Subcultura - Arta la parnaie

Intre zidurile puscariilor se naste o forma de cultura, care inca nu si-a gasit prea mult locul nici in studiile de specialitate, nici in manuale. O subcultura fara viitor, s-ar putea spune, daca i-am asculta chiar pe cei care o fac sau o poarta mai departe. Una de o valoare indoielnica, ar spune altii. Una foarte vie, in mod clar.

Intre zidurile puscariilor vietuieste o forma de cultura care inca nu si-a gasit prea mult locul nici in studiile de specialitate, nici in manuale. O subcultura fara viitor, s-ar putea spune, daca i-am asculta chiar pe cei care o fac sau o poarta mai departe. Una de o valoare indoielnica, ar spune altii. Una foarte vie, in mod clar.

Pe holurile Penitenciarului Botosani ne-au surprins imaginile si citatele cu poeti si scriitori celebri. Le-a pus profesorul Napolion Ungureanu, angajat al puscariei care se ocupa de reabilitarea detinutilor si coordonatorul revistei literare facute de acestia. Le ofera cate un pic de cultura puscariasilor, poate, poate s-o prinde ceva si de capul lor. "Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta", este una dintre vorbele lasate de anticul Seneca pentru a fi puse pe zidurile Penitenciarului de la Botosani. Nichita Stanescu, Mircea Eliade sau Dimitrie Cantemir se gasesc si ei intre zidurile inchisorii, dar numai in portrete pe pereti.

RROMUL ROMICA. Intr-una dintre camerele cu minori l-am cunoscut pe Hara. Baiatul de 17 ani, inchis pentru talharie, ne arata tatuajul sau si cu timiditate accepta dialogul. Pana la urma ne-a intins unul dintre caietele sale. In care isi deseneaza gandurile sau si le pune in versuri. Versuri create de el sau auzite in puscarie. "Putini sunt tinerii care sunt acceptati in aceasta casta", ne precizeaza Romica, un rrom care isi spune tigan si care moare de ciuda ca, mai nou, fosta lui nevasta se tot perinda pe sub geamul inchisorii imbracata "cu staif" si cu doua "pitipoance" dupa ea, ca sa-i fiarba sangele in vene fostului barbat. De ciuda: "Ca io mi-am pierdut viata prin puscarie si ca, adica, uite cine a ajuns ea".

Casta despre care vorbeste Romica este aceea a puscariasilor veritabili, oameni care si-au castigat respectul in cele mai grele dintre penitenciarele romanesti. Ei sunt si cei care poarta cu ei folclorul de parnaie. Cei mai multi dintre ei au facut puscarie inainte de decembrie ’89 si au prins epoca cand erai imobilizat cu lanturi, iar intr-o singura celula erau inghesuiti cate o suta de detinuti. "Atunci nu era nici televizor, nimic, nimic", asa justifica Romica faptul ca puscariasii de odinioara se ocupau cu cantatul si compunerea de versuri amare. "Daca iti zicea gardianul, nu aveai voie sa atingi patul, se dormea pe sub pat… Asa isi mai spunea omul oful, ca atunci nu te asculta nimeni", explica el. Pe vremuri, puscariasii isi meritau respectul pentru ca ei nu se multumeau doar sa fure, ci chiar indrazneau sa provoace sistemul, iar apoi gaseau si modalitati de a-si duce crucea, chiar si prin cantece si poezii. "A te certa cu un politist era o mandrie, o fala… Pe cand acuma… E si politia de asa natura, iti acorda niste facilitati…", povesteste Romica.

CITESTE TIMPUL. Romica Lazar Caminaru’ se considera unul dintre putinii puscariasi adevarati din penitenciarul "de aici, din capatu’ asta de tara, unde intoarce tramvaiul cu ranga", Botosani. Romica a stat putin timp sub cerul liber, cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o dupa gratii. De la varsta de 16 ani tot mandat dupa mandat a tinut-o tiganul din Saveni, pentru care cea mai mare vacanta intre puscarii a fost de sapte luni. "Uite! Eu am prieteni in toate puscariile din Romania asta… M-am eliberat din mandatul trecut la Ploiesti si, va dau cuvantul meu, au venit si m-au luat cu salupa de la poarta puscariei, mi-au platit si drumul pana la Viena."

