Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Anca Aldea● Redactor - Externe
● 33 de ani
● Ploieşti, Prahova
Eu sunt o patrioată incurabilă, deşi am o listă impresionantă de nemulţumiri cu care, cândva, poate voi umple o carte. Am avut ocazia să plec definitiv din ţară, însă nu am făcut-o. Nu mă grăbesc să pun clişee pe poporul român, aşa că nu o să spun că suntem leneşi, mitocani, manelişti sau altfel. Există excepţii, că, deh, altfel Murphy nu s-ar mai fi născut, dar încerc să fiu Zen, să le tolerez sau, după caz, să le ignor fără să simt nevoia să-i dau cuiva în cap. Nu-mi plac manelele şi schimb canalul când dau de ele la televizor; îmi "închid" urechile când nimeresc în faţa unui mitocan şi îl ignor pentru că ştiu că asta îl doare cel mai mult; nu înţeleg teama unora de a lua o decizie sau de a închide un capitol din viaţa lor, nu îmi plac acei oameni care una zic şi alta fac şi nici cei care recurg la clişee şi sloganuri pentru a expune o teză instabilă, dar accept că nimeni nu e perfect, inclusiv eu; nu ştiu cum poate fi rezolvată criza spitalelor din România, dar pot să spun că recent am avut un necaz în familie şi am văzut cum medicii de la urgenţă sunt trup şi suflet atât lângă muribund, cât şi lângă familie şi că încearcă tot posibilul ca omul să fie ţinut în viaţă (dacă nu aş fi experimentat asta, poate că acum m-aş fi aflat în tabăra criticilor sistemului din România). Mă gândesc: în loc să huliţi, nu mai bine donaţi, din "puţinul" pe care îl aveţi, un medicament sau o sumă cât de mică de bani atât de necesari spitalelor? Sunt o idealistă, n-am ce face.
De 15 ani ies din ţară de cel puţin două ori pe an şi nu există dată în care să nu mă întreb dacă mi-aş dori să trăiesc în locurile pe care le vizitez. Mereu răspunsul a fost negativ: de ce să tânjesc la ce au alţii în loc să stau aici să îmi construiesc singură tot ce îmi doresc? De ce să fiu nevoită să-mi trimit copiii la mii de kilometri distanţă, până în România mea natală, ca să-şi cunoască rădăcinile? De ce să nu îi învăţ că "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune şi-n traistă" (iar asta, în România mea, este o provocare mult mai mare)? Şi eu, şi tu am pornit de la aceeaşi linie de start. Ceilalţi factori or fi diferiţi, dar ce mi-a dat El mie ţi-a dat şi ţie. Şi-atunci tu de ce vrei să fugi? Crezi că "dincolo" câinii chiar aleargă cu covrigi în coadă? Hahaha... Dacă da, te înşeli! Zâmbeşte şi treci mai departe! Fă ceva pentru aproapele tău şi păstrează asta pentru tine, nu e nevoie să-ţi faci reclamă! Fii altruist! Şi eu am probleme ca oricare dintre semenii mei, dar îmi las inima şi sufletul deschise şi ştiu că voi primi ceea ce cer de la viaţă.
