x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vestigii in agonie

1
Autor: Veronica Micu Teodora Ivan 28 Iun 2007 - 00:00
Vestigii in agonie


In ciuda a numeroase prevederi legale apărute cu precădere după anul 2000, prin care este stipulat in mod clar un statut de protecţie pentru toate bunurile aparţinănd patrimoniului naţional şi obligaţii clare faţă de respectarea valorilor, Bihorul se confruntă cu situaţii grave atunci cănd se pune problema aplicării legii.



In ciuda a numeroase prevederi legale apărute cu precădere după anul 2000, prin care este stipulat in mod clar un statut de protecţie pentru toate bunurile aparţinănd patrimoniului naţional şi obligaţii clare faţă de respectarea valorilor, Bihorul se confruntă cu situaţii grave atunci cănd se pune problema aplicării legii.


Cercetările arheologice, extrem de intense in ultimele decenii, au relevat existenţa a numeroase aşezări umane incă din preistorie. Cele mai numeroase s-au concentrat in nordul judeţului, aici fiind semnalate descoperiri din neolitic la Suplacu de Barcău, iar din epoca bronzului, la Sălacea, cu un unic templu megaron in regiunea central-europeană, Valea lui Mihai, Săcuieni, Otomani etc. In arealul orădean, marea aşezare preistorică de la Oradea - Salca a relevat atăt vestigii neolitice, căt şi din epocile bronzului şi fierului. Demne de remarcat sunt şi cele peste 20 de depozite şi tezaure din epoca bronzului găsite in judeţ, din care trei la Oradea. Pornind tocmai de la aceste căteva exemple, am putea spune că Bihorul are dreptul să-şi revendice istoria şi, de ce nu, să urmeze exemplul vecinilor maghiari, de a-şi exploata la maximum tezaurul natural prin dezvoltarea unui turism cultural. Din păcate, insă, indolenţa şi lipsa de respect faţă de lege, manifestate de unii primari, conduc la o imagine tristă a ceea ce a fost căndva "spiritul" cultural al acestor locuri.


CONDAMNAŢI LA UITARE. In Romănia anului de graţie 2007 mai există incă primari care işi permit să-şi justifice lipsa de activitate şi, implicit, de interes pentru conservarea patrimoniului cultural printr-un buget prea sărac pentru a suporta cheltuielile aferente reconstituirii sau păstrării acestor bunuri. Aurel Chiriac, directorul Muzeului ţării Crişurilor, recunoaşte că "după 1990 in special in biserici, bunurile nu au fost conservate aşa cum ar trebui. Multe dintre ele au dispărut pe diferite căi. Este vorba ori de furt organizat, ori de complicitate cu cei care se ocupau direct de intreţinerea bunurilor. Căteva exemple sunt bunuri din localităţi ca Rieni şi Brădet şi alte cazuri". In ceea ce priveşte patrimoniul imobil, cele mai multe monumente istorice sunt astăzi intr-o stare avansată de degradare, fiindcă restaurarea şi intreţinerea lor presupun eforturi financiare colosale, eforturi pe care primarii nu intenţionează să le depună atăt timp căt localitatea pe raza căreia se află imobilul in cauză duce lipsă de canalizare, apă, gaz etc. De subliniat este şi faptul că proprietarii de clădiri aflate sub incidenţa legii patrimoniului imobil nu respectă obligaţiile de intreţinere şi restaurare din cauza banilor puţini. Conform legii, proprietarii sunt obligaţi să intreţină edificiile respective. Exemple elocvente sunt monumentele romanice aflate intr-o situaţie dramatică. Turnul din Tămaşda şi bisericile de lemn din satele bihorene Josani, Botean, Gheghie şi Hotari sunt doar căteva exemple de monumente ce necesită intervenţii rapide din partea specialiştilor in restaurare. De asemenea, Cetatea Şinteului, Cetatea Finişului, castelul Studenberg din Săcuieni şi alte căteva conace se află intr-o stare avansată de degradare.


