Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Cornelia
● cititoare
Sunt patron. Ce privilegiu! Nici nu mai văd înaintea ochilor. Nu mai văd pământul pe care calc de atâtea griji şi probleme. Investitorii români, micii întreprinzători, nu au nici o şansă, speranţă....
Nu sunt buni decât de taxe şi impozite...
Mai am jumătate de litru de ulei, patru roşii, câteva ouă... cartofii s-au terminat. Mâine vom vedea ce vom face... asta după ce vom găsi bani pentru motorina pentru camioane, căci le-am trimis în ţară şi am avut bani doar pentru dus...
Mă rog bunului Dumnezeu să nu-mi pierd minţile sau să nu mor subit, altceva nu-mi rămâne de făcut... Eeeei, din aceste motive şi din multe altele aş pleca din România. Regret nespus că nu am puterea să-mi părăsesc bunii şi străbunii. Raţiunea la asta mă împinge, dar inima şi sufletul nu. Nu am atâta putere să-i părăsesc.... dar copiii mei vor pleca, pentru că îi voi "goni" din România. Nu am şi puterea asta, să-i văd şi pe ei chinuindu-se. Nu! Ar fi prea mult.
