x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cenzura - Pacatele limbii

0
Autor: Miruna Mihalcea 03 Apr 2006 - 00:00
Cenzura - Pacatele limbii


Radu Pavel Gheo, tanar scriitor si publicist preocupat de pacatele si virtutile limbii scrise si vorbite, isi dezvaluie dilemele: de ce, gata ori-cand sa injuram cu gura plina, avem mari retineri cand vine vorba sa scriem injuraturile sau cuvintele tabu?

Radu Pavel Gheo, unul dintre cei mai cunoscuti tineri scriitori si publicisti de azi, autorul volumului de publicistica "Dex-ul si sexul" - din categoria mult blamata a literaturii "necuviincioase" - acuza fara perdea falsa pudoare a societatii care injura cu gura plina, dar se-nfioreaza la reproducerea scrisa a numitelor invective...

Scriitorul e de acord, in privinta justificarii evolutiei limbii, cu explicatia propusa si de Mircea Cartarescu: atat limba vorbita, cat si limba scrisa reflecta, vrei nu vrei, realitatea sociala intr-un moment istoric dat. Asta se intampla cu limba romana inainte de 1989, cand aveam limba artificiala, "de lemn" si limba vorbita in intimitatea ferita a grupusculelor reunite intru relaxarea si "eliberarea" de chingile sistemului, asta se intampla de dupa Revolutie incoace, cand jargoane de specialitate noi castiga teren - publicitate, marketing, brokeraj, IT, integrare europeana etc. - si asta se intampla cu orice limba in cadrul evolutiei de ansamblu a tarii care o "gazduieste".

ASA VORBA, ASA SCRIS. Drept contraargument adus pudibonzilor literati care acuza stricarea limbii de la Revolutie incoace, Radu Pavel Gheo ofera un exemplu graitor in acest sens. El propune astfel spre analiza gurilor rele un pasaj din "Amintirile din pribegie" ale istoricului Neagu Djuvara unde autorul rezuma impresiile reintalnirii in anii 1990 cu Romania, la aproape cincizeci de ani de la plecarea acestuia peste hotare. "Urcat intr-un tren, la clasa a doua, spune R. P. Gheo, istoricul Djuvara se trezeste in compartiment cu doi vlajgani plecati la pescuit si asculta inmarmurit dialogul lor care suna cam asa: «De unde p... are Troaca undita aia, p... mea? P... - a cumparat-o din Germania. Din Germania? P... Si cat a dat, ma, pe ea, p... mea?» Si asa mai departe sau - cum scrie autorul (n.r. - Neagu Djuvara) - «Ta-ta-ta, p..., ta-ta-ta, p... mea, ta-ta-ta, p..., ta-ta-ta, p... mea....»" "Socat, continua Gheo, autorul superbelor amintiri din pribegie conchide: «Am de-a face, fara indoiala, cu alfabetizati de-ai lui Ceausescu. Vocabularul lor nu depaseste 200-300 de cuvinte, in schimb discursul e punctat la fiecare doua-trei cuvinte cu un phallus vinjos, cu furie si satisfactie in acelasi timp... Niciodata in tineretea mea nu intilnisem asemenea nesimtire intr-un loc public". Tanarul scriitor revine, de aceasta data, cu propria concluzie in sprijinul contraargumentului prezentat si care, din nou, se situeaza pe aceeasi frecventa cu una din asertiunile lui Cartarescu pe aceeasi tema: asa se vorbea in Romania ante-revolutie si toti o stiau. Toata lumea era constienta de vulgarizarea excesiva a limbajului, de meschinaria si falsa doxa a multor intelectuali comunisti - "semidocti si semianalfabeti, cu o scoala romaneasca din ce in ce mai putin performanta si norme din ce in ce mai putin clare." Ca sa revenim la Mircea Cartarescu, acesta spunea ca "dupa 1989 multi intelectuali fara contact cu tara profunda s-au inspaimintat, pusi fata-n fata cu un val de incultura care nu era decit descatusarea starii normale a natiunii." Ca sa-si sprijine pozitia, Radu Pavel Gheo concluzioneaza: "Cum traim, asa vorbim. Si asa si scriem."

