Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe drumul judetean ce trece prin Facaeni, un cal, o caruta si-un taran se trag intr-o parte si fac loc unui tractor urias. Aici, acum vreun an, un roman se apucase sa toarne chimicale pe ogor asa, doar pentru ca auzise ca sunt daunatori, desi nimeni nu-i vazuse. La cativa kilometri distanta de vecinul care facea agricultura dupa zvon, portughezii faceau agricultura de precizie. Puneau la miligram si milimetru ingrasamant pe fiecare bucata de tarina, ghidati de computer si gps, dupa ce probe din pamantul romanesc s-au plimbat pana in Portugalia, la un laborator care a analizat cu precizie cantitatile de azot, fosfor si potasiu, si apoi a livrat date despre fiecare sola.
In birourile firmelor romanesti se intra cu ghetele pline de noroi si se aud injuraturi; la Prio Agricultura, la intrare sunt cipici de unica folosinta si dezinfectant pentru maini si se vorbeste cu respect si cu tractoristul, si cu directorul. Insa romani si portughezi, in Romania, sunt egali cel putin in fata unui lucru: coruptia. 'Am fost socati sa vedem ca nu puteai sa intri in nici o institutie fara sa ti se ceara ceva', spune, in limba romana, avocatul firmei, Bruno Amaro. El povesteste cum a ajuns firma portugheza sa lucreze pamantul romanesc: 'In 2005 am facut o lucrare de structuri metalice pentru o fabrica din Calarasi. Patronului i-a placut ce a vazut aici; era pamant bun pentru agricultura si ieftin, manopera era ieftina, in tara era stabilitate politica. Romania se pregatea sa intre in Uniunea Europeana si asta reprezenta o garantie ca legile vor fi respectate, iar daca nu rezolvam nimic in tribunalele romanesti, puteam merge la Bruxelles'.
Acum, Prio cultiva rapita, floarea-soarelui, grau, orz si porumb pe 10.000 hectare concesionate, 7.000 hectare luate in arenda si 4.000 hectare aflate in proprietate, in mai multe localitati din tara. Cerealele sunt vandute in Romania, semintele de rapita si de floarea-soarelui ajung la fabrica de extractie a firmei, de la Lehliu. Inainte de a avea fabrica de extractie, floarea-soarelui era exportata in Portugalia. 'Nu ne convine sa lucram suprafete mici, iar comasarea pamanturilor, care nu are suport legal si se poate face doar prin intelegere, e de multe ori o problema. Ca sa fie rentabil, un punct de lucru trebuie sa aiba cel putin 3.000 hectare pe o raza de 30-40 kilometri.
Pentru fiecare punct, formam o echipa de oameni. De cele mai multe ori, din 1.000 de hectare, lucram 950, pentru ca nu avem de unde lua celelalte 50', explica, tot in romaneste, Cesar Lima, inginer agronom sef. Avocatul vorbeste si despre alte greutati: recuperarea dificila a TVA de la statul roman si faptul ca subventiile de la Uniunea Europeana ajung foarte tarziu.
Cand au ajuns in Romania, inginerii portughezi au constatat ca muncitorii nostri sunt mult mai bine instruiti decat cei de la ei: 'Tractoristii romani au toti scoala profesionala de mecanic agricol. Stiu sa faca si agricultura, pentru ca au pamant acasa. Cei mai batrani sunt mai priceputi, se vede ca au facut alta scoala, iar cei tineri invata de la ei. Dar preferam sa fie cinstiti decat sa stie meserie, pentru ca asta se invata', spune Cesar. Furtul e una dintre cele mai mari probleme cu care s-au confruntat aici: 'Asa au facut in trecut, au furat ca sa supravietuiasca. Cei tineri au invatat de la parinti sa fure si nu inteleg ca acum nu mai e nevoie sa fure pentru a manca. Cand cineva fura 100 de kilograme de ingrasamant, nu-ti ia doar atat, ci si din rezultatul productivitatii pe care ai fi avut-o daca foloseai ingrasamantul. Ii dam afara numai daca putem sa dovedim'.
