x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teatrul underground

0
Autor: Pompiliu Kostas Radulescu 07 Apr 2006 - 00:00
Teatrul underground


Despre mult contestatul limbaj al teatrului underground, ca fronda la intepeneala din teatrul institutiona-lizat. Exista sau nu necesitate de obscenitate in discursul teatral?

"Teatrul de azi nu mai e o cladire. Acolo unde exista un povestitor si un ascultator, acolo este si teatrul. Fiecare actor il poarta cu sine oriunde merge." Claudiu Bleont imi spunea asta candva...

Am o veste buna si una rea! Vestea proasta e ca vestea buna nu exista! Cam asta ar fi in doua propozitii teoria panicarzilor care dau din gura (de unde-or avea atata aer?!) ca teatrul romanesc se afla intr-o criza! Luand nota de mai sus amintita opinie si aratandu-i cuvenita atentie prin intoarcerea spatelui, sa trecem la lucruri mai serioase! Caci cel care striga mai tare e poate unul care a terminat o facultate de teatru si azi dispera ca nu mai poate iesi la pensie, ca "pe vremuri", din institutia la care spera sa se angajeze dupa respectiva absolvire. Admiram spiritul functionaresc! Asta, daca-l angajeaza (ca posturile costa!). Sau daca in mijlocul concursului se deschid deodata cerurile si, de uimire, "omu’ cu pixu’" il trece din greseala admis, desi jurase cu mana pe plic altminterea!

Dar cum Sfantul Duh nu se coboara niciodata pentru un biet actor, insa proprietarul apare cu precizie de ceas cand cere chiria restanta, ce sa-i faci!? Te angajezi pe unde poti ca sa nu-ti urle parintii in cap ca au investit in tine si ca nici macar o carte de munca nu esti in stare sa ai! "Gandeste-te, mama, la pensie!" (de parca nu poti sa ai contract individual cu casa de pensii sau sa-ti faci asigurare medicala!). Altfel risti, Doamne apara si pazeste, sa intri in "underground"! Ptiu! Puschea pe limba!

ALTFEL. Pana acum cativa ani, ori apareai drept unul prea prost ca sa aiba loc intr-un teatru "serios", ori erai SIGUR absolventul unei facultati particulare! Ei bine, eu stiu pe unul care N-A VRUT sa dea la facultatea de stat (degeaba!) pentru ca la una particulara lua clasa Catalina Buzoianu! Circulatia valorilor! Buna dimineata, retrograzilor! Sper ca pana seara sa se mai rezolve cate ceva, pentru ca-mi pare mie ca spatiul underground e mai mult decat un refugiu. Nu cred ca Victor Rebengiuc sau Claudiu Bleont nu mai avea unde sa joace, asa ca "a incropit" acel "Top Dogs" taios impreuna cu Theodora Herghelegiu la Teatrul Arca, din podul Clubului La Scena! Sa fie atunci purificare? Actorul, satul de haul scenei, de greutatea decorului, de mecanismul in care risca sa devina functionar supus, simte uneori nevoia de a-si privi publicul in ochi? Sau, pur si simplu, un Razvan Mazilu nu poate sa-ti "spuna", tulburator, "Sell me", decat in lumina unui proiector din Prometheus? Cred mai curand ca e putin din fiecare. Cred ca scena underground a luat intr-un fel locul "stagiaturii" din alte vremuri, cand actorii isi probau valoarea in teatre mai mult sau mai putin importante, inainte de "marea afirmare", si se substituie intr-un alt fel teatrului-scoala din podul Casei de Cultura a Studentilor din vremea de glorie a lui Catalin Naum, caruia multi grei de azi ii datoreaza aproape totul! Si mai cred ca toate se vor cerne in sfarsit. Azi, mai repede ca ieri.

ATITUDINE. "Happy End?", dupa Theodor Mazilu, cu Monica Florescu si Marian Popescu, regia Marian Popescu

BECIURI (?). Daca exact in locul asta ati vrea un subtitlu, atunci acesta ar putea fi foarte bine "Brigada de la Green Hours sau Hei-rupismul in teatru"! Si nu ma refer aici la calitate. N-as discuta. Saltat, vioi (punct). Profund (puncte-puncte, semn de intrebare). Mai degraba mie-mi pare o problema de cadre. Cam aceiasi oameni, cam aceleasi lucruri. Se scrie (totusi bine - Stefan Peca e chiar bun) pentru ei, dar (iar/si) fiecare se joaca (doar) pe sine. Dar daca si la sprit, si pe scena esti la fel, ai o problema. Esti ori sarac in mijloace de expresie, ori lenes. "Munca actorului cu sine insusi", o carte pe un raft!

