x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Libertate cu portia, carte cu lingurita

0
Autor: Andreea Tudorica Adrian Mogos 11 Oct 2005 - 00:00
Libertate cu portia, carte cu lingurita


Adolescentii de la Penitenciarul pentru Minori si Tineri Craiova n-au uitat ce inseamna libertatea. Unii dintre ei poate vor recidiva, altii nici nu vor sa mai auda de gratii. Sunt imprevizibili si cateodata teribilisti, dar apreciaza fiecare minut de atentie pe care-l primesc din partea profesorilor sau a supraveghetorilor.

Sunt tineri. Au intre 15 si 21 de ani. Au toata viata inainte, dar multi ani vor petrece in inchisoare, in spatele gratiilor. Pentru furt sau omor, pentru talharie sau vanzare de droguri. Sunt detinutii de la Penitenciarul pentru minori si tineri de la Craiova.

Spatiul, folosit acum pentru custodia micilor infractori, a fost, incepand cu anul 1970, scoala de reeducare a minorilor in stare de libertate. Minorii erau internati si beneficiau de masa, rechizite si manuale. In anul 1997, centrul de reeducare s-a transformat in Penitenciar pentru minori si tineri. In tara mai exista un singur penitenciar de acest tip, la Tichilesti (Braila).

INGENIOSI SI IMPREVIZIBILI. Potrivit Codului de procedura penala, minorii executa o treime din pedeapsa, dupa ce condamnarea primita inseamna jumatate din minimul pedepsei. In prezent, la Penitenciarul pentru minori si tineri Craiova sunt 276 de detinuti, din care 130 minori. Toti sunt elevi ai cursurilor primare si gimnaziale, precum si ai scolilor profesionale. Sunt indrumati de 42 de profesori si educatori. Detinutii se pot specializa ca electromecanici, lacatusi, sudori, tamplari, zidari, strungari etc. Unii dintre ei isi vor ispasi pedeapsa si se vor intoarce acasa cu amintirea urata a locului de detentie, cu dorinta de a nu reveni niciodata. Altii vor recidiva. Iar altii, poate multi dintre ei, isi vor continua ispasirea pedepsei in penitenciare pentru adulti. Acolo unde lupta pentru supravietuire este mai grea. Acolo unde socul este si mai mare. In aceasta lupta de supravietuire, pana la urma, care inseamna viata de penitenciar, va invinge cine este mai tare, nu atat fizic, cat, in primul rand, psihic.

CONTROL. Apelul de dimineata inseamna predarea serviciului de la schimbul de noapte la cel de zi, dar in primul rand numararea celor din camera, precum si verificarea gratiilor cu un ciocan mare de lemn

Cei care lucreaza in sistemul penitenciar de multa vreme nu se grabesc sa dea verdicte. Dar stiu ca este de preferat sa lucrezi cu 200 de detinuti adulti, chiar si recidivisti, decat cu 100 de detinuti minori. Explicatia este simpla: sunt imprevizibili, nu stii niciodata la ce sa te astepti de la ei. Pot reactiona din teribilism la orice nimic. Sistemul inchis le sporeste creativitatea si trebuie sa se adapteze la situatii noi. "Am avut cazuri mai demult, cand fumau saltelele vechi. Acum sunt de burete. Nu mai au ce face. Gasesc tot felul de trasnai si arata cat de ingeniosi sunt. Bine, multe din deprinderi le-au luat din inchisorile de adulti, pe unde au mai stat. E si asta o tehnica de supravietuire, de adaptare la reguli noi. Aici se descurca, nu stiu afara ce fac. Cand le va veni vremea, unii vor ajunge in penitenciarele de adulti, unde viata e mai grea. Aici au cat de cat libertate, dar acolo e altceva. Pot invata tot felul de alte lucruri rele pe care aici nu le stiau", spune un director adjunct, care a fost martor la multe, aici, la Penitenciarul pentru minori si tineri.

Multi dintre ei se afla inchisi pentru "gainarii". "Pai, ganditi-va, fura o sticla de whisky de cateva sute de mii de lei, ii da un an de inchisoare si tu, statul, cheltuiesti cu el 15-20 de milioane in timpul asta. Canadienii au un sistem de munca in folosul victimei. Munceste pentru ala cateva luni, rascumpara astfel paguba provocata, si nu cheltuieste nici statul pentru el. Si nici nu mai este influentat negativ in penitenciar. Pentru ca orice s-ar spune, sunt o gramada de influente negative in penitenciar", spune acelasi director.

