x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Francezul care munceste jumatate din pamantul unei comune

0
Autor: Carmen Preotesoiu 12 Iul 2011 - 20:22
Francezul care munceste jumatate din pamantul unei comune


Conduce o Dacie Logan. Sta intr-un fost C.A.P pe care d-abia acum, dupa 19 ani de locuit in Romania, il reconditioneaza si-l transforma in locuinta. Putini stiu insa ca el este unul dintre cei mai mari investitori individuali in agricultura din judetul Ialomita. Arnaud Perrein. 'Frantuzul' cum il numesc unii locuitori ai comunei Mihail Kogalniceanu, locul unde barbatul inalt, slabut, mereu parca pe ganduri si cu tigara in mana, a hotarat sa se stabileasca. A venit in Romania ca sa scape de serviciul militar din tara lui. Nici acum nu stie bine 'cate luni ar fi trebuit sa trag cu pusca, 8-10 luni', dupa cum spune el, amuzandu-se. A avut ca alternativa sa munceasca intr-una din tarile cu care firmele franceze aveau afaceri, ca-ntr-un stagiu de pregatire.

A ales Romania. Mai trecuse o data prin ea. Sistemul universitar francez ii obliga pe studenti sa mearga prin alte tari si un an de zile sa munceasca acolo. Asa a traversat tarile precum Cehia, Ungaria, Romania, Bulgaria. Le-a privit pe toate ca pe o curiozitate ce trebuia satisfacuta, ca pe niste copii, care d-abia atunci incercau sa faca primii pasi. S-a intors in tara natala, a plecat apoi in SUA, a lucrat la o ferma de porci vreme de trei luni, dupa care a ales sa inchege o relatie mai lunga de prietenie cu tara noastra. 16 luni a stat in Romania, fiind trimis de o firma frantuzeasca sa se ocupe de dezvoltarea filierei zaharului.

'In Ungaria si Cehia, deja venisera foarte multi straini. Nu stiam nimic despre Romania, decat de Ceausescu auzisem, cu timpul insa m-am documentat', spune el, usor stanjenit. Piata neagra a zaharului a anihilat insa miscarea frantuzeasca, asa ca Arnaud a zis ca-i timpul sa se retraga si sa isi faca propria afacere. Cu banii adunati si-a pus pe picioare o firma de prestari servicii si, vreme de 8 ani de zile, cu doua combine pentru cereale si doua masini de recoltat sfecla de zahar, francezul a muncit peste tot in tara. Cand a vazut ca si combinele se inmultesc ca ciupercile dupa ploaie, ca IAS-urile si fabricile de zahar ii virau banii dupa luni de asteptari, inginerul agronom a schimbat macazul. Domeniul a ramas acelasi. Nici nu avea cum altfel, cu inca 7 frati agriculturori si cu parinti care au lucrat pamanatul de cand se stiu. A inceput sa cumpere pamant, ba in paralel sa ia si in arenda, pana cand ferma la care visa de copil a capatat contur tricolor. Asa a ajuns sa aiba peste 3.500 de ha de pamant. Se codeste sa spuna cat a cumparat, caci zice el 'inca mai circula conceptia ca am venit sa cumpar tara. Dar nu este asa. Eu nu cumpar teren ca sa il vand. Eu il cultiv, am grija de el, iar daca as avea siguranta ca maine, poimaine nu vine un alt investitor care le ofera oamenilor dublu fata de cat le dau eu pe ha cumparat sau le da 1.000 de kg la ha, nu as face asa. Dar exista acest risc de a nu mai ramane cu nimic', se justifica francezul.

A avut noroc. Strainul venea intr-o vreme in care taranii erau scarbiti de tot felul de investitori, si romani si straini. Au avut grija sa le ia pamanturile in arenda, sa le promita si 1.000 de kilograme la ha, dar care, pana la primele munci ale campului au si dat bir cu fugitii, nu inainte de a-si umple buzunarele cu subventiile acordate de stat. Arnaud le-a promis 400 de kilograme la ha. 'Acum 15 ani am luat ha cu 15 milioane de lei, in prezent pretul, cu tot cu actele platite la notar, ajunge cam la 1.400 de euro ha', spune francezul. A facut contract cu oamenii pe 15 ani. Le-a invatat numele. Ii ajuta cand li se imbolnaveste o vaca si trebuie sa o transporte la veterinar, iarna le curata strazile si ulitele cu utilajele lui multe si sofisticate, aduse de la cele  mai bune firme din Franta, Germania sau Argentina, le mai da si cu 100 de kile la ha, daca productia este buna, asa cum s-a intamplat acum doi ani de zile.

