x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Octavian Belu: Încă nu am epuizat soluţiile să ne fie mai bine aici

0
19 Oct 2010 - 00:00
Octavian Belu: Încă nu am epuizat soluţiile să ne fie mai bine aici Karina Knapek/Jurnalul Naţional


Să plec? Să rămân? O dilemă aproape shakespeariană, dar extrem de serioasă. Ce nu am aici şi presupun că aş putea avea dincolo? Oare dincolo sunt aşteptat cu braţele deschise? Mi se va pune totul pe tavă, mă voi adapta rigorilor de acolo? Plec singur, plec cu familia, pentru cât timp? Voi depăşi problemele de limbă şi de mentalitate? Etc. etc. etc. Toate sunt doar o infimă parte din angoasele şi întrebările normale înaintea începerii unei aventuri în necunoscut. Nu cred că pot da mai mult decât un răspuns extrem de subiectiv, influenţat substanţial de vârstă, succes în carieră, un anumit confort financiar şi, nu în ultimul rând, de faptul că am văzut lumea cu tot ce are ea mai strălucitor şi specta­culos, dar şi cu tot ceea ce poate, din punctul meu de vedere, umbri această strălucire. Acolo, undeva, departe, este mai bine numai dacă voi reuşi să am capacitatea de adaptare pe care mi-o cer cei de acolo, dacă reuşesc să învăţ foarte repede nişte reguli pe care de multe ori nu le înţeleg, dacă din prima zi înţeleg cea mai importantă regulă, că democraţia înseamnă în primul rând disciplină şi respect pentru legea de multe ori aparent rigidă. Spiritul nostru latin, dezinvolt, exuberant şi boem intră mai greu în profilul social sau psihosocial agreat în cele mai multe ţări din lumea civilizată. Mulţi dintre compatrioţii noştri au reuşit, dar şi mai mulţi nu. Am cunoscut şi din prima categorie, şi dintr-a doua. Poate aceste lecţii de viaţă mi-au conturat altfel un mod de a privi aceste probleme, o anumită viziune personală şi mai ales semnalele din ultima vreme legate de acele principii implacabile (re­gla­rea economiei după cerere şi ofertă) mi-au conturat şi mai mult şi poate definitiv atitudinea de înţelegere şi ad­mirativă pentru cei care doresc să se supună unor evaluări specifice într-o altă societate, o altă scară de va­lori, şi de respect sincer pentru ceilalţi care cred sau mai cred că încă nu au fost epuizate soluţiile pentru a ne fi mai bine aici, acasă. Nu există socie­tate perfectă. M-au impresionat oameni care au revenit în România după 50 de ani şi vorbeau perfect ro­mâ­neşte şi nu au avut aceeaşi reacţie precum alţii care s-au răzbunat pe limba română, pe nişte valori tradiţionale ale istoriei României.
Fenomenul de globalizare, libera circulaţie în spaţiul comunitar, şi nu numai, procesul continuu de eli­minare a vizelor şi multe alte facilităţi care uşurează deplasarea dintr-o ţară în alta şi de pe un continent pe altul lasă liberă iniţiativa de a-ţi exploata la maximum statutul de cetăţean al Terrei şi nimeni nu te poate obliga să nu-ţi pui în valoare abilităţile oriunde în lume. Cu atât mai mult efortul de a face ceva pentru tine aici şi prin tine şi ceilalţi pentru ţară este de ad­mi­rat. Vedeţi de ce nu pot face analize care să recomande o opţiune sau alta. Fiecare este liber să hotărască (cred că destinul ne este hotărât de altcineva, altundeva) şi ar fi liber să impună o anumită atitudine. Pot spune însă cu toată responsabilitatea că am apreciat de fiecare dată echilibrul dintre tentaţia aventurii şi realis­mul situaţiei sociale din celelalte ţări. Poate tocmai cunoaşterea situaţiei din "paradisul de dincolo" m-a făcut de fiecare dată să găsesc argumente suficient de pu­ternice ca să... RĂMÂN AICI...
Citeşte mai multe despre:   ne-am nĂscut În locul potrivit?

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de