PROGRAM ZILNIC. Daca n-ai vedea gratiile la geamuri si lacatele la usa, ai zice ca ai ajuns intr-un internat, strajuit de imensitatea celor doua cosuri ale CET Craiova. Si e o forfota placuta, cand la orele diminetii si ale pranzului fiecare face ceva. Fiind un penitenciar cu specific numai pentru minori si tineri, regimul este oarecum un pic mai liber. Adica tinerii "gazduiti" aici au acea usoara permisivitate, pe care nu o intalnesti in inchisorile pentru adulti. Nu sunt obligati sa poarte uniformele de detinut, li se permite purtarea hainelor civile, iar spatiul dintr-o camera de detinere este mai mare. Stau cate opt in camera, iar minorii nu sunt amestecati niciodata cu tinerii, "bididii", cum li se zice, in aceeasi camera, sau in acelasi pavilion.
MIC DEJUN. In creierii diminetii, incolonati cate 30, detinutii de la PMT Craiova sunt condusi de gardienii supraveghetori la sala de mese
La fel sunt separati cei cu pedepse mai mari de cei gasiti vinovati pentru infractiuni mai mici. Cum au un pic de timp liber se joaca. Cine are scoala dupa-amiaza, isi umple orele diminetii in atelierele de tamplarie, sudura sau pictura, cu programe educative. Pranzul se ia intre orele 13:00-14:30, iar cina in jurul orei 18:30. Se face din nou apelul dupa ce se mananca de seara, iar stingerea se da la ora 21:30.

Apelul de dimineata inseamna predarea serviciului de la schimbul de noapte la cel de zi, dar in primul rand numararea celor din camera, precum si verificarea gratiilor cu un ciocan mare de lemn. "Gasesc uneori tot felul de metode de a taia gratiile si, atunci, batem gratiile cu ciocanul de lemn. Un control amanuntit se face o data pe luna, iar la cei cu regim sever, adica cei care au pedepse mari si sunt mai periculosi sunt controlati amanuntit in fiecare seara", ne spune unul dintre gardieni.

Meniul zilnic este afisat pe o tabla din sala de mese. Tot acolo sunt notate si caloriile care trebuie asigurate detinutilor cu acest regim: undeva intre 2.000-3.000 de calorii zilnic. Fiecare serie de cate 30 este adusa pe rand la sala de mese, iar micul dejun propriu-zis nu dureaza mai mult de cateva minute. Altii, cei mai norocosi, nu ies din camera la masa si consuma ceea ce le-a adus familia de mancare la vizita saptamanala. Isi impart intre ei mancarea, bunuri, dar nu uita niciodata sa ia inapoi, caci "frate, frate da’ branza e pe bani!". Asa ca o chiftea se poate rascumpara cu o tigara sau cu o bucata de cascaval.

BUCHISEALA. Pentru profesori, ei nu sunt detinuti. Sunt doar elevi

ELEVI, NU DETINUTI. Pentru profesori, detinutii de la Penitenciarul pentru minori si tineri Craiova sunt elevi ca oricare altii. Sistemul in care petrec multe ori pe zi ii tine tot timpul in garda. Dar ei spun ca nu le e teama sa lucreze cu acestia. "Evident ca sunt imprevizibili. Evident ca trebuie sa stii cum sa le vorbesti. Evident ca nu uitam unde ne aflam. Dar nu s-a intamplat niciodata vreun eveniment neplacut. Mai sunt unii care se cearta intre ei, mai injura un profesor, mai se injura intre ei. Multi o fac din teribilism. Si sunt unii carora nu le intra nimic in cap oricat i-ai invata, si oricat ai sta de capul lor", spune unul dintre profesori. Orarul arata pentru fiecare clasa ca oricare alt orar obisnuit. Exista cataloage, cancelarie si clopotelul care anunta inceputul si sfarsitul orelor. Se mai imbrancesc, se mai injura, se mai scuipa, mai fumeaza pe la colturi sau arunca mucurile de tigara pe jos. In banca, sunt elevi. Primesc creioane, manuale si caiete. Majoritatea este imbracata in haine civile, desi uniformele de detentie sunt distincte: minorii - albastra, iar tinerii - verde. Unitatea are doua clase de invatamant primar simultan, cinci clase a V-a, trei clase a VI-a, trei clase a VII-a si doua clase a VIII-a. In afara de acestea, orele de atelier, adica o scoala de arte si meserii, echivalentul unei scoli profesionale.