LEGEA, FĂCUTĂ PENTRU A FI INCĂLCATĂ. Deşi Titlul VI din Legea 422 din 2001, privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările şi completările ulterioare, conţine sancţiuni in cazul in care legea este incălcată, nimeni nu a aplicat nici o amendă. Legea respectivă precizează că desfiinţarea neautorizată, distrugerea parţială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni, iar amenzile pot ajunge şi pănă la 7.000 RON, in cazul in care se ajunge la modificarea, desfiinţarea sau strămutarea unui imobil. Incălcarea obligaţiei de a asigura paza şi luarea măsurilor impotriva incendiilor se pedepseşte cu amendă intre 2.500 RON şi 5.000 RON. Cu toate acestea, avănd legea intr-o mănă şi unelte intr-alta, arheologii de la Muzeul ţării Crişurilor nu reuşesc să ajungă, pe teren, la un numitor comun fie cu proprietarii terenurilor unde sunt descoperite situri, fie cu primarii, creăndu-se impresia că fuga de răspundere şi asumarea unor responsabilităţi concrete pentru păstrarea bunurilor istorice par a fi "virtuţi" pentru cei din fruntea administraţiilor locale. Un exemplu recent este cel al lucrărilor de construcţie a viitoarei autostrăzi ce va lega Braşovul de acest colţ al ţării, unde munca minuţioasă a arheologilor nu pare a fi pe placul locuitorilor care aşteaptă cu nerăbdare să primească despăgubiri din partea statului pentru parcelele de teren cedate in favoarea investiţiei in cauză. In tot acest timp, primarii de pe ruta Autostrăzii Transilvania stau cu măinile in săn, nedorind să intre in conflict cu electoratul, care ar putea să nu-i mai aleagă la următoarele alegeri...


MONUMENTE-RUINĂ. Cert este că autorităţile judeţene nu au binevoit să ia in serios problema realizării unui inventar actualizat al monumentelor istorice pentru a afla stadiul in care se află acestea. Cetatea Finişului, de exemplu, menţionată de notarul regelui Bela al IV-lea - Annonymus - in cronica "Gesta Hungarorum" are o poziţie strategică, apărănd cu zidurile sale din bolovani colţuroşi şi masivi calea de acces spre Oradea şi părţile de sud-vest ale Transilvaniei, centrele argintifere din zona Beiuşului şi minele de fier şi aramă de la Băiţa şi Pietroasa. Istoricii susţin că această cetate, construită de Menumorut din lemn, a fost arsă şi reconstruită pe la 1240 din piatră. De asemenea, se spune că in timpul domniei lui Bela al IV-lea aici aveau loc consfătuiri intre conducătorii maghiari. Fosta Basilică turcească din Tămaşda e doar o simplă amintire, deoarece turnul acesteia se află in curtea unui sătean care şi-a construit la parterul monumentului un coteţ pentru găini. Cu o vechime de peste 900 de ani, Turnul din Tămaşda este unul dintre cele mai importante monumente istorice din Bihor, iar fosta Basilică turcească este cea mai mare biserică romanică rămasă in picioare din intreg Ardealul. Menţionată in lista monumentelor de primă importanţă din Romănia, vechea basilică a ajuns o ruină, in timp ce autorităţile locale se limitează doar la fotografii realizate din elicopter, poze ce vor fi puse căndva pe internet ca atracţii turistice...


Croitorie in castel

Castelul Zichy din Diosig, construit in anul 1701, şi Biserica Reformată din Diosig, construită in anul 1609, sunt incluse printre atracţiile multor agenţii turistice din Romănia. In anul 1810, castelul şi podgoria au fost cumpărate de un membru al familiei Zichy, din Bratislava. Pănă in anul 1920 a fost castel nobiliar pentru ca pănă in 1965 să joace rolul de şcoală de vieri, iar după aceea a găzduit Casa Agricolă Judeţeană. Deşi castelul Zichy este o clădire inclusă in patrimoniul cultural al Bihorului şi in planul urbanistic al localităţii, un italian a crezut de cuviinţă să-şi deschidă in respectiva locaţie o secţie de croitorie. De mai bine de zece ani, primăria se judecă cu investitorul italian, insă justiţia rămăne in continuare oarbă...
Citeşte mai multe despre:   monumentele nepasarii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de