x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Romana comuna" - Nu exista limbi nobile

0
Autor: Miruna Mihalcea 31 Mar 2006 - 00:00
"Romana comuna" - Nu exista limbi nobile


Problema modificarii limbii romane dupa ’89 nu-i e straina lui Mircea Cartarescu. Doar ca scriitorul nu a-bordeaza schimbarile din sfera lim-bajului in termeni de "probleme".

Problema modificarii limbii romane dupa ’89 nu-i e straina lui Mircea Cartarescu. Doar ca scriitorul nu abordeaza schimbarile din sfera limbajului in termeni de "probleme". "Limba romana e azi un fenomen foarte dinamic." Si asta nu-i da dureri de cap.Ba dimpotriva:"Nu cred in stricarea limbii romane".

Jurnalul National: Ce sta la baza modificarilor de limbaj?
Mircea Cartarescu: O limba ca limba romana e formata din enorm de multe limbaje care se intretes tridimensional si se modifica permanent in a patra dimensiune, care e timpul. Limba reflecta evolutia istorica, sociala, politica, comportamentala si de orice alt fel a comunitatii care o vorbeste. Fireste ca un eveniment istoric ca revolutia din 1989 a produs si o rasturnare generala a limbii, astazi foarte diferita de discursul unic, oficial si incremenit al "iepocii". Dar si in perioada comunista au existat numeroase limbaje subterane, vii si imposibil de stapanit ideologic, care continua sa evolueze si azi. De cincisprezece ani au aparut si numeroase tendinte, care nu se puteau exprima inainte, de la limbajul manelelor la cel al internetului, si care fac din limba romana de azi un fenomen extraordinar de dinamic.

Democratizarea discursului


Se poate, printre altele, sa fi fost si dorinta de "aliniere" capitalista la teoria ambalajului atragator? Poate fi vorba, asadar, despre o tendinta de comercializare a limbajului?
Da, printre altele. Advertisingul romanesc nu avea, pur si simplu, un limbaj propriu pana acum vreo zece ani. De atunci si-a dezvoltat un stil propriu, bazat pe adresarea la persoana I singular (considerata nepoliticoasa inainte) si pe jocuri de cuvinte, uneori foarte ingenioase, posibile doar in romaneste.

Se poate traduce aceasta modificare in termeni de vulgarizare a discursului?
Prefer cuvantul "democratizare". Ceea ce inseamna diversificare. Eu nu cred in "stricarea" limbii romane de catre vorbitorii tot mai inculti. Cred ca vorbitorii au fost mereu la acelasi nivel cultural si intelectual (foarte scazut in cazul romanilor), dar in perioada comunista vocea vie a populatiei nu patrundea in mediile de difuzare, unde era inlocuita de un limbaj artificial. Multi intelectuali fara contact cu tara profunda au trait astfel iluzia ca natiunea are un nivel mult superior celui pe care-l avea cu adevarat. Dupa 1989 s-au inspaimantat, pusi fata-n fata cu un val de incultura care nu era decat descatusarea starii normale a natiunii. Dar o limba nu poate deveni mai "vulgara" decat a fost. Nu exista limbi nobile si limbi plebee. In fiecare clipa a existentei ei limba este cum trebuie sa fie, si nimeni pe lume nu-i poate influenta cursul. Romanii care populau Dacia, se stie, nu veneau din Italia si nici nu vorbeau limba latina nobila. Totusi, din limbajul lor, asemanator celui al hip-hop-istilor de azi, s-a nascut o limba capabila sa exprime ulterior tot universul conceptual si senzorial accesibil omului.

Spuneti-mi cateva dintre elementele despre care considerati ca au stat la baza operarii acestor modificari de limbaj.
Modul dvs. de exprimare presupune o intentionalitate, o schimbare dirijata a limbii. In realitate, nimeni nu "opereaza" aceste modificari intr-un scop oarecare. Limba evolueaza spontan, moment de moment, extrem de inegal in diversele ei compartimente: sistemul fonetic ramane neschimbat sute de ani, ca si morfologia si sintaxa, pe cand lexicul are zone extrem de dinamice, neologismele si argoul, de pilda. Masivele imprumuturi din limba engleza, mai ales, din ultimii 15 ani au schimbat dramatic climatul lexical al limbii romane de azi. La fel, cuvintele formate in romaneste pornind de la cuvinte straine: a daunloda, a clicui, a cetui, a se imeila cu cineva etc.

Care sunt domeniile care au adoptat repede modificarile (sau care chiar le-au produs) si in care acestea ies in evidenta?
Advertisingul, argoul liceenilor, limbajul jurnalistic, jargoanele profesionale ale computeristilor, managerilor, brokerilor etc., manelele...

Considerati ca schimbarile survenite in sfera limbajului sunt de natura sa modifice, pe termen lung, si esenta tipurilor de mesaje transmise cu ajutorul noilor instrumente?
Tipurile de mesaje s-au diversificat enorm o data cu cresterea in complexitate a societatii romanesti. Grupuri si grupuscule, comunitati lingvistice multistratificate au aparut si se dezvolta, iar astazi problema cea mai importanta este prezervarea unui limbaj comun, in care toate celelalte sa se poata intalni. "Romana comuna" pare a cliva astazi in cel putin doua straturi: romana "inalta", corecta, a prezentatorilor de stiri de la televizor, si romana populara, neglijenta, saraca, inculta, al carei model e tot televiziunea. Exista azi o tensiune puternica intre cele doua "romane".