Au fost ani cand productia a fost slaba. Strainul s-a tinut de cuvant si le-a dat echivalentul in bani. Arnaud zambeste. S-a obisnuit cu romanii. Alta data nu dormea noaptea cand observa ca este furat la motorina sau la piese de masina. 'Cel mai mult ma deranja ca, de exemplu, atunci cand trebuia sa udam pamanturile, se intampla sa irigam non-stop, ei opreau noaptea apa, ca sa fure motorina si astfel imi distrugeau culturile. Asta era paguba cea mare'. Intre timp, francezul s-a inconjurat de cinci oameni de incredere, le-a delegat sarcini precise si i-a lasat sa se descurce cu oamenii, cu tot ce se intampla pe camp. 'Eu ma preocup de luarea de credite, de relatia cu clintii, cu bancile, prea putin de ce se intampla in teren. De cand am luat hotararea asta, treburile merg mult mai bine. Am zis ca trebuie sa le acord incredere, ca si ei sa ma rasplateasca la fel', spune investitorul, multumit.

Cu toate astea, a avut grija sa puna contor pe robinetul de motorina, sa observe care munceste mai cu sarg si care abia isi taraste picioarele. Plata e in consecinta. A ajuns la concluzia, in ani de experimentat, ca 'cel mai bine este sa ai o echipa fixa. Acum am doar 38 de angajati, pe care ii cunosc si care muncesc foarte mult, si sambata si duminica si peste orele de program, atunci cand este cazul. Le platesc orele suplimentare'. Unul dintre oamenii pe care ii are in echipa de mai bine de 7 ani este Tomita. Munceste zi lumina, este carcotas, dar 'este cel mai bun pe meseria lui, de instalatii', il lauda patronul. Angajatul zice ca ar fi bine daca ar mai creste un pic salariul, daca ar mai avea si el un pic de timp pentru familie. Cu toate astea e multumit. I s-a urat de stat in Bucuresti, printre straini, si sa castige un pumn de bani care se duceau pe chirie si pe mancare. 'Sambata nu ne platea, dar de anul trecut vad ca ne plateste, asta ma nemultumea rau de tot', isi spune oful barbatul. Gheorghe Zaharia a avut probleme de sanatate.

Francezul l-a ajutat si i-a dat un post mai usor. Acum lucreaza pe o masinarie de-aia complicata cumparata din strainatate. La nevoie insa, cara si saci de azot, se duce in camp, e omul bun la toate. E fericit ca a venit francezul in comuna si i-a dat de lucru, de pe urma caruia isi ia si bani, ba si cativa saci de cereale.

De cand au vazut cum sta treaba, satenii au inceput sa speculeze prezenta francezului in peisaj. 'Am aflat ca o femeie in varsta vroia sa vanda vreo 3 ha de teren. I-am zis ca as vrea sa le cumpar, ca sa imi intregesc parcela. Mi-a zis ca daca nu-i ofer 50 de milioane pe ha, se duce la francez, care d-abia asteapta sa il cumpere. Stiu sigur ca francezul nu i-ar fi dat nici 45 de milioane, dar pentru ca mi-l doream, am fost nevoit sa scot banii din buzunar si sa ii platesc', explica Ududui Angelica. Are 30 de ha in proprietate, dar 10 in arenda la francez, 'ca sa nu-i faramitez parcela, ca doar acum suntem consateni', zice angajatul primariei. Asociatii de producatori nu mai sunt in comuna.

Au pierit de mult. Au mai ramas doi, trei oameni care si-au cumparat utilaje si muncesc cateva zeci de ha de la oamenii cu care se intelesesera inainte sa apara francezul. Dintre ei, cele mai multe ha luate in arenda le are Marian. El este si sef si singurul angajat. Munceste de dimineata pana seara cele 100 de ha, dintre care numai 8 ale lui. Se multumeste cu cifra de afaceri de 1 miliard de lei vechi, din care, profit, 400 de milioane. Ofera cate 500 de kg la ha, plus inca cateva zeci, ca sa 'imi tin aproape oamenii'. Cu toate astea, se mai intampla, spune el, 'sa imi plece mie oameni si sa se duca la francez si invers, dar destul de rar'.

