x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Eurojargon de UE

0
Autor: Irina Cristea 01 Apr 2006 - 00:00
Eurojargon de UE


Aderarea la Uniunea Europeana presupune, asa cum li se tot spune romanilor de aproape zece ani, costuri si beneficii. S-a dovedit pe parcurs ca integrarea nu se va vedea doar in indici economici sau in mai putine vize pe pasapoarte, ci ne va costa si-n ceea ce priveste limba noastra cea de toate zilele, care va trebui sa tina pasul cu pretioasele formulari "Ã la Bruxelles".

Functionarii institutiilor europene abia daca se pot face intelesi. Sintagme precum "capacitate de absorbtie", "aquis", "comitologie", "eurocrat" sau "zona Schengen" au invadat presa scrisa sau vorbita si limbajul de zi cu zi al unora. Desi institutiilor europene li s-a cerut sa evite folosirea unor termeni specifici, pentru ca publicul sa inteleaga informatiile transmise de la centru, oamenilor nu le-ar strica un dictionar al termenilor legati de integrarea europeana. Un dictionar de "eurojargon".

CU BINISORUL. Un "abc" al integrarii ar incepe cu notiunea de "aquis". Asta inseamna toate tratatele si legile, declaratiile si rezolutiile, acordurile internationale in domeniul afacerilor interne ale Uniunii si hotararile Curtii Europene de Justitie.

Aquis-ul este decis si transmis la si de la Bruxelles. Deci, cand citim ca "Bruxellesul a decis", ar trebui sa stim ca orasul belgian este capitala Uniunii Europene si inima institutiilor comunitare. De aici pleaca legile comunitare, la propunerea Comisiei Europene, si tot aici sunt dezbatute si amendate de Consiliul European, format din ministri ai guvernelor nationale, si de comisiile de specialitate din Parlamentul European, ales de cetatenii Uniunii.

STAI USOR, CA AMETESC! Ajuns la "c", abecedarul integrarii nu poate omite pretioasa notiune de "capacitate de absorbtie", care denumeste abilitatea unei tari sau organizatii de a primi ajutor extern si de a-l folosi eficient.

De exemplu, un stat primeste suficiente fonduri pentru a-i trimite la scoala pe toti copiii din ciclul primar, dar, din cauza lipsei de profesori, a unui numar foarte scazut de unitati de invatamant sau a unui sistem administrativ cu lipsuri insemnate, va fi imposibil pentru statul respectiv sa cheltuiasca acesti bani pentru scopul predefinit in termen scurt. Mai intai, statul ar trebui sa puna la dispozitie un numar suficient de profesori, sa construiasca scoli si sa imbunatateasca eficienta sistemului, iar din acest proces rezulta "capacitatea de absorbtie". Tot la "c" aflam si despre "comitologie", procesul in care Comisia Europeana consulta comisiile speciale de consilieri ale statelor membre, atunci cand se doreste implementarea unei legi europene.

Mai departe avem de-a face cu "deficitul democratic". Imediat dupa uluiala initiala, cei care au suficienta vointa pot afla ca acest deficit este una dintre principalele culpe in care, spun unii, se gaseste Uniunea, pentru ca la procesul de luare a deciziilor in cadrul UE nu prea au acces oamenii obisnuiti, care nu pot intelege complexitatea si dificultatea textelor legale.

PENTRU CUNOSCATORI. Pentru cei ajunsi deja la acest nivel de parcurgere a eurojargonului, calea europeana se bifurca. Unii devin "eurosceptici", adica persoane care se opun integrarii europene sau care nu au incredere in valorile si scopurile Uniunii. Altii gasesc intreaga poveste cu aderarea fascinanta sau macar suficient de amuzanta si se simt suficient de capabili sa devina "eurocrati", adica parte a miilor de cetateni europeni care lucreaza pentru institutiile comunitare. Daca opteaza pentru prima varianta, slabe sanse ca eurojargonul sa-i intereseze si mai departe. Daca aleg a doua varianta, se vor identifica cu sistemul si vor ajunge sa jongleze adesea cu termenul de "federalism". Le vor explica nelamuritilor ca, in termeni generali, notiunea defineste orice sistem de guvernare care cuprinde mai multe state unitare, dar independente din punct de vedere administrativ, si ca UE nu este si nu doreste niciodata sa adopte un astfel de model de functionare.

