x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Patru litere spurcate

0
Autor: Adrian Vaduva Miron Manega Dana Cobuz 08 Apr 2006 - 00:00
Patru litere spurcate


"Avem echipa, avem valoa-re/ Nici in p… nu ne doa-re!". Dupa ’89 s-a dat liber la dulcele stil al tribune-lor. In arena sportiva sau politica, violenta limbaju-lui nu mai are limite. In a-celasi timp, pentru ca suntem mereu pe fuga, comuni-carea e tot mai concisa. Noroc cu telefoanele mobile! "vb p scurt k nu-i timp. n vdm la stadion. hai steaua!". Tocmai v-am trimis un SMS!

In dulcele stil al tribunelor

Violenta este o realitate cruda, nu o figura de stil. Iar violenta de limbaj este o consecinta a violentei fizice. Ambele se intalnesc pe stadioanele sportive. Nu pe teren, ci in tribune.

Suporterii echipelor sportive au devenit o sursa de stres pentru conducatorii cluburilor. Violenta din tribune a atins cote de neimaginat pe vremea "impuscatului": scaune smulse, sparte sau incendiate, batai cu lanturi in pauze sau dupa meci, antrenori care sar la gatul spectatorilor, pietre, sticle si alte obiecte aruncate in capul jucatorilor, injuraturi, amenintari cu moartea etc.

GLAZURA. In privinta limbajului (exagerat spus, mai degraba sistem de comunicare cvasiverbala), el are o singura calitate: este pestrit ca un pres facut din deseuri textile. Petice sonore, in cazul de fata... Unele tentative lingvistice ai zice ca sunt chiar inocente prin comparatie cu cele extreme: "Avem echipa, avem valoare,/ Nici in p... nu ne doare!" sau o invitatie la duel in elegantul stil de tribuna: "Caini spurcati, de p... sa ne luati!". Toate acestea sunt, cum spuneam, nevinovate eufemisme fata de ororile rasiste, blestemele si ocarile care zguduie tribunele cand se incinge atmosfera de pe teren: "Ole, ola, sa moara CCA!" (pentru Steaua), "Ahe, aho, sa moara Dinamo!" sau "Afara, afara, cu ungurii din tara!". Exista si incercari nereusite de a glazura cat de cat ragaitura injuraturii cu unele scame prozodice: "Am avut si vom avea mereu boala pe tigani,/ Ne p...m pe ei la infinit,/ M...e lu’ Rapid!".

PSORIAZIS. Mai mult ca sigur ca Lucian Blaga nu a fost in viata lui pe stadion. Altfel ar fi ezitat putin inainte de a afirma ca sufletul obidit al romanului "se descarca in floarea unei injuraturi". Sau poate a avut in vedere numai limita la care injuratura devine alint, metafora, ghicitoare sau silogism ("F...-i p...zda cui o poarta/ Si noua nu ne-o arata!"). Sau poate facea distinctie totala intre injuratura si injurie. Caci injuria si insulta nu suporta comparatia cu o floare. Eventual cu o ciuperca de piele, cu lepra sau cu psoriazisul. Sunt dejectii verbale care nu imbogatesc limba romana, dimpotriva, o saracesc si o schilodesc iremediabil. Din fericire, efectul se manifesta numai asupra celor care practica acest tip de comunicare. Dar, din pacate, nu se poate evita. Cine vrea fotbal trebuie sa accepte la pachet si boala fotbalului, limbajul tribunelor. Evident, aceasta boala, acest psoriazis, are multe explicatii. Psihologice, sociale, politice. Exista chiar o simetrie perfecta intre faptele Parlamentului si vocabularul tribunelor. Calitatea este aceeasi si intr-un caz, si in altul. Cum spuneam, exista explicatii, dar nici o scuza. Limbajul tribunelor spurca si omul, si locul, si jocul. Arza-l-ar focul!

P.S. ...Sau, ca sa ramanem in atmosfera, HU-U-O-O-O...!

RAPIDIST
"Mai bine rapidist decat sa fiu stelist, Mai bine giulestean decat sa fiu oltean, Mai bine CFR-ist decat sa fiu securist, Mai bine mort decat sa fiu dinamovist!"

STELIST
"Mama, m-ai facut stelist, Sa omor un rapidist, Sunt cu Steaua pan’ la moarte Si cu pumnu-mi fac dreptate!"