In Austria, tiganu’ s-a tinut tot de furat. Ca lui ii place viata si pentru o noapte de placeri risca fara regrete. Numa’ ca austriecii nu i-au gasit ac de cojoc. Tot la Botosani a infundat-o. Dupa sapte luni de libertate, l-a apucat intr-o noapte pofta de chefuit. A furat vreo 60 de gaini, doua oi, dar petrecerea i-au stricat-o niste gardieni care l-au observat ca voia sa arunce un sac in curtea unei scoli. L-au luat la intrebari si au descoperit ca in sacul cu pricina se aflau matele a vreo 60 de gaini!!! A luat mandat greu Romica si acum incearca sa se cuminteasca, sa-i treaca puscaria mai repede. Citeste mult. Orice. Da’ mai mult asa, ca sa-i treaca vremea, ca nici el nu crede ca mai poate fi reabilitat. Tot amintirile aventurilor si ale gainariilor trecute il incalzesc.

CULEGATOR. "Am vocabular io, nu gluma", se lauda tiganul. Ce-i drept, le cam bungheste. Stie sa vorbeasca. Lasa manualul de botanica din mana si se ridica in picioare, sa-i mearga limba mai bine. Ultima "fapta", cea pentru care l-am si cautat, ne-a atras atentia: Romica a scris un "vocabular" al vorbelor si expresiilor folosite prin puscarii. Prin cele din toata tara. Ne explica.

"Inainte n-aveai voie cu… acareturi dintr-astea: sapun, tigari bune… Si ca sa nu inteleaga «Nea’ Intr’oparte» (gardianul - n.r.) le-o dat diverse nume", explica Romica Caminaru’ cum a aparut acest limbaj specific. El mai are si o alta conotatie, una practica: aceea ca foloseste la furat, pentru ca-i face pe "operativi" de neinteles pentru ceilalti. Despre poeziile si cantecele pe care si le transmiteau unii altora detinutii nu mai poate fi vorba. Nici de tatuaje nu se mai ocupa detinutii precum odinioara. Pai, ce, mai are cineva timp de atata televizor?

UMBRA... Umbra... asta vezi / in mine / O oglinda prafuita / Nu te-ascunde! - / Stiu prea bine / Ca-s o urma nedorita. / Caut soarele / sa-mi stearga / Intunericul ce-l tin / De stiam ca ma reneaga / Si-alte raze nu mai vin / Ma pierdeam in cautari / Fara sa mai iau / in seama / Ca si valul unei mari / Poate fi cuprins / de teama. / Scotocesc eterul noptii / Printre nestemate stele / Cand ajung pe / drumul sortii / Raman umbra umbrei mele. / Vantul...! Doar el mi-e prieten / Ce m-alinta si ma plimba / Cand m-apropii / de Eden / Dintr-o data el se schimba / Si se-nfurie pe mine / Aruncandu-ma din sa. / Cad pe spini / de maracine / Nu credeam ca va trisa!! / Ma predau, singuratate, / Asta-i vrut si asta-mi ceri / Sunt o umbra! - / Ai dreptate! / Mult mai rece / decat ieri...! UITARE... Nu stiu nici marea / s-o ascult cum plange / Nici corbii care croncane a gol / Dar nu confund culoarea unui sange / Ce-acum cu / nepasare-mi da ocol / Isi bate joc de mine, / ma ingheata / Iubirea ce o port / o stiu doar eu / In rest, e totul / intr-o alba ceata / Si-n departari nu-s ochi de curcubeu / Asa-i acum... / asa si eu raman / Mai singur de atat / nici nu ma port / Nici pe suflare nu / mai sunt stapan / Si totusi mai paseste viul mort / Poate am scris... / Poate am scris de teama c-o sa mor / Si-n cimitir va fi prea galagie / Cuvintele ingropate / de cu zor / Mi-or cere un sicriu / de poezie... / Poate am scris cand / n-am vorbit cu nime’ / N-am ocolit pe nimeni: sa se stie!! / Doar altii... Imbracati cu ‘nalte stime / Nu simt si viata / ca pe-o poezie... / Poate am scris... / si poate nu-s satul / Dar sunt afrazic, / lapidar si lent / Fara sa vreau si sigur prea credul / Ma las in voia sortii, repetent... Catalin Ifrim detinut Penitenciarul Botosani