Bruno explica: 'In cultura portugheza, sa furi e ceva foarte grav, e cea mai mare rusine posibila si nimeni n-o sa mai aiba niciodata incredere in tine'. 'Ai vazut Amintiri din Epoca de Aur?', ma intreaba Sergio Serra, inginer agronom, seful punctului de lucru Facaeni. Din filmele reunite sub acest nume, el a inteles mentalitatea romaneasca ivita in comunism: ce e al statului e al tuturor si poti sa iei din avutul comun fara probleme de constiinta. Sergio lucreaza la Facaeni din 2008. A invatat romaneste cu profesor, dar cele mai bune lectii le-a luat in camp. Sergio Antunes, inginer agronom, isi aminteste: 'Ne-am intalnit cu Facaeniul in 2005, in august. Pe strada erau carute, ceea ce la noi mai exista poate in satele izolate, de munte. Se prasea cu calul. Am vazut si prasitul cu Aro'.
Nascut in Facaeni, Gheorghe Rusen, mecanic, lucreaza la firma portugheza din 2007. E multumit ca isi primeste salariul la timp si pentru ca tractorul lui de 165 cai putere ara 8 hectare, poate chiar 10, in tot atatea ore cate ii trebuiau Universalului romanesc de 65 de cai sa are 3 hectare. Plus ca in cabina cu aer conditionat nu mai intra praful: 'Pe vremea lui Ceausescu, cand veneam de la camp, eram negru, mi se mai vedeau doar ochii si dantura'. Marian Popa, 32 de ani, mecanic agricol, recunoaste ca i-a luat vreo luna sa priceapa combina care vorbeste englezeste: 'Bine ca acum exista telefoanele astea mobile si cand nu inteleg ceva il sun pe domnul inginer. Daca s-a intamplat vreodata sa gresesc ceva, a doua oara n-am mai repetat greseala'. Il rog sa-mi dea exemplu de eroare si barbatul rade: 'Eroare? Noi suntem eroarea, ca n-am invatat la engleza cat am fost in scoala!'.
Catalin Tatu, directorul tehnic al firmei, a renuntat sa mai fie profesor de biologie cand a vazut ca ia un salariu mai mic decat al femeii de serviciu si a revenit la profesia de baza, cea de inginer agronom. 'Am avut parte de toate provocarile in firma asta. Portughezii sunt foarte meticulosi. Noi, romanii, vrem sa rezolvam totul cu...' 'Smecherii', rade Sergio Serra. 'Totul e legal, trecut prin contabilitate, calculat cu doua zecimale', se mira Catalin.
Bruno Amaro a venit in Romania in 2007: 'Era prima data cand lucram in strainatate si era o provocare. Despre Romania stiam mai mult partea rea decat cea buna, din cauza ambasadorilor vostri. Tiganii'. Cesar Lima, care a studiat pianul inainte sa devina inginer agronom, a venit sa lucreze in Romania pentru ca asta insemna o experienta profesionala importanta. 'Acolo nu exista o firma cu atata teren ca aici', spune el. Cand a ajuns in Bucuresti, a fost frapat de distanta imensa dintre clasele sociale: pe de o parte, masini scumpe, pe de alta blocuri gri si oameni saraci. 'Suntem interesati sa crestem, sa investim, sa dam locuri de munca si sa platim impozite statului roman', zambeste avocatul. Anul trecut, la bugetul primariei Facaeni au intrat 850.000 lei noi din impozitele platite de firma portugheza. 'Va dati seama ce inseamna asta, pentru o localitate cu 6.500 de locuitori?', spune Nuti Rosu, primarul localitatii Facaeni. Ea ii descrie pe portughezi: 'Au fost foarte seriosi de la primele discutii. I-am rugat sa ia macar in primii doi ani forta de munca de aici'. Firma a oferit de sarbatori copiilor ceva simbolic, a sponsorizat echipa de handbal a scolii, un concurs de matematica, si a dat bani pentru construirea bisericii.
Cititi maine: povestea francezului cu mari ostiri de grane in Baragan
