x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lemnul românesc dat pe mâna firmelor străine

0
27 Oct 2009 - 00:00
Lemnul românesc dat pe mâna firmelor străine


În cele ce urmează veţi citi cum a reuşit o firmă austriacă, înfiinţându-şi un "pui" în România în anul 2002, să obţină controlul asupra unei părţi importante din resursa silvică autohtonă şi, nu exagerăm prea mult, să facă în multe situaţii legea în pădurile româneşti.

Beneficiind din plin de ajutorul unor factori de decizie, SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL, cu sediul în Sebeş, jud. Alba, aparţinând grupului SPB INDUSTRIEHOLDING GmbH din Austria, a ajuns azi unul dintre principalii actori pe segmentul exploatării, prelucrării şi comercializării de masă lemnoasă.
Drept urmare a "relaţiei contractuale" cu SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL, bugetul RNP "Romsilva" este prejudiciat anual cu sume de peste 60 milioane de lei noi.

Prin tot felul de metode (care numai legale nu se pot numi), firma, la care acţionari sunt trei persoane fizice (cetăţenii austrieci GERALD SCHWEIGHOFER, OMAR MITTERMULLER şi BRUNO RUHDORFER) şi una juridică (SPB INDUSTRIEHOLDING GmbH din Viena), a ajuns să deţină astăzi, în total, circa 7.000 ha de pădure în judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita, Hunedoara, Prahova, Suceava şi Vâlcea (unde a cumpărat, numai în intervalul 2007-2008, circa 5.000 ha).

Pe lângă aceasta, urmăreşte, aşa cum au anunţat propriii reprezentanţi, să totalizeze în viitor cel puţin 10.000 ha în judeţele Argeş, Harghita, Hunedoara şi Vâlcea, scop pentru care a alocat, începând cu anul 2005, peste 20 milioane de euro, precum şi circa 11.000 ha pe raza judeţelor Maramureş şi Suceava.

Din anul 2002, când a inaugurat primul punct de lucru în Sebeş, capacitatea sa de procesare a crescut de la circa 200.000 mc pe an la peste 1 milion, valoare care s-a dublat în septembrie 2008, când a deschis o fabrică de cherestea la Rădăuţi, jud. Suceava.

LEMN TĂIAT "CA-N CODRU"
Dar de ce este aşa de interesată firma din Sebeş să-şi mărească suprafeţele de pădure deţinute în România? Căutând răspunsul la această întrebare, am aflat că SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL cumpără, legal sau ilegal, de pe piaţa internă, cantităţi imense de masă lemnoasă, estimate la mai multe milioane de mc pe an, pe care le exportă în Austria către firma-mamă, SPB INDUSTRIEHOLDING GmbH, în vederea industrializării superioare, la fabrica de mobilă pe care o deţine.

Numai în anul 2007, SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL a exploatat de pe raza judeţelor Alba, Maramureş şi Suceava, direct sau prin firme interpuse (precum SC R G HOLZ COMPANY SRL Vişeu de Sus, despre care se zice că ar fi controlată de parlamentarul Ioan Mircea Paşcu), peste 150.000 mc de material lemnos de calitate superioară (răşinoase).

De asemenea, firma achiziţionează circa 80% din masa lemnoasă exploatată anual, de 800.000 mc, din judeţul Caraş-Severin (care deţine, practic, cea mai mare suprafaţă împădurită din ţară).
Mare parte din tot acest lemn este cumpărată ilegal, în urma unor înţelegeri tacite cu prestatorii de servicii.

Cum? Nimic mai simplu. De exemplu, sub masca contractelor încheiate în anul 2008 cu societăţi comerciale de pe raza judeţelor Bacău, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Sibiu, Suceava şi Vâlcea, pentru achiziţia a circa 800.000 mc de lemn, firma austriacă a beneficiat, prin bunăvoinţa acestora, de cantităţi suplimentare de masă lemnoasă fără documente legale de provenienţă şi, cu siguranţă, neevidenţiată în registrele contabile proprii.

LEGI "CU DEDICAŢIE"
Însă cea mai eficientă metodă a firmei austriece de a-şi impune propriile interese a fost să acţioneze pentru promovarea unei legislaţii permisive în domeniul silviculturii.
Bineînţeles, pentru aceasta a avut nevoie de sprijinul unor "grei" din conducerea "Romsilva" şi din Guvern.
După cum am aflat, la binele firmei austriece a pus umărul însuşi directorul general al RNP din perioada 2002-2003, FILIP GEORGESCU.

Acesta ar fi intervenit pe lângă fostul prim-ministru ADRIAN NĂSTASE pentru adoptarea în regim de urgenţă a două acte normative prin care s-au creat practic condiţiile demarării exploatării masive a fondului forestier de firma cu capital austriac.

