x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vietasi fara cazier

1
Autor: Dana Ciobanu Dorian Cobuz 16 Noi 2005 - 00:00
Vietasi fara cazier


E vorba de gardieni. Nu-i o meserie de invidiat sa fii gardian la puscarie. Ajungi sa imprumuti din naravurile "locatarilor" si nici nu te imbogatesti daca nu te pricepi la "combinatii". Paznicii de la Iasi, vietasi fara cazier, sunt legati prin creditele facute la banci de o slujba care nu le aduce satisfactii.

Daca nu ar avea rate de platit, poate ca multi dintre supraveghetorii penitenciarului din capitala Moldovei ar renunta la slujba. Dincolo de aparentele pe care conducerea a incercat sa ni le induca, o tensiune surda si o saracie evidenta alimenteaza "integrarea" celor liberi in lumea detinutilor. Si nu invers.

Ultimele minute in puscaria de la Iasi. Obositi sa citim printre randuri si iritati de evidenta iritare a gazdelor noastre ne-am strans pentru un ultim interviu in biroul de "doi pe doi" in care lucreaza singurul psiholog pentru cei peste 1.600 de detinuti, Laura Dediu. Ne impacaseram cu ideea ca, in cele trei zile petrecute in incinta penitenciarului, deveniseram prizonieri ai unei a doua puscarii: una invizibila, dar la fel de eficienta ca cea "adevarata", care ne ingradise speranta de a vedea realitatea de dincolo de zabrele.

COTA 1:1600. Fara a mai fi insotiti de vreun agent, ne-am inghesuit in jurul tinerei firave si cu ochelari care are misiunea de a pansa sufletele din celulele de pe Copou. Cateva zeci in fiecare zi. Cinci ore de consultatii si apoi sedintele de terapie de grup. Sute de chestionare de interpretat. Suntem coplesiti de raportul nedrept: ea, singura, contra a 1.600 de condamnati. Inca e senina. Obosita, dar senina. Se innegureaza abia cand ne raspunde ca in fisa postului sau intra si gardienii. "Dar, doar la cerere. Din pacate, nu prea vin... Cu mare pacat spun, pentru ca, in primul rand, personalul ar trebui consultat."

Psihologul Laura Dediu sufera de insubordonare specifica tineretii si nu se opreste aici. O intrebam despre functia de reabilitare si integrare in societate a celor care ajung dupa gratii. Raspunsul sau este insa mai mult decat grav. "Nu. In momentul de fata, in penitenciar nu se face reabilitare. Ba mai mult. In loc de o integrare, din interior in exterior, a detinutilor in lumea normala, are loc un proces invers. Personalul operativ este integrat inspre... interior. Apare chiar fenomenul de imitatie a gesturilor si a mimicii detinutilor din partea gardienilor."

VIETASII RATELOR. "Dar scrieti si despre noi, nu numai despre cei dinauntru." Asa ne-a abordat un agent-sef adjunct, cu o seara inainte, pe holurile puscariei. Spre nemultumirea inspectorului-sef Luca, ofiterul care ne insotea pe traseul indicat de superiori pentru a ne "lasa sa ne facem treaba". Mustrarea din ochii ofiterului nu l-a potolit pe tanar. Agentul mustacios, glumet, dar cat se poate de serios, insista. Am stabilit ca, dupa ce ne terminam documentarea ingaduita de sefi, ne vedem sa discutam. Din grupul de agenti care se anuntase la "vorbitor", doar doi agenti si un "mascat" au mai avut curaj sa vina la intalnire pentru a-si spune pasurile. "Mie mi-e rusine cand ma duc in instanta cu echipamentul asta ros de atata spalat, iar detinutul si familia fac glume pe seama mea....", rabufneste "mascatul". "Revolta" agentilor este justificata de o ultima picatura care i-a amarat si mai mult in conditiile in care nu au fost niciodata prea fericiti: cu doar cateva ore mai devreme isi luasera salariile. Dar cu 40 la suta mai mici. Nu sunt bani, li s-a spus, dar cica vor veni mai tarziu. "Noua ne este teama ca se creeaza un precedent", izbucnesc intr-o singura voce cei trei angajati. De doi ani, personalul penitenciarului nu a mai primit indemnizatia pentru echipament. Prima de concediu nu au mai vazut de ani de zile. Iar la capitolul dotare materiala si pregatire profesionala, situatia este si mai gri. Mustaciosul glumet ne surprinde inca o data: abia a castigat un proces cu Administratia penitenciarelor pentru a-si primi banii de echipament. S-a certat cu superiorii de la Bucuresti, ca nu este scos la trageri... De ani de zile li se promite ca noul statut al personalului din penitenciare le va rezolva parte din probleme, dar oamenii nu mai suporta presiunea. "Am rata 210 dolari. Cu ce ma mai duc acasa la fata mea?", intreaba omul in negru. "Noi avem rate, avem probleme. Cat sa mai asteptam?", i se raliaza agentul-sef adjunct. De altfel, asa pricepem: saracia din sistem are un mare aliat. Doar creditele ipotecare ii impiedica pe agenti sa iasa pe poarta penitenciarului cu fisa de lichidare in mana si sa-si caute norocul in lumea cea mare.