Dar bine macar ca s-a mai inchegat undeva o treaba. Pana la urma, fiecare isi cauta drumul prin increngatura de injuraturi si laude ¤ "lasa-te de meserie!", "nu te da batut!"... Mai bine vezi-ti de drum! Las’ ca te descurci tu...

Si totusi. Unde s-or fi dus vremurile in care aflai in Green si un Florin Piersic Jr, o Maia Morgenstern sau o muzica de spectacol (live!) a compozitoarei Dorina Crisan Rusu? Sau macar vedeai si niscai spectacole independente. Sincer, nu stiu, dar la Teatrul Luni nu s-au dus! Pana la urma, ce sa caute la bou-vagon? A! Si daca tot e vorba de vagon, atunci macar sa fie unul adevarat! De tramvai! Iar "Un tramvai numit Popescu" nu vezi decat o data pe zi, la Sfantu Gheorghe. Statia, nu orasul! Miscator de geniala idee a regizorului Gavriil Pinte! Oricum omul nu-i normal! Dar in sensul acela al frumosilor nebuni atat de rari si pe care din graba sau din nepasare ii privim doar ca pe niste plecati cu sorcova! Dar de pe unde au fost frumoase lucruri ne-au adus! De la acel "Prinde-ma de maini", jucat pe o plasa de circ, de pe scena Atelierului de acum vreo zece ani a Teatrului National si pana azi. Iar gura lumii vorbeste si de un scenariu dupa Cartea lui Iov ce va fi sa fie nu peste mult la Satu Mare. Complimente lui Radu Sas, Sorin Oros si Carol Erdˆs, trei mari actori ai teatrului de acolo.

CLUBUL PROMETHEUS. "Zoo Story", de Edward Albee, cu Iulian Glita si Bogdan Serban

CENUSAREASA. Si iata cum scena underground se intalneste cu scandura cea cu garderoba la intrare si cu doamne in uniforma care-ti rup biletul la intrare. Nu stiu cine pe cine ar avea mai multa pofta sa inghita (dar nu cred ca va putea - si oricum le-ar sta in gat!), dar deocamdata "The Sunshine Play", din Green Hours, se joaca la Sala 99 a Teatrului National, iar Liliana Campeanu face un spectacol-lectura cu "De veghe in lanul de secara" (in care tanarul Iulian Glita joaca un Holden de zile mari) la Teatrul Foarte Mic, pentru ca mai apoi sa-l mute la Casa de Cultura "Nicolae Balcescu". Nu prea mi-e clar. Poate m-am tampit eu si m-am apucat de sofisme. Sau poate doar am pornit de la o premisa falsa. Caci vorbim aici de spatii care numai de pus in vitrina nu sunt. Nu vorbesc de Sala 99 de la TNB, e OK, dar la Teatrul Foarte Mic cred ca in curand va trebui ca actorii sa-si rosteasca textul in soapta, ca nu cumva sa le cada tavanul in cap! Desi am auzit ca o sa intre in consolidare. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Sa rad de bucurie ca in sfarsit Cenusareasa din Piata Rosetti o sa-si intalneasca printul cu poloboc si mistrie sau sa plang, pentru ca, in ritmul in care merg de regula lucrarile publice la noi, n-o sa mai apuc un spectacol cate zile oi avea. Eu zic sa o repare jumate! Asa o sa avem fifty-fifty sanse sa mai mergem si acolo la teatru. Hai sa jucam la cacealma cu destinul! Poate-poate o fi mai previzibil ca primaria...

ENUNT. "A+B", de Puiu Jipa, cu Adina Stan si Maria Nicola, regia Puiu Jipa

BALCIUL DESERTACIUNILOR. Divaghez? Deloc! Dau replica figurantilor sus-pusi care se dau deodata actori! Bravo, baletu’! Ca tot traiul nostru de zi cu zi ii face pe mari actori sa se compromita in reclame si sit-com-uri de doi lei si sa se agate cu dintii de patratica lui, cerand tanarului de langa el tava cu jaratec! Iar tanarul actor asteapta. Timpul insa, nu! El nu iarta!