CRAIOVEAN
"Suntem cei mai buni dintre romani Suntem olteni, Si intotdeauna vom striga: Hai Craiova!"

DINAMOVIST
"Ultrasi ca si noi, Vreti sa fiti si voi. Peste 10 ani, Veti fi tot tarani!" - microbisti

Pe stadion zicem m..., nu beton

BA PE-A MA-TII! Orice injuratura din partea suporterilor echipei adverse poate fi parata. Le avem si noi pe ale noastre
Nimic nu starneste mai tare pasiunile intr-o persoana decat un meci de fotbal. Atunci cand se afla pe un stadion, majoritatea oamenilor reactioneaza cu totul neobisnuit decat ar actiona intr-o situatie normala. Tocmai de aceea pe stadioane, violentele fizice si cele de limbaj sunt intalnite mai des decat oriunde altundeva.

Daca inainte de 1989, din motive usor de inteles, scandarile galeriilor se margineau la "Aeeeeeeee, Aoooooooooo/ Sa moara Dinamo", "Huoooooo Steaua" sau "Se lasa seara in cimitirul Bellu/ Vine Dinamo sa faca apelu’/ Dudu Georgescu si cu Augustin/ Ii sapa groapa lui Ion Marin", dupa Revolutie lucrurile s-au schimbat. Repertoriul suporterilor s-a imbogatit, cuvinte precum fu..., pu..., sau pi... aparand tot mai des in scandarile microbistilor prezenti la meciuri. "Mu... Rapid CFR/ Zece ani ai stat in B/ Si-acum c-ai venit in A/ Sa-i sugi pu.. lu’ Steaua", "Toate stelele-s pe cer/ Toate dimineata pier,/ Una singura-i mai proasta/Sta in capitala noastra/ M... Steaua!" sunt doar cateva dintre scandarile care pot fi auzite, chiar daca nu esti prezent pe stadion.

VIOLENTE. Iar de aici pana la scaune rupte, capete sparte, batai cu sustinatorii echipei adverse sau chiar cu oamenii legii, n-a fost decat un pas. Un pas chiar mai usor de facut decat au crezut unii dintre diriguitorii fotbalului romanesc, care, desi au vazut cum violentele de limbaj degenereaza in violente fizice, n-au facut nimic pentru a le impiedica. De aceasta nepasare au suferit, unii nu s-au vindecat nici astazi, inclusiv conducatorii de cluburi, care nu doar ca au stat cu mainile in san, insa nici macar verbal n-au condamnat manifestarile huliganice ale unor frustrati, manifestari care nu au nici in clin nici in maneca cu spectacolul sportiv. Ba mai mult, exista si un exemplu de presedinte al unei echipe de top de la noi care, neputandu-si stapani nervii, a lovit un suporter aflat in tribuna. Asa ca nu este de mirare ca auzim in continuare scandari de acest fel: "Am avut si vom avea mereu/ Boala pe tigani/ Ne pi... pe ei la infinit/ Mu... lui Rapid", "Caine vreau mereu sa fiu/ Sa traiesc asa cum stiu/ Sa-i dau mu... lu’ Steaua/Lu’ Rapid si Craiova".

"SA-I OMORAM". Cand Steaua a fost acuzata de rasism, fiind nevoita sa dispute un meci afara din Bucuresti, au fost voci care au sustinut ca forurile europene au sanctionat campioana Romaniei fara a exista dovezi. Cu toate acestea, la un meci al militarilor impotriva Rapidului, pe un banner al echipei gazda se putea citi: "Ciorilor, temeti-va, mama lui Antonescu a ramas din nou insarcinata" sau "O mie de ciori, o singura solutie: Antonescu". Nici urma de rasism, ar spune unii, iar altii ar supralicita: "Asa ne incurajam noi, suporterii, echipa". Raspunsul galeriei adverse nu se lasa asteptat: "Suntem niste huligani/ Ce dam mu... la dusmani/ N-avem frica de nimic/ Iubim echipa Rapid/ C-asa sunt eu huligan/ Bag stelistii in spital/M-am nascut ca sa lovesc/ Pe catei sa-i umilesc". Si nu de putine ori astfel de "gratulari" continua si in strada, mult dupa ce meciul s-a incheiat. Iar de aici pana la o bataie generala granita este ca si inexistenta. De suferit au si oamenii a caror singura vina este ca s-au aflat la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Dar asta nu conteaza, daca nu-s de-ai nostri "Sa le fu... nevestele/ Sa le omoram copiii", asa, cum se striga mai nou, prin apropierea stadioanelor inainte de vreun meci mai important. Ca si cand "Pe ei, pe mama lor" n-ar fi fost de-ajuns.