Relativ la creatia proprie, ce are la baza schimbarea de discurs in ce priveste, de exemplu, "De ce iubim femeile", care a devenit bestseller la scurta vreme dupa lansare?
Cred ca sarim cam brusc aici la un subiect foarte ingust. In cartea pe care o amintiti, am folosit o limba foarte simpla, foarte colocviala, deloc insa "populara", cu putine echivalente in literatura romana, dar cu un mare echivalent in literatura americana. Modelul meu (care nu poate fi egalat insa) este J.D. Salinger, un autor pe care-l stiu pe dinafara si pentru care am o mare admiratie.

Mergand pe aceeasi idee, ce anume credeti ca a facut din "De ce iubim femeile" un bestseller, atat de curand?
Succesul e intotdeauna o neintelegere, spunea cineva. "De ce iubim..." e cea mai neinteleasa carte a mea. Neinteleasa de cei care-o iu-besc, si neinteleasa in egala masura de cei care-o dispretuiesc.

De asemenea, Mircea Cartarescu se numara printre cei mai (daca nu e cel mai) tradusi scriitori contemporani. Carui fapt credeti ca se datoreaza succesul acesta? Are limbajul vreo legatura? Si, daca da, care este aceasta?
Limba cartilor mele nu ajuta traducerile, dimpotriva. Sa traduci "Levantul" e imposibil, iar sa traduci "Orbitor" e un tur de forta pentru oricare traducator, oricat de experimentat. "Nostalgia" pune si ea, desi mai simpla, probleme de traducere insolubile in anumite limbi. De exemplu, intr-una dintre povestiri nu trebuie sa aflam daca personajul principal, care vorbeste la persoana I, e barbat sau femeie. In engleza se poate, in franceza e imposibil...

Sunteti considerat un "facator" de limbaj, precum Nichita Stanescu sau Eminescu. Ati intentionat asta? Si, totodata, dati-ne cateva exemple edificatoare de termeni, sintagme si/sau "situatii verbale" care v-au consacrat drept "facator" de limbaj.
Nu sunt un facator de limbaj, asemenea celor mentionati. Nici nu am intentionat vreodata asta. De altfel, creatorii de limbaje originale nu contribuie, cum se crede, la progresul unei limbi, ci inventeaza limbi proprii, inchise, ce nu pot fi imitate. Vai de poetii eminescieni sau nichitastanescieni! Nimeni nu da doi bani pe ei. Pentru poetii mai tineri, esential este sa scrie altfel decat cei pe care-i admira, nu sa le foloseasca limba poetica.

Dupa ce totul a fost spus


Vedeti postmodernismul ca pe o alta orientare in literatura sau e vorba de acelasi limbaj (si acelasi mesaj), dar exprimat altfel?
Postmodernismul e o expresie a epocii postmoderne, in care toata informatia e data, iar inovatia nu mai poate consta decat in permutarea fragmentelor de informatie. Limbajul sau este impur, eclectic, asociativ, combinand nostalgia pentru formele istoricizate ale unei culturi cu gustul pentru iregular si aleatoriu. Postmodernismul este tot ce mai poti spune dupa ce totul s-a spus.

A nascut pana acum modificarea de limbaj un curent nou in literatura? Un trend care sa puna accentul in principal (daca nu in exclusivitate) pe limbaj?
E o intrebare mult prea complicata ca sa-i raspundem intr-un ziar. Dar, in general, scriitorii cauta sa foloseasca (si sa exprime) limba vie a unei epoci. De la romantism incoace, se intampla o democratizare tot mai accentuata a limbajelor artistice.

Credeti ca sunt necesare cursuri universitare de specialitate care sa priveasca modificarile de limbaj si posibilele interpretari ale "noului" limbaj?
Astfel de cursuri de "LRC" (limba romana contemporana) se fac de mult, la toate facultatile romanesti de filologie. Sper ca ele ajung si la zi, in miezul limbii vorbite azi de taximetristi, elevi, navetisti, hackeri sau vanzatori.

Dati-ne cateva exemple de clisee moderne de limbaj, de larg uz in literatura, in mass-media si in general in discursul oral, atat cel formal, cat si cel informal.
Sunt sute si mii de astfel de clisee, specifice fiecarei meserii, fiecarui mediu social, fiecarui nivel de cultura. Ne lipseste doar un al doilea Caragiale, care sa le consemneze artistic, caci altfel ele sunt consemnate stiintific (cu o aroma de ironie) de lingvisti ca Rodica Zafiu.

Considerati ca limba evolueaza in pas cu timpul si ca, pe cale de consecinta, anglicismele sunt o urmare fireasca a introducerii si largii raspandiri a tehnologiei anglosaxone?
Of course. Aici, George Pruteanu se insala total. Nimeni nu poate stavili o tendinta atat de puternica si de triumfatoare ca influenta limbii engleze, azi, asupra Romanei. Protectionismul lingvistic nu pastreaza puritatea unei limbi, ci ii franeaza evolutia. El este, dupa unghiul din care il privim, un caraghioslac sau o catastrofa.
Citeşte mai multe despre:   limba,   limbii,   romănă,   limbi,   limbaj,   limba noastra-i o comoara

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de