Parlez-vous rongleza?

Rongleza este struto-camila limbii romane, in tranzitia de la ea insasi spre ea insasi. Adica stadiul inter-mediar dintre doua momente evo-lutive ale limbii romane. Cititi si: Eurojargon de UE

Rongleza este struto-camila limbii romane, in tranzitia de la ea insasi spre ea insasi. Adica stadiul intermediar dintre doua momente evolutive ale limbii romane.

Fenomenul nu e nici nou, nici ingrijorator. Ba e chiar putin derizoriu, daca e sa-l comparam cu agresiunea mai mult sau mai putin programata la care a fost supusa, de la formarea ei incoace, "limba vechilor Cazanii". In Tarile Romane aceasta agresiune s-a manifestat inca de pe vremea fanariotilor, cand toate institutiile, cu limbajul aferent, aveau denumiri grecesti. Cu exceptia patrunderii unor cuvinte noi si a unor forme flexionare ale verbelor (zaharisit, caterisit, hirotonisit, afurisit, chivernisit), nimic n-a tulburat identitatea limbii romane in bazele ei latine.

MAGHIARIZARE, RUSIFICARE SI EFECTE PERVERSE. A urmat "importul" masiv de limba franceza si toata lumea buna a inceput sa vorbeasca pe nas, dupa moda franceza, adusa de la Paris de "ai nostri tineri". Vasile Alecsandri s-a amuzat copios pe seama acestui mimetism ridicol, care i-a inspirat, in celebrele "Chirite", radiografia inaltei societati a vremii. In scurta vreme, Bucurestiul a devenit "micul Paris" si a ramas asa pana la ocupatia ruseasca din 1947. Limba romana a devenit mai flexibila, mai nuantata, capatand, paradoxal, un plus de identitate. In paralel, in Transilvania, autoritatile austro-ungare au incercat deznationalizarea populatiei romanesti, prin maghiarizarea numelor si "exmatricularea" limbii materne din institutii. N-au reusit decat sa-i invete ungureste pe romani (ceea ce a fost un castig cultural), limba autohtona ramanand aceeasi, cu unele imbogatiri lexicale. Iar in Rusia tarista, in anul 1867 - anul in care diplomatul american Gheorghe Pomut (sic! - era roman din Transilvania) il convingea pe tarul Alexandru al III-lea sa vanda Alaska Statelor Unite - limba romana era interzisa, prin lege, in toate scolile din Basarabia. Toate aceste agresiuni impotriva identitatii nationale s-au soldat cu... Marea Unire de la 1918. Si maghiarizarea, si rusificarea fortata s-au soldat deci cu "efecte perverse".

EXECUTIE FORTATA. Dupa al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica nu s-a mai multumit cu eliminarea limbii romane din institutii, a trecut direct la "executie", mutand populatia romaneasca in Siberia sau in alte regiuni ale imperiului si aducand in locul ei grupuri rusofone. Pe termen scurt, aceasta rusificare brutala pare sa fi avut succes, cel putin in Bucovina sovietica, unde populatia romaneasca a devenit minoritara. Pe termen lung urmarile sunt totusi imprevizibile, caci e greu de controlat unde poate duce diseminarea, chiar in esantioane mici, pe un vast teritoriu, a unei limbi viguroase si longevive.

"VIOL" SAU INTERNATIONALIZARE? Si acum sa ne intoarcem la bolovanul de sare care omoara copilul, ca sa folosim analogia cu "Povestea prostiei omenesti" a lui Creanga. Bolovanul de sare este, in cazul de fata, limba engleza (agresorul), iar copilul e limba romana (victima). Adica, vezi Doamne, legiunile lexicale ale limbii engleze ne-au inconjurat din toate partile, iar biata limba romana se preda fara lupta, ba chiar se lasa violata de cuceritori. La o analiza lucida a fenomenului, constatam ca e vorba de al patrulea val de internationalizare a comunicarii verbale. Primul s-a manifestat prin expansiunea limbii latine, pe vremea Imperiului Roman, apoi a limbilor spaniola si portugheza, pe vremea Conquistei din Lumea Noua (secolele XV-XVI), apoi a limbii franceze in Europa, in secolele XVIII-XIX. Conjunctura istorica a facut ca astazi sa dea tonul, in comunicarea verbala, limba engleza, propagata in lume prin filiera americana. Principalul purtator al acestei "expansiuni" este limbajul IT.