Dar aici, sincer sa fiu, as lasa discutia deschisa. Maestrul Gheorghe Dinica am auzit ca va juca la Foarte Mic, iar "Domnisoara din Amherst" a Monicai Mihaescu va invita deja sa fiti contemporanii lui Emily Dickinson. Oricum, Theodora Herghelegiu va leagana (sau nu) in "Nopti arabe".

Sa fie atat de necesar teatrul institutionalizat? Sigur ca da (dar la Paris se spune ca e mai bine sa "fi jucat" la "Comedia Franceza" decat sa "joci" acolo - sic!). Fenomenul underground sa trebuiasca sa existe? Fara discutie! Iar tu! Da, tu cel care citesti acum! Mai esti aici? Eu zic sa pui ziarul sub brat si sa continui dupa ce iesi de la teatru!

OXIGEN
"Teatrul underground este, a fost si va fi bula de oxigen pentru teatru clasic. De fapt, este sansa (singura, cred) de a accede la spectatorul care nu mai are timp si rabdare pentru doua ore de stat pe scaun, cu pauza de fumat la mijloc. In contextul asta, numai teatrul underground reuseste sa atraga" - Bogdan Serban, actor si realizator Guerrilla LogOut, Radio Guerrilla

CONFUZIE
"Ceea ce nu se prea intelege la noi este ca notiunea de teatru underground e teatru neconventional. Iar actorii nostri adancesc aceasta confuzie neadaptandu-se. Se joaca la fel, doar ca mai inghesuit si cu personaje mai putine. Desi e vorba de un teatru care se vrea distantat de curentul general" - Iulian Glita, actor

CRIZA
"Spectacolul nostru este o adaptare scrisa si regizata de mine dupa operele lui Theodor Mazilu, ce aveau ca subiect criza cuplului. A scrie, a adapta pentru scena underground cred ca e singura solutie. Impreuna cu Monica Florescu suntem eterne tinere talente care se tot dau cu capul de portile afirmarii" - Marian Popescu, actor

ALTERNATIVA
"Teatrul underground este o alternativa la teatrul pervertit de interese. Este o experienta uneori extrem de dura si sunt putini actori care rezista acestei confruntari si razbesc. Actorul se dezgoleste de sine in timp ce-si priveste publicul in ochi" - Gabriela Ceciul, actrita

DE CE?
"De ce teatru underground? Pentru ca este, fara exagerare, o minunata plasa de salvare pentru noi, actorii. Fenomenul underground este una dintre putinele sanse pe care le avem, noi, ca tineri actori, sa lucram mereu, sa nu fim doar simpli spectatori" - Adina Stan, actrita

CONDITII
"Teatrul se poate face in orice conditii. Fara scenografie, fara regie. Dar fara actori si fara (pre)text, nu. Actorii trebuie sa se vada. Textele mele sunt pentru actori. Eu scriu nu din dragoste pentru cuvant, ci de dragul celui care le rosteste" - Puiu Jipa, actor, regizor si dramaturg

VIS DE FUNCTIONAR
"E bine la teatru", zicea nu de mult cineva. "Te vezi cu oameni pe care ii indragesti, mai schimbi o vorba, mai ceri un sfat, mai zici un banc... Doua lucruri insa ma enerveaza ingrozitor la teatru: repetitiile si spectacolele!" Frumos, spiritual, de exceptie! Mai lucreaz-o, si poate o si jucam! Ar fi teribil de amuzant daca n-ar fi atat de cumplit de trist... Sau actori pensionati la cerere. Ce reflex functionaresc, demn de-o cauza mai proasta! Si-atunci te simti pacalit, folosit. Iti dai seama de-o data ca bucatica de suflet pe care o simteai daruita tie cand si cand, ca pe o mare taina, era doar o mare pacaleala. Bine, ai putea spune ca retragerea e un gest de noblete, ca se face loc unei alte generatii. Si ai putea avea dreptate. Nu de putine ori, mergand la teatre cu renume, primesti un bonus: auzi textul de doua ori! O data de la sufleor si o data din gura batranului actor, deloc trist, cu gandul la plicul ce-l asteapta in cabina, dupa spectacol. Si-atunci te simti din nou tradat. Ceva in tine se anchilozeaza definitiv. Iar pe actorii tineri ii vezi de pe acum deja batrani si lacomi!