CUVINTE FARA SENS

Vocabularul detinutilor pare aiuristic si fara legatura cu realitatea. Mai ales seara, din curtea penitenciarului, ii auzi strigandu-si diferite mesaje. Obisnuiti sa vorbeasca astfel incat cei de "afara" sa nu priceapa, cei care se joaca de-a "soarecele si pisica" cu supraveghetorii mai scapa cuvinte care te fac sa ridici spranceana a neintelegere. "Au un limbaj al lor, prin care comunica astfel incat sa nu se «prinda» agentii despre ce vorbesc. Oricate cuvinte ai afla, nu sunt nici a zecea parte din ce folosesc ei. Traiesc inchisi nu dupa gratii, ci intr-o lume a lor, in care nu au acces strainii. Nu au nici un interes sa-i accepte", explica profesorul Napolion Ungureanu, angajat al Penitenciarului Botosani si coordonator al revistei detinutilor "Caietele lui Cain".

Un brusture fara amintiri

LIBER. Argoul nu poate fi prins in dosarele de transfer

Catalin se compara cu un brusture. Are 24 de ani, sase de puscarie si cel putin inca 16 pana sa se prezinte in fata comisiei de eliberare conditionata. La 17 ani, impreuna cu un prieten, a comis o dubla crima, cu cruzime. Pedepsit de judecatori cu 30 de ani de carcera, Catalin Ifrim sufera insa pentru ca a fost uitat si parasit de familie si de prieteni. De sase ani, nimeni de-acasa nu l-a mai cautat. Le scrie felicitari la fiecare sarbatoare. Putine cuvinte. Poate le vor citi totusi pana sa arunce felicitarile, pentru ca asta crede el ca se intampla.

IMPACAT. Ca o fata mare, asa ni l-au descris angajatii penitenciarului pe baiatul in trening care-si petrece cateva ore pe zi intr-o camera goala si rece, printre carti. Crima monstruoasa pentru care a fost inchis pare sa nu-l caracterizeze pe acest om. Singur si trist, tanarul a inceput sa scrie versuri. Multe si "fortate", la inceput, acum cultivate. Citeste toata ziua pentru a gasi clipa aceea de libertate in care versurile vin si se asaza pe hartie, lui ramanandu-i apoi sarcina de a le mai aranja putin, pana si-o arunca cineva ochii pe ele. Amintirile lui Catalin s-au sters aproape toate: mai sunt putine, dar niciodata nu reuseste sa le "revada" chipurile celor dragi. Exceptie facand mama, pe care si-o aminteste cu cateva ceasuri inainte de a fi arestat, suparata pe el dintr-un motiv care nu mai exista in memoria sa. Catalin s-a impacat cu soarta sa. A reusit sa-si realizeze pacatul si sa-si accepte vina. Nu reuseste insa sa se impace cu singuratatea, cu zidul tacerii si departarii ridicat de parintii lui. "Cred ca nu pot sa ma ierte ca i-am facut de ras in societate… Victimele, cetateni straini, fiind prieteni de familie…", incearca sa-si explice Catalin distanta atat de mare dintre Botosani si casa sa, de la Vatra Dornei.

AUTOCENZURA. Nu scrie despre inchisoarea propriu-zisa in care el doar supravietuieste fara sa se integreze. A reusit sa-si mai construiasca un rand de ziduri intre el si lumea din jur, dar mintea ii este libera. Prin versuri. "Sentimentele sunt de aici, numai ca nu am specificat mediul…", ne precizeaza baiatul cu zambet retinut. Catalin nu este insa multumit de ceea ce scrie. El spera ca prin lectura si exercitiu sa invete sa-si de-a frau sentimentelor mult mai bine si mai expresiv. Deocamdata se autocenzureaza si munceste pentru a se autoperfectiona. Poetul Catalin Ifrim reuseste sa evadeze din inchisoare insa cateva minute, cat asaza pe hartie un alt val de sentimente.