Astfel, în perioada respectivă a fost promovată, fără nici o justificare economică, OUG nr. 71 din 13.06.2002 (pentru încheierea de RNP a contractelor de vânzare-cumpărare pe termen lung privind masa lemnoasă), aprobată în acelaşi an prin Legea nr. 654/ 07.12.2002.

Aceste acte normative au permis RNP să încheie pe termen lung (între 3 şi 10 ani) contracte de vânzare de masă lemnoasă pe picior cu agenţii economici care au activitate în domeniul prelucrării lemnului în produse finite şi a căror capacitate de producţie depăşeşte 20.000 mc pe an, aceştia putând dobândi dreptul de a încheia astfel de contracte în urma unei licitaţii publice, după care se încheie acte adiţionale la contractele respective cu regia.




Prin acest mecanism, marile firme exploatatoare (printre care se numără şi firma menţionată) au putut să preia de la RNP, fără a mai participa la licitaţiile organizate de regie la începutul fiecărui an pe baza cotelor aprobate de Guvern, şi înaintea derulării acestora, cele mai bune partizi, în funcţie de volumul de masă lemnoasă contractat pe termen lung.

Aşa cum era de aşteptat, principalul beneficiar al actelor normative de care am pomenit a fost firma HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER, care, prin trei contracte încheiate cu RNP (două în 2002 şi unul în 2003, cu valabilitate până în anul 2012 şi respectiv 2013), a dobândit dreptul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual (din cel mai bun lemn autohton!), dintr-o medie de circa 2 milioane de metri cubi destinaţi exploatării în acest sistem.

Milionul de metri cubi rămas disponibil în fiecare an a revenit tuturor celorlalte 12 firme româneşti care s-au calificat pentru acest tip de contract. Inutil să mai menţionăm, graţie actelor normative, SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL plăteşte această cantitate imensă de lemn la preţuri mult mai mici decât cele de pe piaţa liberă.

Mai mult decât atât, HG nr. 1548 din 01.11.2006, prin care au fost aprobate cotele de tăiere masă lemnoasă pentru anul 2007, a exclus "de facto" RNP de la aceste servicii silvice.

Prin actul normativ, elaborat de GHEORGHE VIOREL MARINESCU (fost director, până la data de 06.11.2006, al Direcţiei Strategii şi Reglementări Forestiere din cadrul MADPR) şi TOKE ISTVAN (fost secretar de stat în acelaşi minister, numit în a doua jumătate a anului 2006), RNP a fost obligată ca, începând cu anul 2007, să nu se mai implice direct, prin capacităţile proprii, în exploatarea lemnului din pădurile proprietate publică administrate, ci prin intermediari, fie prin contractarea serviciilor către operatori privaţi acreditaţi, fie prin vânzarea prin licitaţie a lemnului pe picior prin partizile stabilite pe baza planului anual de tăieri.

TOKE ISTVAN a fost şi cel care i-a sugerat, la începutul anului 2007, fostului ministru DECEBAL TRAIAN REMEŞ, atât necesitatea unor noi schimbări legislative ce ar trebui efectuate în domeniu (context în care a fost demarată "revizuirea" Codului Silvic), cât şi cea a încadrării în MAPDR, în funcţia de consilier al ministrului pe probleme de silvicultură, a unui expert din Austria (!), demers rămas, din fericire, nefinalizat.

ŞPAGA FACE LEGEA
Favorizată de legile strâmbe, alcătuite parcă special pentru ea, firma austriacă merge mai departe cu inventivitatea în ceea ce priveşte influenţarea factorilor noştri de decizie.
Acelaşi TOKE ISTVAN a promovat cu sârguinţă concluziile aiuritoare ale unui studiu, finanţat de marile companii austriece de exploatare a masei lemnoase prezente în România şi realizat de firma austriacă AUSTROPROJEKT, intitulat "Silvicultura şi industria forestieră din România", prin care ni se spune, nici mai mult, nici mai puţin, că autorităţile române pot realiza o mărire substanţială a cotelor de tăiere la masa lemnoasă în anii următori, fără a fi afectată capacitatea regenerativă a fondului silvic şi echilibrul ecologic.

Aceasta în condiţiile în care România nu stă pe roze în ceea ce priveşte suprafaţa împădurită, care este de 27% din teritoriu, sub media europeană şi sub nivelul considerat ca optim de studiile de specialitate.

În acest timp, în Austria, condiţiile de exploatare a pădurilor au devenit din ce în ce mai restrictive.
Firmele austriece de exploatare lemnoasă au avut aceleaşi obiceiuri şi prin alte ţări, precum Polonia şi Ucraina, unde s-au purtat exact la fel ca în Romania, beneficiind de sprijinul neoficial al autorităţilor de resort din ţara lor.
Şi, dacă nu ne conving studiile mincinoase, SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL are grijă să-şi asigure prin alte metode partea leului din pădurile României.