Pre limba scurta, dar barbara a internautilor

dana cobuz Sunt un user anonim. De ce trebuie sa vada toata lumea profailu’ meu? N-as vrea sa ma loghez cu un nick, ca mi-e teama ca or sa-mi fure astia passwordu’ ca sa-mi hackereasca mailu’. Da’ oricat as vrea sa ma signez-in ca anonymous, adminul asta nu ma lasa. Ma obliga sa-mi dau ID-ul! E politically correct asa?!

BARBARISME. Neologismo-barbarismele cu iz digital ne acapareaza neuronii, conversatiile, imaginatia. Brusc, nu ne mai gasim cuvintele. Nu pe cele din limba natala. Si-atunci ne imbulzim sa adaptam, la repezeala, vocabularul specific internetului, in original, in engleza. Transcrise fonetic, bineinteles, ca doar romana e o limba fonetica. Hibridizarea ne reuseste asa de bine, ca nu mai scapam de barbarisme. Am primit meilu, o sa-ti dau un riplai! Auzi, fata, nu-mi forvardezi si mie bancurile alea? Mai bine printez documentul! Da-mi si mie linkul pentru saitul ala! Oare n-ar fi mai bine sa dau un sarci pe Gugal?

Lasand gluma la o parte, noul vocabular indus de termenii comunicarii digitale isi face loc in viata noastra. Daca folosim in mod frecvent computerul si internetul, este aproape imposibil sa evitam folosirea unor termeni precum spam, thumbnails, backup, bug, newsletter, download, nick, offline, online, in ciuda faptului ca exista "traducere" in romana (pentru cuvintele de mai inainte, in ordine: e-mail nesolicitat, miniaturi ale fotografiilor, copie de siguranta, eroare, buletin de stiri, a descarca, pseudonim, conectat sau neconectat).

THX sau MS? Ei, daca tot am pomenit de cuvinte adoptate, n-am putea trece cu vederea acronimele. Acestea sunt abrevieri ale unor expresii si propozitii comune, folosite in mesajele electronice. Daca in urma cu cativa ani acronimele din engleza erau "la putere", cele romanesti tind sa le ia locul. Rareori mai vezi cate un LOL (Laughing Out Loud, adica razand zgomotos), un BRB (Be Right Back, adica ma intorc imediat), BTW (By the Way, adica apropo) sau THX (Thanks, adica multumesc) . Au fost inlocuite de prescurtari "romanesti": vb (vorbim), dc (de ce), cd (cand), pb (pofta buna), mc sau ms (mersi), dk (daca), bv (bravo), tr (te rog) etc.

UN PIC DE STATISTICA. De ce prescurtam? Pentru ca telefoanele mobile si sistemele de telefonie permit un numar limitat de semne pentru un SMS, intre 70 si 160. Oare strica un pic de istorie, asezonata cu putina statistica? Primul SMS din lume a fost trimis in decembrie 1992 de pe un calculator personal pe un telefon mobil din reteaua GSM Vodafone, din Marea Britanie. Nu e de mirare ca locuitorii Regatului Unit spun ca ar putea renunta mai degraba la televizor sau la ciocolata decat la a mai trimite SMS-uri. 75% dintre cei care trimit SMS-uri afirma ca o fac pentru a flirta, iar 25% zic ca aceste mesaje le dau incredere in ei si ii fac sa se simta in pas cu moda. Romanii au vazut si partea practica a lucrurilor: 13% dintre ei prefera sa trimita SMS-uri pentru ca este mai ieftin, in timp ce majoritatea prefera sa se fereasca de urechile celor din jur.