„O FI SCHENGENUL, O FI SALVGARDAREA…?" Europa vine peste noi

DE LA "F" LA "L". Eurocratilor le place mult sa vorbeasca, sarind de la una la alta, cum s-ar sari, alfabetic, de la "f" la "l". Una dintre temele lor preferate tine de libertate. Mai precis, de "libertati". Sau, si mai precis, de cele patru libertati: a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor si a banilor, care pot circula fara oprelisti intre statele Uniunii. Decizia in urma careia proiectul libertatilor a ajuns litera de lege s-a luat prin "metoda comunitara". Asta inseamna metoda standard de luare a deciziilor, in care Comisia face o propunere Consiliului si Parlamentului, care ulterior o supun dezbaterii, propune amendamente si, in cele din urma, o adopta. Tot prin dezbateri s-a ajuns si la "Politica Agricola Comuna" (PAC), prin care fermierii din UE beneficiaza de subventii, iar agricultura se face in conformitate cu regulile de protejare a mediului inconjurator.

PE FINAL. Odata strabatut pana aici, dictionarul de eurojargon devine tot mai abstract. Ajunge, de exemplu, la notiuni gen "Strategia de la Lisabona", adica planul prin care in cel mult zece ani, Europa ar deveni cea mai competitiva si mai dinamica economie din lume.

Abc-ul se poate inchide, rotund, cu o notiune despre care mai toti romanii stiu cate ceva si care ii intereseaza mai direct ca oricare alta - "zona Schengen". Provenind de la orasul din Luxemburg, unde s-au pus de acord mai-marii Uniunii, ea denumeste teritoriul aflat intre granitele UE, unde s-a renuntat la controalele asupra cetatenilor.

Tarile din "zona Schengen" au introdus o politica de vize comuna si au convenit pentru implementarea unor controale eficiente la granitele sale externe.

PREFIXUL "EURO"
Exista notiuni care, vrand-nevrand, trebuie, intr-un final, sa devina parte a vocabularului de zi cu zi. Dincolo de poleiala neinteligibila in care sunt ambalate multe dintre realitatile care tin de aderare, e util sa cunosti si sa asimilezi, ca sa stii macar vag despre ce-i vorba intr-o propozitie ce include referiri la zona Schengen sau clauza de salvgardare. Totusi, limba romana a recurs si la cateva "inventii" lingvistice cu iz de integrare. Preluand modele lansate in alte limbi sau initiand altele noi, ne-am trezit ca "euro" candideaza la functia de nou prefix in limba romana. Ca stim sau nu, avem eurospaime, euroasteptari si euromanii, euroobservatori care se vor transforma, dupa aderare, in eurodeputati. Vom avea parte de eurotranzitie, adica de o perioada pana la adoptarea monedei euro. Apoi buzunarele ne vor zornai de eromaruntis cu care vom cumpara eurosuveniruri pe care sa le trimitem prietenilor care n-au norocul sa se afle in interiorul granitelor Uniunii Europene. Pardon! Al eurogranitelor. Avem, prin urmare, eurojargon.
Daca in Romania, aderarea modifica limba, in alte tari se incearca modificarea "eurolimbajului" dupa regulile de-acasa. De exemplu, moneda unica europeana a aprins pasiuni lingvistice in Letonia, Malta sau Lituania. In loc de euro, Letonia, cu tot cu Guvern si Parlament, vrea "eiro", pentru ca alternanta "eu" nu exista in limba letona. Maltezilor le-ar placea tare mult sa adere la zona "ewro", pentru ca le-ar fi mai usor de pronuntat, Slovenia vrea "evro", iar Lituania cocheteaza cu "euras". In aceasta baza, Romania ar putea solicita omologarea termenului "euroi".
Citeşte mai multe despre:   europene,   uniunii,   limba noastra-i o comoara

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de