NONVALOARE. "Haosul si marlania agresiva nu sint in nici un caz roadele epocii postdecembriste. Limba vorbita de popor nu s-a schimbat radical de atunci (n.r. - inainte de 1989) pina azi. S-a miscat sau, mai exact, s-a «deszagazuit». Pe de alta parte, adica in ceea ce priveste latura normativa, a ajuns tot mai dezorganizata. Dar si asta e tot o reflexie a dezordinii care a afectat dupa 1989 cam toata societatea romaneasca." O limba nu poate deveni, deci, mai vulgara decat a fost. Evolutia sau sa-i spunem schimbarea, ca sa nu infirmam dreptul la opinie al celor care propovaduiesc solutii puriste aplicate limbajului, nu exclude radacinile sau originea. Radu Pavel Gheo revine la evolutia sociala, amintind haosul legislativ, moral, economic, cultural si asa mai departe, care devine emblema societatii, iar in acest context e de la sine inteles ca limba nu putea sa ramana neafectata. "In absenta unor criterii valorice clare, lipsa regulilor devine regula. Si ce altceva a facut comunismul daca nu sa distruga reperele valorice, cind in numele «luptei de clasa», cind in numele «originii sanatoase» (izvor de idioti deveniti oameni politici sau cadre universitare, azi clanuri politice, economice si academice)? Limba este deci astazi moneda de schimb la traiul «abject, meschin, slugarnic din anii comunismului.» Totusi speranta moare ultima, asa ca tanarul scriitor prevede un viitor in care normele se vor aseza si vor redeveni purtatoare ale unor valori de substanta, asupra carora societatea a cazut de acord spre a deveni repere respectate.

PIXIDA. "Cutie in care se pastrau bijuteriile; fruct al unor plante (maselarita, patlagina etc.) care se deschide printr-un capacel sau prin desfacere in doua"

PRECEDENT ISTORIC. Dupa lansarea cu cantec a noului DOOM au fost lingvisti de specialitate care au recunoscut faptul ca si acum, ca si "atunci", exista modificari sau normari facute, pe scurt, de dragul de-a fi facute. Si chiar mai grav, pentru ca sunt persoane care au dreptul legal sa o faca si atunci o fac, fara insa a oferi explicatiile necesare pentru a raspunde poporului a carui limba o normeaza. Care era situatia atunci? Foarte simplu: asa-zisii specialisti investiti de "mai marele" cu legimitatea de a opera modificari si a impune regulile limbii scrise si vorbite se-ntampla sa fie de formatie agrotehnisti, biologi sau avocati. De fapt, nici nu conteaza ce pregatire aveau, de vreme ce aceasta nu era una lingvistica. Radu Pavel Gheo, in discursul sau asupra limbajului de astazi, se-ntoarce la "origini" si acuza aceeasi stare de fapt - despre care scriitorul se-ntreaba daca nu cumva a creat un precedent si se perpetueaza astazi. "N-o sa reiau aici ideile pe care le-am insirat intr-un text mai vechi din volumul «Romanii e destepti», dar merita reamintit ca academicienii care au aprobat reforma ortografica nu erau lingvisti (din cei doi lingvisti din Academie, unul s-a abtinut, iar altul a votat impotriva reformei ortografice) si ca toate institutele lingvistice din tara s-au opus. Dar daca asa au hotarit sefii de la Academie, adica inginerii, biologii, chimistii si activistii politici strecurati pe-acolo, reforma a intrat cumva in vigoare. Cred ca am creat astfel un precedent istoric: am impus o ortografie prin votul nespecialistilor." In acest sens, R. P. Gheo aminteste de anul de gratie 1993 cand Academia Romana a decis, din ratiuni de natura ideologica si nationalista, inlocuirea lui "i" cu "a", fara o acoperire stiintifica. "Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, recent aparutul (sau «recent-aparutul»?) DOOM-2 (Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane) incurca si mai tare lucrurile. Propune sa scriem niciun si nicio, niciunul si niciuna, dar si nici un si nici o, nici unul si nici una. Explicatia autoarelor e superficiala si neconvingatoare. Conform ei, am putea la fel de bine sa scriem si citeun si citeo (pardon, cateun si cateo). Sau am putea reveni la formele dela, pentruca sau deobicei in loc de de la, pentru ca si de obicei. Poate se rezolva la DOOM-3..." Cert este insa, conchide el, ca o asemenea modificare nici nu era impusa de evolutia limbii, nici nu foloseste decat la buimacirea si mai zdravana a romanului mediu. "Sau, poate, foloseste orgoliului autoarelor: «Noi sintem (suntem) cele care am virit niciun in limba»".