UN NOU GEN LITERAR: SMS-urile
Este francez, este scriitor si mai este si specialist (fara diploma, ce-i drept!) in limbajul SMS. Phil Marso a incercat de nenumarate ori sa-i faca pe compatriotii sai sa nu mai foloseasca telefoanele mobile in exces. A militat chiar si pentru "Ziua fara telefon mobil", in urma cu cativa ani - fara sorti de izbanda. "Trebuie sa constat ca telefonul celular a devenit azi indispensabil. Mi-ar placea ca oamenii sa fie mai discreti in locurile publice si sa acorde o atentie mai mare SMS-urilor", a declarat Phil Marso. Francezul a devenit un adevarat specialist in domeniul SMS-urilor. El a scris pana acum cinci lucrari editate in asa-zisul "limbaj SMS", plin de abrevieri si de prescurtari de tot felul. Pentru impatimitii mesajelor scrise, a transformat in propria sa versiune cunoscutele "Fabule" ale lui Jean de la Fontaine.

VERSETE ELECTRONICE
Telefonul mobil te apropie de Dumnezeu? Devii mai credincios citind versete-SMS-uri? Greu de aflat. Totusi, organizatia australiana "Bible Society" a angajat un "traducator" care a transcris, timp de patru saptamani, cu un limbaj specific SMS-urilor, cele 31.173 de versete din Cartea Sfanta. Cei care au apucat sa citeasca Biblia "in original" ar putea sa nu priceapa nimic din noua versiune SMS, datorita prescurtarilor si a cifrelor care inlocuiesc silabe sau chiar cuvinte intregi. Michael Chant, purtatorul de cuvant al "Bible Society", considera ca aceasta modalitate de raspandire a versetelor din Biblie este foarte potrivita, in conditiile in care SMS-ul este adoptat ca mijloc de comunicare de catre tot mai multi oameni. Un verset-mesaj costa circa 20 de centi, iar intreaga Biblie in varianta SMS costa cam 6.000 de dolari.

EMOTICOANE
Simbolurile emotionale (intr-o traducere aproximativa, din limba engleza, a termenilor emoticons sau smileys) sunt elemente grafice realizate din semne de punctuatie, litere sau alte semne, care pot fi folosite deopotriva in mesajele e-mail sau din listele de discutii si in mesajele scrise de pe telefonul mobil. Iata cateva dintre cele mai folosite astfel de simboluri: :( grimasa sau tristete, :) zambet, ;-) facand cu ochiul, :(( planset, :)) sau :-D hohot de ras, :-P limba scoasa, strambatura.

Parerile voastre

  • R: "Exista o masura in toate", cum spuneau latinii, si deci cu atat mai mult cand e vorba de obscenitate. Va amintiti cat de subliniate erau, cu rosu, scenele erotice din "Patul lui Procust" al lui Camil Petrescu? Sau pudoarea ce o cuprindea pe profesoara de romana cand ne explica erotica din "Decameronul"? Sa nu mai zic de susotelile adolescentilor acneici, ce eram, la scena violului din filmul "Ciociara", dupa Moravia. Dar, stimati prieteni, se pot numi cele de mai sus obscenitati? Eu zic ca nu, atata timp cat asupra lor planeaza geniul autorilor, atata timp cat ele redau trairi, patimi, dureri. Nici chiar "Povestea povestilor", a unicului Creanga, nu mi s-a parut deloc obscena, pentru ca era atat de vie, de a noastra, de aici.
  • REPETENTA: Mai, dati-o incolo! Io sint mai grea de cap si nu stiu cum se face, da’ vita-de vie are accente pe prima si penultima dintre silabe, iar vitadevie suna nashpa! De ce? Pai io pronunt vitaDEvie, mai concret, cu accent pe prima si antepenultima. Ca are si romana asta legile ei!
  • INIMA-REA: Cand un lingivst spune ca norma este o conventie, nu inseamna ca ne putem juca de-a normele, ca ne putem permite sa jonglam cu ele, spre suspecta satisfactie a modernizarii cu orice pret. Aici avem probleme, si aici ne si legam la cap fara sa ne doara. Scrierea in limba romana este - dupa parerea entuziast sceptica a lingvistilor romani - fonetica; adica "se scrie cum se-aude", ar spune vorbitorul nelingvist, dar facator de limba. Da’ de unde! Cine spune "tarance, tigance, manastire"?

    NU RATATI
    Baietasii de cartier (Bug Mafia si Parazitii) ne spun ultimele noutati despre limbajul hip-hop-erilor.
  • Citeşte mai multe despre:   limba,   limba noastra-i o comoara

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de