x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Petru Popescu: De ce am plecat din România, devenind transfug în 1974?

0
19 Oct 2010 - 00:00
Petru Popescu: De ce am plecat din România, devenind transfug în 1974?


Eu, cel de atunci: romancier cunoscut, deşi foarte tânăr, criticând sistemul politic în proză ("Prins", "Dulce ca Mierea") şi în două filme ("Drum în penumbră", lungmetraj, şi "Bucureşti", film documentar tv).

Motivul principal al fugii mele: sistemul şi Nicolae Ceauşescu însuşi voiau să mă absoarbă cu orice preţ ca propagandist al Epocii de Aur. În tot anul 1973 am primit directive încifrate şi sfaturi de la "prieteni" că trebuie neapărat să mă aliniez. Am primit şi avertismente de la puţinii pe care îi ştiam la vârf, care mi-au prezis că nu voi mai fi publicat dacă nu scriu o saga eroică despre Nicolae Ceau­şescu. Inclusiv eroina mea din ro­ma­nul "Supleantul", în librării din oc­tom­brie anul trecut, m-a sfătuit fără ambiguităţi în 1973 să nu mă joc cu "el" (adică tatăl ei) şi să fac concesiile respective.

Singurul meu capital moral înainte să fug era respectul cititorilor. Dacă rămâneam în România şi nu mai puteam scrie proză îndrăzneaţă, acest capital l-aş fi pierdut. Puteam să-l pierd şi dacă fugeam, dar măcar aveam dreptul să fac încercarea pu­terilor - adică după ce fug să mă reconstruiesc ca om şi ca profesio­nist pe o altă scenă culturală, şi să îmi ating potenţialul fără să fiu controlat. M-am înscris ca student la American Film Institute, Hollywood, California - o scenă extrem de competitivă, poate cea mai competitivă din lume pentru un scriitor tran­splantat. Un singur român reuşise pe acea scenă înaintea mea - ca regizor, nu ca scriitor - Jean Negulescu.

În timp mi-am divizat vremea între scenarii în engleză şi romane în engleză. Iar acum a reapărut în viaţa mea scrisul în româneşte!

După mine, încercarea puterilor personale în alt mediu nu e pentru toţi, şi nici nu trebuie să fie. Poţi să devii român celebru prin realizări personale şi din interiorul României, şi cei mai mulţi devin celebri din interiorul României.
Restul e istorie.
Citeşte mai multe despre:   ne-am nĂscut În locul potrivit?

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de