x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rahova, care este

0
Autor: Vladimir Ioan 09 Noi 2005 - 00:00
Rahova, care este


Puscaria de protocol din sectorul lui Vanghelie. Droguri si telefoane la negru. Un doctor ucigas care face fluturi din ciorapii directoarei penitenciarului. Un suflet liber in celula vietasilor, catelul Nasolu’, aflat la puscarie de bunavoie.

La Vanghelie in sector se afla unul din penitenciarele cu cea mai mare vizibilitate din tara. Se afla in Bucuresti, capitala si a mis-mas-urilor romanesti, deci pe aici trec cam toti hotii mai rasariti, "VIP-urile". Ca atare, televiziunile si ziarele vin destul de des in vizita, asa ca, macar de ochii lumii, Administratia penitenciarelor s-ar zice ca ar fi "trebuit" sa transforme puscaria asta intr-una de "protocol". Lucrurile nu stau chiar asa. Dar arata mai bine ca Sectorul 5.

"Inteleg ca am gresit, nu discut nici macar pedeapsa care mi s-a dat. Mare-mica, asta e legea. Dar eu sunt privat numai de libertate si de cateva drepturi, cum ar fi cel la vot. De ce trebuie sa sufar si pentru altceva? Nu scrie nicaieri ca trebuie sa fiu si infometat, sa fiu tinut in frig, ca trebuie sa fiu umilit." De frig, e frig. Dupa o jumatate de zi de noiembrie iesi de aici clantanind din dinti. Caldura e numai cateva ore, pe timpul noptii. D’aia ii zice "la racoare".

Cu mancarea se descurca, o spun chiar ei, desi fac galagie mare si in privinta asta. "Nu trebuie sa inghititi, stati doar zece minute langa cazanul cu mancare. Daca nu vomitati de la miros, eu il mananc pe tot. E o porcarie infernala." Sunt destui care ar putea primi magazii intregi de alimente de la familii, dar regulamentul prevede doar cateva kilograme lunar, defalcate pe categorii. De exemplu, fructe vreo cinci kg. Daca vrei sa capeti un pepene nu se poate, pentru ca astia sunt de obicei cat malul si depasesc norma. Sau, daca ai noroc sa capeti unul mai mititel, s-a terminat cu portocale la gratii. Haine. Trecand prin patratul de cladiri care alcatuiesc penitenciarul, din sens opus apare un detinut care striga catre ofiterul care ne insotea: "Io ce fac acuma?! Mi s-a aprobat balton si pantaloni, da’ n-am camasa. Uite asa ma duc eu la instanta!" Si-si da "baltonul" jos, de sub care rasare un maieu. In norma se prevad niste haine care pot fi primite si purtate, dar pentru o parte din acestea e nevoie de aprobare. Cadrele stiu ca detinutii isi mai imprumuta haine unul altuia pentru ocazii speciale. Nu e corect sa se bazeze pe asta, dar, la naiba, traim in Romania.

Daca un spray cu alcool poate fi folosit pe post de mini-aruncator de flacari si considerat periculos, atunci de ce e voie cu aparate de barbierit? Sunt interzise si produsele alimentare care necesita preparare. O problema existentiala, cel putin pentru detinutii frustrati de neintelegerea unor reguli (dumneavoastra le intelegeti?): supa instant este un produs alimentar care necesita preparare? Ai voie cu casetofon, dar n-ai voie cu CD player. Sau n-ai voie cu casetofon, dar ai voie cu televizor. De ce nu e voie cu casetofon? "Pai, fiecare vrea sa asculte altceva si pot sa apara neintelegeri. Uneori, in urma lor s-a lasat si cu moarte de om, dar nu aici la Rahova." Pai si cu televizoru’ cum ramane? O parte din fiintele sensibile de aici ar dori poate sa vada "Secretele Mariei", dar nu toti sunt niste sensibili.

DROGATII. Maldare. Vreo patru sute. Majoritatea, tineri. O parte importanta, straini. De fapt, in Rahova sunt inchisi cei mai multi cetateni straini, 162. Drogatii par cei mai compatimiti dintre toti. Au pedepse mari si, cum spuneam, sunt tineri. Au gresit (unii numai asupra lor, distrugandu-si sanatatea), dar ce cauta in penitenciar? "Sa fie internati in institutii specializate, la dezintoxicare, sa fie reintegrati, dar nu de aici. Ce credeti ca o sa se aleaga de ei dupa ce fac cativa ani de parnaie?" Cum ar veni, unii s-au apucat de droguri pentru ca erau naivi, teribilisti sau prosti. Deci, niste suflete relativ curate care aici se vor murdari de toata experienta "batranilor". Evident, printre cei 400 "cu droguri" sunt si traficantii. Dar cativa din acestia sunt tot niste pusti care, disperati dupa o doza, au ajuns sa vanda un mizilic ca sa le ramana ceva si pentru consumul propriu. Unul dintre ei spune: "Eu chiar ma bucur ca sunt inchis si departe de droguri, altfel, daca ramaneam afara, probabil acum eram mort de la o supradoza. Departe intr-un fel relativ, ca aici, daca te chinui nitel, poti sa faci rost de orice, dar m-a dus capul si m-am oprit".