PARADOX. Dintr-un sondaj CURS, realizat n luna martie a anului curent, reiese ca „moldoveneasca" seamana cu romAna doar 1%

RONGLEZII SI PURISTII. "Bolovanul de sare" a impartit lumea lingvistilor si a suporterilor in doua tabere: cosmopolitii si puristii, primii fiind de partea "bolovanului", ceilalti sustinand cauza "copilului". Si unii, si altii, isi merita cu prisosinta proverbul romanesc cu cainele care moare de drum lung... Excesul de conservatorism, ca si cel de cosmopolitism anglofil dau nastere la parodii lingvistice. Una dintre ele este struto-camila de care vorbeam la inceput: rongleza. Ca si francofilia de pe vremea lui Alecsandri (vezi lingurision si furculision), rongleza e un produs semidoct al celor care nu cunosc suficient nici limba romana, nici limba engleza. Sa le fie de bine, caci "ronglezii" nu constituie un motiv de ingrijorare, oricat s-ar chinui sa ne convinga de acest lucru puristii. In frunte cu domnul Pruteanu, vajnicii scutieri ai limbii romane s-au gandit sa voteze in Parlament o lege de consevare a terminologiei, la fel de ridicola ca si limba rongleza. De la aceasta lege pana la puristii Scolii Ardelene, cu ale lor gat-legau (fular), nas-stergau (batista) si de-perete-frecatoriu (chibrit), nu mai era decat un pas. Care, din fericire, nu s-a facut. Intre timp, Academia Romana a gasit o solutie salvatoare: a editat o noua gramatica a limbii romane, in care "nici un" si "nici o" se scriu impreunat.

O STRATEGIE FARA OBIECT. Exista doua strategii de lupta impotriva poluarii limbii romane: prin declaratie de razboi sau prin asimilarea toxinelor. Am semnalat, in aceasta scurta analiza, ambele aspecte. Subliniem, inca o data, ca termenul "poluare" nu prea are acoperire in acest context, din cel putin doua motive: in primul rand pentru ca limba unui popor nu traieste intr-un mediu virtual sau aseptic; in al doilea rand nu e corect sa calificam apriori drept toxina sau factor poluant ceea ce este strain unei limbi si exercita, intr-un fel sau altul, presiuni asupra ei. Deci, daca e sa reluam problema poluarii lingvistice, e bine s-o facem sub rezerva ca vitalitatea unei limbi se testeaza prin puterea de asimilare a elementelor straine si prin deschiderea pe care o are spre acestea. Limba romana este un exemplu redutabil de vitalitate, fiind, poate, componenta cea mai rezistenta a identitatii noastre ca natie. Si asta nu tine nici de nivelul intelectual, nici de cei sapte ani de acasa, nici de constiinta nationala. E un fenomen uimitor, dar spontan si natural ca respiratia.

DICTIONAR

In 2003 aparea la Chisinau cel mai hazliu dictionar din cate exista: "Dictionarul romanesc-moldovenesc", de Vasile Stati. Lucrarea, daca o putem numi asa, este saracuta ca dimensiuni (340 de pagini), dar enorma in anvergura prostiei clamate. "Dictionar romano-roman" ar fi fost mai potrivit, ca sa sublinieze mai bine pleonasmul demersului. Altfel, ramane o tentativa rudimentara si incompleta de dictionar explicativ. Spun rudimentara si incompleta, pentru ca, de exemplu, este explicat cuvantul vacar ("mulgator"), nu si vaca, gainar ("jandarm roman din Basarabia", sic!), nu si gaina etc. Conform acestui dictionar, moldovenii nu aveau denumiri pentru anotimpuri, femeie, fata (doar pentru "fataloi"), copil, bucatarie (doar pentru "bucate" si "bucatarita") etc. Sunt explicate, in schimb, cuvinte neaose precum pasajirka, zapiska, ahotnik, baistruk, jlob... Curat moldovenesti! Exemplu: m-am dus pana la doctor sa-mi dea o zapiska. Dar, cand sa ma dau jos din pasajirka, un jlob ahotnik mi-a spus ca sunt baistruk. Si acum, traducerea: m-am dus la doctor sa-mi dea o adeverinta. Dar, cand sa ma dau jos din autobuz, un badaran vesel mi-a spus ca sunt bastard. Judecati singuri daca "cuvinte neaose" precum zapiska si jlob n-ar fi trebuit traduse...