CELULA DE PROTOCOL. Camera 25 de pe sectorul 7, de maxima siguranta, a fost singura a carei usa ne-a fost deschisa fara rezerve. Fotoreporterul nostru a fost invitat sa-si ia cadrele; printre puscariasi deja obisnuiti sa pozeze. "Astia aduc toti ziaristii aici", ne soptesc parnaiasii. Printre randurile de paturi suspendate pe trei niveluri, detinutii isi intind gaturile catre noi si fiecare dintre ei acuza. "Voi plecati. Noi ramanem si ei ne calca in picioare." "Fura din mancare." "Sa vedeti si voi sobolanii cu care trebuie sa traim noi." "Ne bat de ne sting." Plangerile detinutilor ne bombardeaza. Cei 30 de barbati rabufnesc chiar daca exista riscul de a fi auziti si de gardienii din usa ori de colegii lor detinuti, responsabili cu ordinea.

"Toate au ceva de spus, dar le e frica. Acum nu ne mai bat, dar ne taie din vizite si pachete", ne-a spus una dintre femeile care au indraznit sa ne vorbeasca, asumandu-si riscul de a fi ulterior in vizorul conducerii. Ne-au acceptat interviul doar dupa ce le-am garantat ca la discutie nu va lua parte nici un supraveghetor. Totusi, chiar si intre patru ochi, intrebarile s-au impletit in soapta, completate de fasaitul scrisorilor strecurate in buzunarul reporterului, pagini care descriu cum nu se face reabilitarea la Penitenciarul Iasi, cum intri cu un pacat si iesi calificat sa comiti alte zece.

PROIECTII. Inspectorul-sef Ioan Batea, comandantul Serviciului de Siguranta, asigura interimatul la conducerea penitenciarului pana la numirea unui nou director. Lucreaza in penitenciarul Iasi de 18 ani; a fost director aici, si, teoretic, zidurile celulelor nu-i ascund nimic. Totusi, vocea ii tremura si cand ne povesteste de revoltele detinutilor din ’90 si ’97, dar si cand ne vorbeste despre transformarile suferite de regimul de detentie de-a lungul a peste 25 de ani, de cand lucreaza in sistem. In cele trei zile, imaginea reala a penitenciarului Iasi ne-a fost transmisa prin mesaje abia ingaduite de zabrelele imaginare cu care am fost inconjurati. Printre gratiile infipte in ochii si urechile noastre am vazut totusi: nesiguranta sefului, iritarea adjunctului cand spre noi au inceput sa vina si informatii "fara aprobare", revolta mocnita a salariatilor, dar si cea soptita si scrisa in biletele a detinutilor. Penitenciarul Iasi si salariatii lui sunt la randul lor prizonieri. Ai unui sistem care nu stie sa se adapteze, sa isi foloseasca sursele de finantare, dar mai ales nu stie sa-si ceara drepturile. Prizonieri ai unui sistem care traieste din inertia trecutului.

INTELEPCIUNE POPULARA
"Nu se doreste decat o institutionalizare. Nu se urmareste indreptarea, ci inrairea. Asa vor aparea mai multi infractori, mai multe dosare, mai multi bani in buzunarele magistratilor, ca buzunarele de la roba sunt ca buzunarele unui popa" - detinuta din Penitenciarul Iasi

MENTALITATE COMUNISTA
"La noi, sistemul este inca dintr-ala comunist. Eu va spun, si astia tineri sunt afectati de mentalitatea comunista... Ei se ascund dupa papuci. Si astia de la Bucuresti, la fel. C-asa sunt invatati" - agent angajat in Penitenciarul Iasi

NU E SANATOS
"Problema majora a penitenciarelor din Romania, cum o vad eu, este nespecializarea lor. Recidivistii stau la un loc cu nerecidivistii, minorii cu adultii, si nu este sanatos" - Ioan Chitosca inspector-sef principal