IN BANCA DE SCOLAR. Intram la ora de alfabetizare. O gramada de tineri care nu stiu sa scrie si sa citeasca. Unuia dintre ei, aflat in ultima banca nu prea ii arde de scoala. Priveste in gol, dupa care se ridica si se uita pe geam. In tot acest timp, profesoara se osteneste in fata unui tablou mare cu literele alfabetului marite. Arata fiecare litera cu indicatorul si roaga clasa sa citeasca in cor. "Hai, Vasile, treci la tabla si citeste fiecare litera". Cu indicatorul in mana, un pusti pirpiriu se indreapta in rasetele celorlalti spre tabla. "A mare de tipar, a mic de tipar, B mare de tipar, b mic de tipar... "Pocneste cu indicatorul in fiecare litera de tresarim de tot atatea ori cate litere are alfabetul... Acum spune-mi un cuvant cu litera C"... Copilul se uita la desenele din dreptul literei C si striga de parca a castigat o batalie cu el insusi "Mos Gerila"...
COMPORTAMENT. Profesorii celor 276 de tineri de la Craiova spun despre elevii lor ca sunt imprevizibili. Dar pentru elevi, profesorul nu e niciodata un "bau-bau"
Toata sala rade. Profesoara rade in barba. "Pai, uita-te acolo la desene. Acolo e ..."Craciunul", se aude o voce cristalina din prima banca. E Dan, un tanar de 17 ani si un metru jumate inaltime. Cu un nasuc mic in vant si doi ochi albastri jucausi, nu i-ai da mai mult de 13 ani. "Bravo, Dan. (Din spatele clasei se aude: "Pai, doamna, el stie, ca a mai fost la scoala"). Acum sa-mi spuneti trei cuvinte cu litera G. Zii tu, Dan". "Pai, gaina, gard si gangster...". "Gangster?", se arata uimita profesoara. "Ce e gangsterul? E rau, nu?". "Pai, nu doamna, nu e rau ca am tinut si io unu’ in mana odata si nu mi-a facut nimic...". "Nu cred. Ora viitoare o sa va explic ce este gangsterul. Stai jos, Dan". Probabil s-a gandit la un guster. Sau un hamster. Sau cine stie... Se asaza in banca, un pic nedumerit. Nu mai insista, mai ales ca a sunat de pauza. Pe hol, harjoneala mare. Chicoteli, imbranceli. Un parfum puternic invaluie holul. E Daniel. Are 19 ani si a fost condamnat pentru omor. E la Craiova de aproape o luna. E cochet, curat si tot timpul aranjat. Ii place sa fie curat si ingrijit. Are o statura impunatoare si nu-i place sa vorbeasca cu toti. Ii place mai mult compania colegilor de camera. Cand i-am vizitat camera, ne-a surprins curatenia si un iz de parfum care plutea in aer. "E foarte curat pentru ca asa ne place sa tinem camera. Si camera e curata dupa cum sunt oamenii si dupa cum le place lor sa fie. Si daca au posibilitati. Mie nu-mi place sa stau in mizerie. Noi aici asa suntem. Ne place sa fie curat pentru ca noi stam aici", spune Daniel.

Intre orele de curs si cele de atelier sau de recreere, tinerilor de la Craiova le mai place sa aiba grija de cate o pisica sau un caine. Regimul mai permisiv de aici le permite sa aduca animale si in camera. "Au grija de caini, pisici. Nu e interzis! Mai iau un caine, un pisoi... De pe-aici, aciuati, care au intrat in unitate. Astfel, au si ei sentimentul de responsabilitate", ne spune un gardian. Da’ cu mata mai e o problema, pentru ca mai dispare, in alte camere, de unde ca sa o recupereze trebuie sa dea pe ea tigari sau cafea.