REGELE

Fanfan, adica Marius Avasilicai (55 de ani), este cel mai cunoscut dintre poetii de puscarie. Fanfan si-a petrecut 20 de ani din viata la pandaimos (inchisoare - n.r.) si intr-o zi, la izolare, s-a apucat sa scrie versuri: "Ma strange lantul, ma doare piciorul./ Celula mica cu miros spurcat/ Catusa cea groasa mi-apasa tendunu’./ Puterea imi scade, sunt epuizat". Fanfan a renuntat la gainariile care i-au atras atatea pedepse si a publicat mai multe carti de versuri inspirate din experienta lui de prin penitenciare, dar si din viata lui prinsa intre marginile societatii si evenimentele culturale la care a fost invitat. "Regele argoului", cum a fost supranumit Fanfan, si-a castigat renumele pentru talentul sau de a folosi limbajul din puscarii, dar si pentru coloritul specific al poeziilor, unul chiar deocheat, ar putea spune purisanii.

Doamne-auzi cum tipa gardianu’ / Uite cum plange tiganu’ / Taci tigane, nu mai plange / Incarca roaba si-aduce. / Sa traiti, dom’ comandant / Multe roabe-am mai carat / De dimineata pana la pranz Trei sute de roabe am dus / De dimineata pana-n seara / Nu le mai tin socoteala. / Azi e zi de vorbitor / Vin maicute la feciori / Vin surorile la fratI / Si tovarasi la cei dragi / Dar la mine n-are cine / Ca sunt singurel pe lume / Nu am frati, nu am surori / Parc-as fi facut din flori / Dar da-mi, Doamne, / o putere / Lanturile sa le rup / Zidurile sa le sparg / Si acasa sa ma duc. Folclor de parnaie cules de Romica Lazar Caminaru’

UMBRE. Viata in puscarie se schimba si, o data cu ea, folclorul specific

DICTIONAR

A-ti face volta - a fugi Smen - obiect falsificat Gloante, logodele, marafareti, material - bani Tufla - pachet, gramada de bani Marioare - sute de mii Capital - tigari, cafea, bunuri de uz personal Morti - obiecte interzise A pasa mortii - a scapa de obiecte interzise Maimuta - oglinda Ciocanar - bataus Turchidit - a fi prins si dus la puscarie Mangleala - vorbe goale, de convingere A avea bulan - a avea noroc Insectar - izolare Frana, zbarna, tuhaus - puscarie Spavarache - buzunar la spate A trage cu blitzul - a pandi daca esti urmarit sau a urmari ceva Facut de vise - drogat Husin - om de la care se poate lua ceva usor N.V. - lovitura pe neasteptate Smetie, ciocan, sovietica - pumn Panacotar - hot de buzunare Jupan - om cunoscut ca bataus Producator - om descurcaret Caraiman - buzunar Hoha - minciuna Careu - comisia de disciplina A sta masca - a sta si a pazi pe cineva la furat Tira - a tine dos la furat Crocodil - fierbator "penal", improvizat Pisica - resou Baraca - camera de detentie Salupe - adidasi Cosor - cutit Luat la matingala - luat la bataie Graunte - alimente primite la vizita Albinuta - membru al familiei care vine la vizita Zarzavat - bani marunti Bunghit - descoperit Arsenal - atentie! Plosca - poseta A vorbi cu taxa inversa - a vorbi codificat A da stropeala - a pari pe cineva Trompeta, goarna, pupatoare - gura Coaja - portofel Morisca - ceas Mahmudele - dinti Iavasale - ochelari Purisan - batran Martalog - pensionar Balena - vagon pentru transfer detinuti Donadoni - om care sponsorizeaza Tigari cu fumul drept - tigari straine Centaur - turist cu bani multi A da duma - a vorbi Joseu - zaruri masluite Cai - zaruri Calareti - jucatori de barbut Cartita - detector de metale Schioapa - masa de pranz Rugina - grasimea din mancare Lache - spurcat Boxer cu garda inversa, boxici - homosexual Piata - control asupra detinutilor, perchezitie corporala