totul despre zestre.

La toate astea au fost obligati sa renunte in comunism. Dar nevoia de ostentatie a ramas. Sunt aceiasi oameni si urmasii lor. Nu se putea scoate din mentalitatea romanului o obisnuinta mostenita de la stramosi. Dupa decembrie 1989, oamenii au intrat in contact cu minunatul kitsch viu colorat, inflorat, fosforescent sau fluorescent importat din Turcia si China. Facaturi ieftine, prin care pot iesi in evidenta cu minimum de efort. Le-au adoptat foarte repede. Era normal sa se intample asa. Kitschul raspunde nevoilor imediate ale omului simplu. Frumusetea superficiala a castroanelor roz de plastic, ornate cu floricele viu colorate, a inlocuit vasele de ceramica. Mesterii lucreaza doar pentru necunoscatorii cautatori de traditii, care cumpara orice atunci cand vor sa se laude cu obiecte autentice de cultura populara. Asta i-a determinat pe romani sa mai modifice putin tehnica si ornamentele.

MANEAUA VESELA. Dar si acest fenomen a inceput tot in comunism. Atunci cand regimul a gasit de cuviinta sa incurajeze "traditia", incercand sa evite revoltele. La noi s-a instituit un soi de "comunism nationalist". Un hibrid kitsch-os intre stalinism, national-socialism german si legionarism. S-a renuntat partial la proletcultismul "clasic", punandu-se bazele unuia de fond "traditional". Evident, exagerat. Asa au devenit costumele populare kitsch, pentru a "corespunde" cerintelor platourilor de filmare, iar muzica populara a fost "adaptata" si transformata atat de mult, incat nimic din ce se canta astazi nu mai e autentic. Etnomuzicologii au reusit sa mai faca unele inregistrari pe teren, conservand in arhive cateva creatii populare care sa se poata studia la cursurile de specialitate. Restul s-a pierdut pentru totdeauna.

Taranul roman de astazi stie ca muzica populara este cea inregistrata pe discuri, difuzata pe posturile de radio si de televiziune. Noutatile aduse de fabricantii comunisti de "traditii" au fost melismele - adica infloriturile muzicale - si combinatiile de elemente din registre diferite. Cantecul vocal nu era combinat cu instrumentalul decat foarte rar. Nu au existat "orchestre" de muzica populara. Iar melismele erau specifice doar catorva zone din tara. "Estetilor" li s-au parut insa mai interesante, mai expresive si s-a trecut la productia de serie a kitschului popular. De la melismele comuniste pana la cele orientalo-maneliste a fost doar un pas. Facut dupa ’89, fara ca romanul simplu sa simta macar ca este agresat.

ARTIZANAT. Nu au scapat nici celelalte elemente caracteristice ale culturii romanesti. Frumos lacuite, regulamentar ornate, vasele, costumele, covoarele, tesaturile, obiectele de lemn s-au produs artizanal pentru a aduce beneficii comertului Republicii Socialiste Romania. Si asa au disparut generatiile de mesteri cunoscatori intr-ale traditiei si s-au nascut alte generatii de fabricanti de kitsch organizat. Cate ceva a mai ramas prin sate izolate din Vrancea.

CARPETA
"A cumpara o carpeta persana de tip tablou (peisaje cinegetice, «Rapirea din Serai») a semnificat inca in urma cu trei-patru decenii afirmarea unui statut socio-economic aparte, o anumita bunastare, relatii cu «furnizorii» si incercarea de raportare la alte etaloane apreciate ca urbane sau, cel putin, extrarurale"
conf. univ. dr. Narcisa Stiuca

ASA GRAIT-A CERCETAREA!
"Traditia" despre care se tot vorbeste nu mai exista. A murit! Traditiile romanilor se conserva in noutatea kitsch si se vor tot transforma cat timp satul romanesc va ramane o realitate vie. Faptul ca acest sat este marcat de kitsch poate fi considerat un semn bun. Asa spun si etnologii. Inseamna ca taranul roman inca exista si a ramas traditional. Intr-un mod care tine de paradoxul contemporaneitatii. Singurul kitsch care este condamnat de specialisti in acest caz este "traditionalismul" fortat. Incercarea de a reinvia un mort care a fost ingropat cu multi ani in urma. Aceasta problema s-a dezbatut chiar zilele trecute la Muzeul Taranului Roman: nevoia de a redefini "traditia" in raport cu societatea contemporana. Atunci cand este o minciuna, "traditia" devine kitsch".
Citeşte mai multe despre:   s-au,   populara,   kitschul de toate zilele,   kitsch

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de