De pildă, începând din 2006, invită în Austria (fapt ce a devenit, practic, o tradiţie), la sfârşitul anului, pe cheltuiala sa, persoane cu funcţii importante în MAPDR şi RNP, pentru aşa-zise "schimburi de experienţă" între specialiştii în silvicultură din cele două ţări, în fapt prilejuri pentru discutarea unor strategii de acţiune care să-i convină în România.



La "schimburile de experienţă" au participat, printre alţii, TOKE ISTVAN, DAN IOAN ALDEA (care a deţinut funcţia de director al Direcţiei Fond Forestier din cadrul RNP şi apoi de director general) sau CRISTIAN APOSTOL (director al Direcţiei Comerciale), precum şi şefi de direcţii silvice pe raza cărora firma austriacă îşi desfăşoară preponderent activitatea.

Deloc întâmplător, după aceste "work-shop-uri", la întoarcerea în ţară, TOKE ISTVAN şi-a sporit acţiunile de promovare a actelor normative în favoarea firmei austriece şi de susţinere a intereselor acesteia.
Astfel, la sfârşitul anului 2007, prin mai multe decizii transmise inspectoratelor teritoriale şi de vânătoare (ITRSV) li s-a impus să nu mai corespondeze direct cu RNP sau cu structurile teritoriale ale acesteia, ci numai prin intermediul ministerului de resort.

După cum am aflat, TOKE ISTVAN folosea raportările ITRSV pentru a obţine informaţii referitoare la situaţia exploatărilor, vânzări de material lemnos sau suprafeţe împădurite, pentru a le transmite... cui? Firmei SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL.

La sfârşitul lunii octombrie 2008, TOKE ISTVAN i-a solicitat lui DAN IOAN ALDEA să dispună directorilor direcţiilor silvice Bistriţa-Năsăud, Covasna, Harghita, Suceava şi Timiş, să-i însoţească, pe TOKE ISTVAN şi KARL SCHMIDT (directorul Departamentului de achiziţii al firmei austriece), cu ocazia unor vizite ale acestora în respectivele judeţe, pentru identificarea unor terenuri pe care să le închirieze sau să le cumpere, în scopul constituirii ca puncte de lucru ale firmei.
Ajutor din acest punct de vedere a acordat firmei austriece şi avocatul TUDOR BOGDAN, preşedintele Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România.

Despre acesta am aflat că a fost implicat, cu sprijinul lui TOKE ISTVAN, de la direcţiile silvice teritoriale, în obţinerea de date despre persoane care urmează a fi puse în posesie, dar care nu deţin toate actele doveditoare, încercând să le determine ca, în schimbul obţinerii dreptului de proprietate, să accepte să-i plătească un comision de vreo 10-12 euro/ha şi să-şi vândă imediat terenurile către, desigur, SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL.

Am mai aflat că nici SN CFR Marfă SA nu a scăpat de "atenţia" firmei austriece, care a încercat să determine conducerea societăţii feroviare să ridice o restricţie internaţională la transportul pe cale ferată, care îi fusese impusă pentru perioada 12.05-09.06.2008 drept urmare a neplăţii unei datorii de 240.000 de euro.

Pe lângă aceasta, a mai încercat să propună CFR Marfă încheierea unui contract de transport până la sfârşitul anului 2009, de-a dreptul neruşinat, care prevedea un preţ mai mic cu 1,4 euro/tonă decât cel practicat la data respectivă, şi fără plata datoriei amintite.

Bineînţeles că societatea feroviară nu a acceptat asemenea condiţii, drept pentru care, în loc să renunţe, SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL a aplicat metodele pe care le-a încercat cu succes de atâtea ori, intervenind, prin intermediul unor "oameni de bine", la prefecţii judeţelor Alba şi Suceava (unde deţine principalele capacităţi de producţie), pentru a obţine sprijinul ministrului Transporturilor de la acea dată, Ludovic Orban.

"Prietenii" firmei au ameninţat chiar cu declanşarea unui conflict internaţional prin intermediul Ambasadei Austriei la Bucureşti!
Deşi ulterior conflictul a fost suspendat pe o perioadă limitată, austriecii nu s-au potolit, din datele pe care le avem la dispoziţie reieşind că au deturnat atenţia CFR Marfă prin declararea mărfii ca aparţinând unei alte firme a grupului SCHWEIGHOFER (SC CASCADE EMPIRE SRL Sebeş).

(Mişcarea de rezistenţă)

• Continuare în numărul de mâine

Citeşte mai multe despre:   austria,   lemn,   export,   mişcarea de rezistenţă,   defrisare

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de