PAZNICUL VIRUSURILOR
Asistenta medicala a detinutilor inchisi in Penitenciarul Iasi este asigurata de patru medici internisti, doi stomatologi si sase asistenti medicali. In timpul programului de consultatii e un du-te-vino continuu. Azi, femeile, maine, bolnavii cronici, poimaine, jumatate din nu-stiu-ce sector. Au, n-au vreo boala reala, detinutii nu lipsesc de la consultatii. Este o ocazie de a mai iesi din cusca, de a mai schimba o vorba in sala de asteptare. "Ii tratez ca pe oricare alti pacienti. Mai mult, aici imi fac meseria fara sa pot fi acuzata ca iau spaga", se mandreste medicul-sef Iuliana Ratoi. Stie in detaliu problemele de sanatate din randul detinutilor. Vreo 600 dintre ei sufera de boli cronice, iar colegii medici fac jonglerii pentru a le asigura, cat de cat, medicamentele necesare. Pacatul plafonului de compensate si gratuitati a lovit si puscariile... In schimb, este liniste, ca nici unul dintre puscariasi nu este pozitiv HIV-SIDA. Constienta de pericolul virusurilor cu grad mare de transmisibilitate, Iuliana Ratoi a obtinut, cu ajutorul unui program de sanatate, aparate de ras gratuite pentru detinutii care nu au sprijin material din afara: "Homosexualitatea? Ha, ha! Pericolul cel mare de imbolnavire vine din ace si lame".

CU DUMNEZEU PE ETAJ
CAPELA. Detinutii nu lipsesc de la slujbe si citesc carti religioase
O fosta celula de la etajul 1 a fost transformata in loc de intalnire cu Dumnezeu pentru detinuti. Capela este deschisa zilnic pentru puscariasii care simt nevoia sa se roage, sa gaseasca un motiv de a iesi din camera, pentru a-si mai dezmorti picioarele sau pentru a aduna "evidentieri" care dau bine la comisia de eliberare conditionata. Se roaga sau vizioneaza filme cu tematica religioasa. Parintele Antoce Pavel (33 de ani) aduna cu bucurie dovezile vietii religioase, rezumate ale cartilor pe care detinutii le citesc, din biblioteca de 800 de volume pe care a reusit s-o injghebeze in biserica-celula.

CONSILIERE
"Marea problema este ca, multora dintre cei care ajung aici, nu aici le este locul", deplange Laura Dediu amestecul de persoane mai mult sau mai putin "tarate" permis de sistem. Oameni inchisi din motive cu totul si cu totul diferite, sanatosi mental sau nu, educati sau nu, impart aceleasi camere, uneori si paturi. "E usor de observat ca unii dintre ei se pierd pe parcurs. Dar expertiza psihologica, necesara pentru a decide transferarea unui caz sau al altuia intr-o alta institutie, nu poate fi solicitata decat de instanta." Iar un psiholog dintr-un penitenciar nu are la indemana nici un instrument care sa-i permita sa sesizeze astfel de cazuri. Daca mai iei in calcul si ineficienta muncii unui singur psiholog cu 1.600 de "probleme", este clar ca crearea postului este justificata doar de o norma impusa de UE, si aceasta aplicata nici pe sfert. "Ma coplesesc problemele lor curente. Cateodata ma simt sufocata. Mi-ar mai trebui macar inca cinci colegi pentru a le putea face fata", recunoaste psihologul Dediu.

DEPASITI DE CIFRE
Penitenciarul Iasi adaposteste in cele 10 sectii peste 1.600 de detinuti arestati preventiv, condamnati definitiv sau aflati "in tranzit". Capacitatea inchisorii, respectand norma de sase metri cubi de aer/persoana, este de 1.400 de paturi, dar la Iasi sunt montate, gata de "cazare", 1.900 de paturi. 318 angajati, din care 245 de "operativi" (ofiteri si agenti), asigura functionarea institutiei. "Pentru a respecta normele am mai avea nevoie de inca 236 de angajati", afirma Ioan Chitosca, sef serviciu Siguranta Interioara. De la inceputul anului, alocatiile de la buget au insumat 300 de miliarde de lei vechi, in timp ce veniturile obtinute din munca detinutilor in folosul agentilor economici sunt de doar noua miliarde de lei vechi. Deficienta de personal este completata de problema unui parc auto saracacios si imbatranit, dar si de lipsa unui atelier de productie.
Citeşte mai multe despre:   iasi,   penitenciarul,   detinutilor,   lumea interzisa,   penitenciarul iasi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de