Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Fost reporter special, Naţional şi Antena 1
Nu am vrut să-mi părăsesc ţara pentru o alta; nu mă vedeam adaptându-mă într-un alt loc de pe acest pământ; nici nu mi-am pus problema vreodată că voi pleca. Acum zece ani, când am decis să plec - să-mi urmez soţul american. Mama m-a întrebat, pe bună dreptate, "Da' cum din toţi ăia pe lângă care te tot învârţi nu ţi-ai găsit şi tu unu' român? Aşa a fost să fie, i-am răspuns. Şi în adâncul sufletului îi dau dreptate şi acum dacă nu ar fi fost acest "dacă".
Nu, nu aş fi plecat din România dacă situaţia intelectualului ar fi fost respectată; părinţii mei au muncit o viaţă ca profesori, dar nu au reuşit să zugrăvească sau să cumpere ceva în casă de multă vreme. I-am ajutat eu, cu salariul meu de profesor în America. Le-am instalat centrală electrică şi am schimbat baia şi ce mai aveau nevoie. Asta într-o singură vară.
Nu, nu aş fi plecat din România dacă sistemul de sănătate ar fi funcţiona normal. Tatăl meu suferă de o boală incurabilă, SLA. Nu există tratament, dar nici ajutor pentru asta. Dacă ar veni aici, nu ar avea tratament nici aici, dar va avea asistenţa de care are nevoie: oameni cu care să comunice, doctori pasionaţi, alimentaţie adecvată. Şi nu aş fi plecat doar pentru că tata este bolnav, şi mama e bolnavă. Nu a ştiut că a avut un accident vascular şi era să se ducă. În plus, eu am vrut să fiu tratată cu respect. Am născut aici doi copii şi - asta pare ciudat - nu am dat nici măcar un dolar şpagă. Nu există aşa ceva aici.
Nu, nu aş fi plecat din România dacă valoarea ar fi fost respectată, şi nu cine eşti şi pe cine cunoşti. Nu am cunoscut pe nimeni aici; ba, dimpotrivă, fiind din România, a trebuit să dovedesc că sunt în stare să fac faţă. Am dat examene, am luat licenţele, am făcut un masterat aici. Toate, fără pile. Cine să mă cunoască aici? Acum, destui mă cunosc. Nu aş fi putut realiza asta în România - nu exista un sistem de valori adevărat.
Nu, n-aş fi plecat din România dacă sistemul de învăţământ românesc ar exista cu adevărat. Ne-am mândrit cu o mână de elevi care iau premii la olimpiade - şi bravo lor! Dar ca naţie suntem la coada lumii. Statisticile arată asta. Elevii trebuie respectaţi şi trataţi corespunzător, nu bătuţi, pălmuiţi, perciunaţi de profesori. Acest fapt este interzis cu desăvârşire unde sunt eu. Şi eu am trecut prin astfel de schingiuieli, pe nedrept. Aşa am considerat eu.
A trebuit să mă adaptez la un altfel de sistem de care nu am crezut că există. Nu este nici pe departe sistemul utopic, dar unul care mă face să mă apreciez pentru ce am realizat de una singură. Toate acestea se leagă de locul unde alegi să te dezvolţi, atunci când ai maturitatea să accepţi un alt mod de a fi. Mă ofer să ajut sistemul de învăţământ românesc dacă interesează pe cineva cum se face învăţământ de calitate. Doar aşa pot încă să mai servesc ţara unde am crescut.