IMPRESIONANT. Dintre cei cu care am stat de vorba, nici unul n-a spus ca in filme: "Sunt nevinovat". "Da, am facut fapta. Asta e, acum trag." Despre unii se banuieste ca nici n-au facut exact ce li s-a pus la dosar. Avem o poveste de dragoste dintre o fata frumoasa, locatara aici, si un smecher profitor, traficant de droguri. Ea il iubea din tot sufletul, asa ca el a scapat si dus a fost. Tatal ei, avocat sau ceva asemanator, si-a lasat nevasta, celalalt copil si afacerile si a venit in tara ca sa fie aproape si sa o ajute pe fata. Nici el, nici fata nu stiau o boaba romaneste, descurca-te. S-au descurcat, procesul a trecut, fata a scapat cu o pedeapsa care ar fi putut fi mult mai mare, taica-sau s-a intors de unde a venit. Maica-sa n-a venit niciodata in trei ani la Rahova. Nu este o mama denaturata, doar ca nu poate sa o vada in spatele gratiilor.

Despre unii dintre vietasi se spune ca nici macar nu au facut omorurile pentru care au fost inchisi. Dar au fost complici. E normal sa fii inchis pentru ceva ce n-ai facut? Cateodata se considera ca da. "Chiar daca nu a facut-o cu mana lui, ar fi putut sa impiedice crima. Sau poate ca daca el nu s-ar fi aflat acolo fapta celorlalti nu s-ar mai fi facut." Poate ca e autor moral. Poate ca. Nu comentam aici daca legea e buna sau rea, ci faptul ca unii par sa fie inchisi pentru altceva decat au facut. O spun si detinutii, o spun si cadrele. Dar, intr-adevar, cine sunt ei sa-si dea cu parerea, asta revine magistratilor. Si atata vreme cat detinutii nu protesteaza, atunci ce rost are sa mai scormonesti? Merge si asa.

UN CATEA. Nasolu’ impartind cu vietasii aceeasi cusca. El/ea va scapa mult mai repede de aici

VORBITOARELE PENALE. Detinutii se plang de lipsa de intimitate si modul de desfasurare a vizitelor. Dar in acelasi timp recunosc ca se si fac tot felul de lucruri mai putin ortodoxe. Vorbitorul penal este cam asa: eu pe sectia X o vad pe fata de la sectia Y. Imi place, de fapt deja am inceput sa ma uit pofticios si la cateaua sectiei, si fac cerere sa ne vedem la vorbitor. Ajung cu ea la masa si evident sar pe ea. Ma rog, atat cat se poate, din cauza frigului, a gardienilor si a celorlalti care se mai afla pe acolo cu familia. Ea imi impartaseste sentimentele si se lasa coplesita, daca nu cumva e mai puternica si ma copleseste ea pe mine. Acum se intampla in felul urmator: scenele prea erotice enerveaza atat pe gardieni, cat si pe cei care sunt vizitati de neveste si copii si care, chiar daca poftesc si ei de nu mai pot, se abtin. Deci se creeaza o tensiune foarte greu de suportat. Deci, mai rarut cu vorbitoarele penale.

Pentru necunoscatori: asta e o poveste pe care n-am inventat-o eu, ci a fost spusa de detinuti si confirmata prin aplecare de cap de catre cadre.

TELEFOANE. O data pe saptamana poti sa faci doua apeluri si sa vorbesti 10 minute de la telefonul cu cartela. Nu este permis sa iti cedezi minutele in favoarea altuia, nu ai voie sa imprumuti o cartela de la altcineva. "Daca avem posibilitatea sa ne luam cartele de ce nu ne lasa sa vorbim cat putem? Sunt condamnat la detentie, nu la izolare!" Domnii detinuti nu au voie sa vorbeasca oricat, pentru ca s-ar ajunge ca unul care are 100 de cartele sa nu se mai dezlipeasca de telefon toata ziua, spun cadrele, si nu exista decat doua telefoane. "Da, dar daca ar fi zece telefoane, ar fi intr-adevar ceva inghesuiala, dar numai in primele zile, dupa care lumea s-ar calma", spun domnii detinuti.

Telefoanele mobile, interzise din start. "Am prins unul care tinea telefonul in talpa scobita a adidasului, peste care trasese brantul" ne raspund cadrele la cautarea noastra de senzational. Tare de tot, nu?! Pai, mai tare ca asta ar fi, daca se confirma oficial (desi o stie toata lumea din interior), ca supraveghetorii, unii, vand chiar ei telefoane mobile detinutilor. De fapt, partea "dura" a povestii este ca dupa o saptamana, aceiasi supraveghetori fac perchezitii in camere si isi iau inapoi marfa. Pe care o revand. Sau pe care o trec in raport ca "distrusa pe camp". "Si voua va convine?", intreb detinutii. "He, he. Pai, daca noi le cerem in continuare inseamna ca ne convine".