ALEATOR. De cate ori n-ati auzit persoane acuzand cutare publicatie ca foloseste "i" sau "a"?! De cate ori nu i-ati auzit pe altii explicand ca scriu intr-un fel anume pentru ca "E o prostie, dar e lege"?! In vreme ce altii, supusi, scriu cu "a" si "sunt" si pe de alta parte, intr-un gest de maxima revolta intelectuala generata de nepriceperea obiectiva a ratiunilor lingvistice, nu accepta formele "niciun" si "nicio". Deci iata ca dezideratul lui R.P. Gheo relativ la "nesupunerea civica - forma eficienta de lupta a societatii civile impotriva prostiei autoritatilor de orice fel" e indeplinit, doar ca nu complet. Asa cum orice, la noi, trebuie sa n-aiba ori cap, ori coada.

MORALA LINGVISTICA. Ei bine, tanarul scriitor nu lasa dictionarele sa se odihneasca-n pace cu nici un chip. Nu le lasa sa-si revina dupa ultima lovitura, ca le aplica alta. "Dictionarele limbii romane de pina acum mai pun o problema interesanta. Aminteam la inceput de socul trait de Neagu Djuvara cind a auzit limba vorbita in popor. Nu cred ca poate contesta cineva ca poporul vorbeste intr-adevar asa - si nu-i neaparat un dezastru, intre anumite limite (e drept, depasite de mult)." In cartea sa, "DEX-ul si sexul", Radu Pavel Gheo a luat peste picior aceasta retinere de a scrie cuvinte pe care tot romanul le are pe buze. "Nu apartin limbii romane? Sint prea plebee si nu merita sa fie incluse in nobilele pagini ale dictionarelor?" Cu toate acestea, scriitorul simte ca cel putin DOOM-2 a inregistrat un progres remarcabil si anume acela ca autoarele au avut curajul sa ridice la rangul de cuvant de dictionar substantivul "cacat" si verbul "a caca". "Alte vorbe insa, mult mai vulgare, asteapta inca innobilarea. Sau poate nu vor fi fiind relevante pentru limba romana... Probabil ca un cuvint ca «fuxe» e mult mai des folosit decit verbul «a f...», iar «pixida» e de multa vreme in fondul principal lexical, spre deosebire de substantivul «p..zda». Serios vorbind insa, tot nu pricep de ce o lucrare lingvistica isi impune norme morale", se-ntreaba scriitorul.

CENZURA: A FI SAU A NU FI. In literatura insa, crede scriitorul - autor al unor volume destul de discutate in acest sens - , lucrurile stau mai bine. "Doar ca exact aici pudibonderia despre care pomeneam a stirnit reactii absolut hilare. Imediat dupa aparitia colectiei de literatura tinara «Ego.Proza», lansata de Editura Polirom in 2004, s-a stirnit un val de reprosuri si de proteste fata de asa-zisa «literatura pornografica a tinerilor». Ca de obicei, cam toata lumea a vorbit fara macar sa fi parcurs «vinovatele» pagini «pornografice»". In plus, scriitorul tine sa aminteasca criticilor vehementi ca "nu folosirea cuvintului «p..zda» defineste valoarea unui text literar si nu in ultimul rand ca «utilizarea limbajului dezinhibat in literatura nu e o inventie a prozatorilor foarte tineri, ci un efect normal al disparitiei cenzurii»."... Care e deci intrebarea? "Care cenzura?" sau "Care disparitie?"...