Toti banii pe care ii scoate din agricultura, Arnaud Perrein ii investeste. Tot acolo. Asa s-au strans pana acum cam 3 milioane de euro investiti. In opinia lui, asta e si sursa succesul. Primarul comunei, Alexandru Dinu, recunoaste ca 'daca as fi castigat cat a castigat Arnaud, ma opream. Noi, romanii, suntem obisnuiti sa investim in masini luxoase, in case. E gresit. Adevaratii afaceristi, care au o gandire capitalista, prefera sa investeasca foarte mult in utilaje dintre cele mai bune, in samanta, in ingrasaminte si atunci, normal ca un teren bine ingrijit rodeste si te rasplateste'. Datorita investitiilor francezului, in vistieria primariei intra anual, sub forma de impozit, 3 miliarde de lei vechi. Francezul tine gura stransa la punga sa, niciodata nu uita sa-l plateasca pana in martie, ca sa beneficieze de reducerea de 10%. Iar pentru ca terenul pe care se afla CAP-ul este concesionat pe 50 de ani de catre francez, anual strainul mai varsa la buget 30 de milioane de lei vechi.

Ar vrea sa cumpere si pamantul CAP-ului, la fel cum a cumparat si cele 800 de ha de teren, dupa cum aflam de la primar, dar 'nu s-a inteles inca la pret cu membrii Comisiei de buget finante a Consiliului Local'.

In curtea mare in care Arnaud Perrien si-a construit niste hambare uriase, cilindrice, din metal, tirurile asteapta sa fie incarcate cu orz. Camioanele cu orzul adus din camp sunt descarcate in gramezi imese, fiecare in functie de umiditatea recoltei. 'Fiecare firma care ne cumpara marfa ne cere sa respectam anumite conditii', spune Fanel, mana dreapta a francezului, si ne arata aparatura cu care face masuratorile la mostrele de orz luate din camp. Tirurile se urca pe un cantar asemenea unei piste de aterizare, iar aparatul electronic nu trebuie sa arate mai mult de 39,8 tone. 'Mai nou, tirurile nu mai au voie sa depaseasca 40 de tone, altfel avem probleme', ne explica investitorul. Ca orice agricultor care se tine de treaba, francezul obtine ca subventie 125 de euro, la care se adauga 21 de euro, pentru ca Mihail Kogalniceanu este considerata zona defavorizata, desi, se mandreste primarul, in comuna sunt doar 28 de asistati sociali, cei mai putini de prin toata Romania.

De-a lungul timpului, Perrein si-a angajat o firma de consultanta cu ajutorul careia a reusit sa obtina fonduri europene rambursabile doar pe jumatate, in valoare de 2 milioane de euro. Abia de curand francezul poate sa puna capul linistit pe perna. A reusit sa achite creditul de 80 de miliarde de lei vechi si anul ia cam 15 miliarde de lei pentru seminte, ingasamant, produse fitosanitare, motorina. O nimica toata, spune el, pe care reuseste sa-l achite dupa ce vine recolta din fiecare an. Au fost ani in care si-a mai luat si   teapa. A incheiat contracte cu firme din Romania, in avans, ca imediat dupa recolta, pretul sa creasca. Nu se plange. Sunt ani in care obtine profit si jumatate de milion de euro. In Franta nu ar fi putut in veci sa fie 'domnul Arnaud, cel mai tare de aici', cum spun satenii. Numai un hectar de teren agricol din tara lui costa 30.000 de euro.

'Romanii ar putea face mai mult in agricultura'S-a casatorit aici cu o romanca, are trei copii care merg la scoala din comuna. Franta o viziteaza doua saptamani poate pe an. Arata avantajele si dezavantajele din ambele tari: in Romania, pamantul este mai afurist. Daca ploua prea mult nu-i bine, daca-i seceta, recolta-i  compromisa. In Franta, clima este mai blanda, pamantul insa e scump. Daca aici obtin pana la maximum 6 t la ha, in Franta poti obtine si 11 tone la ha. Acolo arenda este stabilita de catre prefect, cat trebuie sa dai oamenilor, aici te intelegi cu ei, vezi cum e productia'. Un dezavantaj major pe care il resimte in Romania este lipsa cercetarii in agricultura. 'Romanii au ramas in urma. Eu cumpar hibrizi de floarea soarelui, de porumb, de rapita de la strainii care o produc in Romania, in Franta sau in Bulgaria. Doar soiurile de grau sunt romanesti pentru ele sunt cele mai bune pentru pamantul de aici. Si e pacat, caci si aici, in Romania, se pot face mult mai multe lucruri in agricultura'.

Cititi maine: Povestea turcului venit sa cultive rosii intr-o tara invadata de legume turcesti

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de