1+1=LIBER
Marele castig al acestei experiente a teatrului underground este oportunitatea de a te manifesta liber ca actor sau regizor, dramaturg ori scenograf, lipsit insa de abilitatea de a fi un bun impresar al propriului spectacol. Daca un specialist in vanzari ar auzi propozitia asta, mi-ar face scena aia faina din Prometheus pulover pe gat! Si sa stii ca ar avea si dreptate! Pana la urma, artistul nu se dezminte. Se apuca sa picteze, sa compuna, sa scrie sau sa faca un spectacol si abia apoi incepe sa-si puna problema oare cine l-ar dori! Cred ca ar trebui sa invatam ca, intr-adevar, timpul costa bani, ca arta, ca si iubirea, trece mai mult ca sigur mai intai prin stomac si ca, intre a fi un prost satul sau un destept infometat,, ar cam fi timpul sa alegem sa fim si destepti, si satui! Pe de alta parte, daca indopi individul din sala cu manele teatrale, asta ai sa ajungi: o manea decrepita cu pretentii de artist. Dar, orice-ar fi, nu cred ca trebuie sa flamanzesti ca sa scrii ca Eminescu! Mai stii...

Parerile voastre

  • TAUNUL: In televiziune, se copiaza un limbaj care nu ne este specific si nu reuseste sa castige audienta. Un limbaj dur, brutal si total neprietenos la multe emisiuni de stiri, pe multe canale. Andreea Esca "mitraliaza" stirile cele mai importante, iar Robert Turcescu devine parca inchizitorul celui din fata sa, gata sa-i inghita bilele negre si sa scape mai repede de tonul acuzator al moderatorului. Imbracamintea nu este in ton cu scopul emisiunii si cu miscarea scenica, gestica, prea putin controlata, voce si privire straina de miezul problemei si incapabila de a apropia, de a crea emotii sau de a sensibiliza auditoriul. Am dorit sa introduc o singura fraza pentru toate aceste aspecte pe care le-am sesizat la televiziunile private. Din cauza unor asemenea constatari am ajuns sa urmaresc emisiunile preferate la TVR si ANTENA! Evident, la toate posturile sunt progrese vizibile, dar nu suficiente. Tineretul si copiii invata sa se comporte in societate si sa vorbeasca de la televizor. Copiaza comportamente si atitudini. Cum nu intotdeauna invitatii sunt si modele in limbaj si atitudine, cel putin aceste categorii de "privitori" sunt rau orientate.
  • ROBESPIERRE: Mi-e dor de Sanda Taranu, de Stark, Buhoiu, Topescu, Minoiu, Ghitulescu, Pittis si de alti comentatori radio-tv buni. Cu adevarat buni. Si cu bun-simt. Cu adevarat bun-simt. Mai nou, a aparut pe Realitatea o dsoara Andreea Cretulescu, care socheaza prin obstructionarea interlocutorului, de bietul om (Ciutacu, Tatulici, Hurezeanu etc.) nu poate niciodata sa-si termine ideea.
  • FLORY APRIL: Limba romana nu e frantuzita, e latina. Ce te faci insa ca aceia care-au intocmit DEX-ul, de altfel opera de referinta, in materie de etimologie, au luat ce-a picat mura-n gura, dictionare ale limbilor in circulatie. De-a dreptul hilar, pana si STRADIVARIUS, numele lutierului din Cremona (italian deci), Antonio Stradivari, cel care si-a semnat lucrarile cu numele LATINIZAT, e prezentat ca provenind din franceza!!! Trebuie sa stam linistiti totusi, daca pana si silvic, silvicultor, silvicultura figureaza ca provenind din limba franceza, uitandu-se de batrana silva silvae.

    NU RATATI
    Despre limbajul de stadion si SMS-urile noastre, cele de toate zilele
  • Citeşte mai multe despre:   cred,   scenă,   teatru,   actor,   teatrul,   actori,   limba noastra-i o comoara,   underground

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de