CIORAPI. Le convine, deci. Pentru ca pierderea contactului cu cei de afara e "rupere". Dupa parerea mea, nu exista o bucurie mai mare pentru un detinut decat sa ia contact cu cei dragi de afara. Vizitele sunt mana cereasca, chiar daca dupa vorbitor se intorc amarati in camere. E ca in Dickens, cand copilul sarac se "imbata" cu mirosul prajiturii si traieste la maximum vecinatatea temporara cu ea, dupa care golul din stomac se face si mai mare.

La Rahova, sunt si doi chinezi, sot si sotie, inchisi pentru o daravera cu o valiza in care inghesuisera un conational. Ea e frumusica, el e doctor si face fluturi din sarma si din dresurile fostei doamne director al penitenciarului. Sunt inchisi de 12 ani (sper ca am inteles bine chinezo-romana), scriu acasa, dar restul familiei lor habar n-are ca ei scriu din inchisoare. N-as fi vrut sa redau povesti individuale si, de fapt, daca va uitati bine, nici nu sunt chiar-chiar asa ceva. Fiecare dintre ele vorbeste despre sistem, despre cauze si efecte, despre ce scartaie. Istoria ciorapilor fostei directoare de la Rahova doineste a jale despre modul de lucru: "Doamna venea destul de des prin celule si ne intreba de sanatate. Pe directorul asta nou nu l-am vazut pe aici". Asta n-a zis-o chinezul. Si, ce-i drept, "directorul asta nou" e nou de tot, vreo doua luni: "Inca mai sunt lucruri pe care trebuie sa le deprind, dar politica mea este de echilibru". Nici militarie, nici sat de vacanta. La cat am vazut noi in doua zile, Rahova asa si arata.

DOAR CIFRE
  • Total detinuti (joia trecuta) 1.887 din care:
  • 62 minori
  • 71 tineri intre 18 si 21 de ani
  • restul majori, incluzand 315 femei
  • condamnati la detentie pe viata - 40
  • arestati pentru trafic si/sau consum de droguri - 129
  • condamnati definitiv pentru trafic si/sau consum de droguri - 311
  • numar total de cadre - 586
  • personal socio-educativ: 8 psihologi, 5 educatori, 1 bibliotecar, 1 profesor de sport, 2 preoti

  • Ce are de pierdut un vietas?


    PE VIATA. 40 de oameni probabil nu vor mai vedea alte coridoare
    Un vietas, trecut prin penitenciar nemtesc, tais, spune o poveste care explica de ce la unii merge si cu vorba buna. "Libertatea de acolo era cu cap. Directorul juca fotbal cu noi, nu vedeai decat rar gardieni, usile de la celule erau deschise o buna bucata din zi. Si era un penitenciar de maxima siguranta. Ca erau cu ochii pe noi, nu incape indoiala, era plin de camere de supraveghere, dar nu stateau pe capul nostru, sa ne apese." La un moment dat se aude ca in tuhaus urma sa vina un sarb, sef de militie sau asa ceva. Bosniacii se strangeau in fiecare zi pentru a stabili cum sa-l omoare p’ala, intr-un mod cat mai groaznic. "Intrase si paza in alerta, tot timpul era cu degetul pe butonul de alarma. Pana la urma ala a venit, dar nu i-a mai facut nimeni nimic. Asa e la inceput, vrei sa-l zapacesti pe nemernic, dar dupa aia stai si te gandesti cate ai de pierdut. Diferite drepturi cu care te-ai obisnuit, iar la izolare, risti mutarea in alta parte unde nu mai ai prieteni etc. Asa ca stai pe burta ta."

    Poate va intrebati de ce n-a ramas in Germania, unde curge lapte si miere printre gratii. "Aia de la Interventii au un buget. Daca nu se intampla evenimente, se considera ca iau degeaba prea multi bani. Ca sa nu le taie din portie, starnesc chiar ei evenimentele din cand in cand. Pe cine sa cada magareata? Pe noi, romanii. Asa ca au inceput sa ne sicaneze. Se pricep foarte bine la asta, asa ca am preferat sa ma cer acasa." Mai povesteste si despre afacerile cinstite care se puteau face acolo. Un olar-penitenciar a facut in primul an 2.000 de marci, in al doilea, vreo 12.000, in al treilea vreo 20.000. "Olarea si vindea totul cinstit si legal". Daca facea vreo prostie suplimentara mai avea el propriul cuptor de ars in penitenciar?

    Ca deosebire de sisteme: in Germania, de vietas se ocupa un asistent social. Ei bine, asistentul asta a venit in Romania sa vada ce-i mai face elevul. Face bine, are un catel, numit Nasolu’, de care ingrijeste, are moralul zdravan si e un tip atent. Ne-a intrebat grijuliu daca ne e frica de el si ne-a indemnat sa ne dam mai aproape si sa nu mai stam lipiti de zid ca popandaii. Un criminal simpatic (nu dati cu pietre, va rog).
    Citeşte mai multe despre:   voie,   rahova,   lumea interzisa

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de