D’ALE LUI GHEO
"Nu stiu cum sa inchei, fiindca nimic nu s-a incheiat aici. Poate ar merge un test pentru cititori. Cel putin mie imi place tehnica asta. Asa ca iata citeva probleme de ortografie, conform normelor noului DOOM:
Cum se scrie corect?
1) a) a binedispune, b) a bine-dispune sau c) a bine dispune?
2) a) Nici unul, nici altul n-a ramas aici sau b) Niciunul, nici altul n-a ramas aici?
3) a) prost-dispus, b) prost dispus sau c) prostdispus?
4) a) bunvenit, b) bun venit sau c) bun-venit?
5) a) bunramas, b) bun ramas sau c) bun-ramas?
Solutiile le gasiti (sau nu le gasiti) in DOOM-2. Eu mai spun doar ca la ultimele doua intrebari raspunsurile corecte sint bun venit, dar bun-ramas. Bun-ramas!"

NOTA: Folosirea lui "i" apartine scriitorului Radu Pavel Gheo care a solicitat expres redactiei sa respecte scrierea atunci cand il citeaza.
De asemenea, redactia a cenzurat cuvintele care ar putea fi considerate obscene

Parerile voastre


  • Sabi: "Excelenta initiativa de a introduce o astfel de rubrica! Avem mare nevoie de a redescoperi comorile limbii noastre!"
  • Modern Talking: "Consider ca involutia limbii romane este trist confirmata de prestatiile elevilor la examenele nationale, care se exprima din ce in ce mai greoi, atat la partea orala, cat si la cea scrisa, de parca limba romana ar fi o limba straina pentru ei. Consider ca de aici ar trebui pornita o campanie adevarata, ce trebuie sa promoveze frumusetea neasemuita a graiului romanesc."
  • Carcotasu: "Interesanta disertatia, dar sa-mi fie cu iertare, mult prea lunga. Nu poti citi pana la capat o asemenea polologhie pe aceasta tema, cum nu am reusit nici eu. Sunt subiecte mult mai dureroase care nu au loc in ziar, nici macar pe doua randuri, iar aici citim pe trei coloane parerea despre proza de pe peretii WC-urilor publice."
  • Sandokan: "Nu validez ideea cu involutia limbii romane. Dupa parerea mea, limba romana in ultimii 16 ani s-a imbogatit cu o multime de neologisme, unele integrate f. bine chiar in patrimoniul lingvistic. Daca nivelul de cultura al unui popor se masoara dupa mesajele postate in WC-uri, atunci nici un popor nu mai are sanse. Adica Jurnalul National crede ca in alte tari intri la WC si citesti pe pereti capodopere artistice si eseuri geniale? Pana scrii 2-3 randuri, iti amorteste deja fundul pe colac! Scriitorii tin la copy-right si nu si-ar varsa creierii gratis pe ziduri!"
  • Ritual: "De ce nu initiati o dezbatere reala, domnilor? Mai lasati interviurile cu personalitati de cabinet si iesiti pe strada sa vedeti care-s adevaratele motive pentru schimbarile lingvistice! Dar, bineinteles, e mai comod sa chemi o minte atat de luminata ca sa te dai in petec in fata agramatilor."
  • Casargz: "Da’ de ce nu vorbim de nevoia de cuvinte noi, pe care o genereaza presa, in general. Cand orice ploaie devine deluviana, torential incepe sa fie scos din uz. Cand un derby devine meciul secolului, derby incepe sa fie scos din uz. Cand o crima devine masacru, cuvantul crima isi pierde puterea. Incet, incet toate echipele devin echipe galactice. Similar, atunci cand nasol devine prea uzitat, se importa naspa, iar cand naspa nu descrie un fenomen, se uziteaza mega naspa defecta".
  • Inima-Rea: "Noroc ca limba nu poate muri decat in absenta literaturii pe care o produce. Cat se scrie in limba romana - prost, nenormat, agramat, colocvial pana la trivial, sufocant anglicizant sau fastidios pedant (limba de lemn, oameni buni) - limba traieste. Cata vreme ea ajunge si la urechile vorbitorilor altor limbi - prin Cartarescu, de pilda - este nu numai o limba vie, ci si una moderna."

    NU RATATI
    In Jurnalul National de maine: Poetul Adrian Paunescu despre starea presei romane de dinainte si de dupa 1989.
  • Citeşte mai multe despre:   radu,   limba,   limbii,   pavel,   gheo,   limba noastra-i o comoara,   pavel gheo

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de