NEVOIA DE AFECTIUNE
LA VORBITOR. Vizita saptamanala a rudelor si prietenilor este cel mai asteptat si emotionant moment. Cei mai norocosi dintre detinuti sunt vizitati in fiecare saptamana. Altii sunt vizitati mai rar sau primesc pachete, deoarece parintii lor nu-si permit un drum din alte colturi ale tarii
In general, in toate penitenciarele, detinutii cu pedepse mari sunt cei care nu creeaza probleme. Cei cu pedepse mici isi mai permit, ca stiu ca oricum ies repede, indiferent de ce fac. Asa e si la Craiova. Dar, potrivit psihologului institutiei, Adriana Visan, singura la toti detinutii, categoria minorilor si tinerilor este mai speciala. Lucreaza de 10 ani cu ei si le stie toate mendrele si defectele. "Ei au nevoie de consiliere, de sprijin, sa stie ca sunt in atentia cuiva tot timpul. Pentru unii, familia nu este destul. Altii nici nu au familie, asa ca noi ajungem sa fim singurul lor sprijin. Iar ceea ce este mai grav este ca asistenta postpenala nu este destul de serioasa", spune Visan, adaugand ca "tanarul oscileaza pana sa se stabilizeze comportamental si este nevoie de o perioada de asistenta. Saptamanal, pe o perioada de 6 luni-1 an. Pe undeva e si vina celor care lucreaza in penitenciare, pentru ca nu reusesc intotdeauna sa explice ceea ce inseamna de fapt un loc de detentie". Pentru a atrage atentia si pentru a o castiga, de multe ori, tinerii isi provoaca rani. Asa sunt siguri ca vor primi atentie. "Penitenciarul este o institutie absolut necesara cu functie de custodie, unde se pune accent si pe latura de reintegrare. Sunt persoane despre care nu poti sa spui ca nu vor recidiva, dar se poate incerca limitarea recidivelor", spune Visan. PMT Craiova a incercat pe parcursul timpului tot felul de proiecte prin care tinerii detinuti sa se reintegreze mai usor. Au organizat intalniri cu elevi de la liceele din oras, pentru ca toti sa schimbe impresii. "Sa priceapa ca sunt toti la fel. Cei de aici sa povesteasca cum au ajuns in penitenciar, iar cei de afara sa priceapa ca nu e de gluma", spune psihologul. Un nou proiect, venit de data asta din partea Politiei de proximitate, va demara in cateva zile. Prin acest proiect, care va continua seria intalnirilor dintre copiii detinuti si cei liberi, se urmareste scaderea recidivei.

ATELIERUL DE PICTURA
In atelierul de pictura e liniste. Cei patru tineri sunt supravegheati de profesorul lor, Dan Ciocan, un tip inalt cu o statura impunatoare, dar bonom. Vorbeste incet si calm si tot timpul e cu zambetul pe buze. E prietenul elevilor sai, iar ei sunt prietenii lui. Intrebam de ce nu se asculta muzica in atelier, poate s-ar crea o atmosfera si mai relaxanta. "Muzica te dinamizeaza, dar o parte din concentrare zboara in alta parte. Mai facem un ceai, o cafea, mai avem si discutii, ca la urma urmei suntem si prieteni", spune Dan Ciocan. Profesorul colaboreaza cu diverse fundatii care ii pun la dispozitie materiale pentru pictura. Cei care sunt in atelierul de pictura au invatat sa manuiasca pensula in penitenciar. "La inceput a fost mai greu, multe picturi naive. Dar incet am vazut ca le place si lucrez acum numai cu cei care sunt sigur ca o sa le placa sa faca acest lucru si dupa ce ies de aici", spune profesorul, adaugand ca unii dintre ei sunt foarte talentati. Unii sunt de un an, altii de trei si le place foarte mult. Altii au incercat sa lucreze in ulei. "Tehnica de ulei nu e buna acum, pentru ca ei mai au de invatat. Dar le place ca este mai cald, mai moale. Iar greselile pe care le fac ei acum, le-am facut si eu. Si ii las sa dea cu capul si apoi sa vina la mine sa-mi spuna ca am avut dreptate", adauga profesorul. Unul dintre baietii talentati ai profesorului Ciocan este Adam. Ii place sa picteze peisaje. "Poate pentru ca sunt inchis. Cel mai mult imi place sa pictez. Iar cand ies de aici as vrea sa ma plimb. Mult. Sa iau tara-n lung si-n lat", marturiseste Adam in timp ce-si retuseaza lucrarea.
Citeşte mai multe despre:   place,   craiova,   detinuti,   cameră,   tineri,   elevi,   minori,   penitenciar,   lumea interzisa

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de